Necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat. Soluții contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 388/2020

NCPC: art. 322 pct. 7

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs (…)”.

Astfel, reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, în aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții susțin că decizia civilă nr. 714/2010-R din 21 aprilie 2010 și încheierea din data de 30 octombrie 2019, prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei indicate, sunt potrivnice unor decizii prin care unor colegi li s-a recunoscut și pentru viitor dreptul la calcularea salariilor pe baza valorii de referință sectorială majorate – 405 RON.

Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține faptul că revizuenții invocă, în realitate, existența unei practici judiciare neunitare.

Or, practica neunitară a instanțelor datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.

Scopul reglementării acestui caz de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Câtă vreme în motivele de revizuire susținute de revizuenți, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile aceleiași instanțe, pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți care sunt în aceeași situație ca și revizuenții, aceștia din urmă nu pot obține anularea hotărârilor, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuenților nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acestora față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Oradea, spre deosebire de soluțiile pronunțate în cauze similare.

Pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză.

În speță, astfel cum rezultă din expozeul anterior, hotărârile pretins contradictorii au avut ca obiect raporturi juridice diferite ce nu s-au derulat între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate, nefiind deci îndeplinită condiția triplei identități.

Textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă prin respectivele hotărâri nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată având același obiect, părți și cauză, ci ele au fost pronunțate în cadrul unor procese distincte, determinate de acțiunile formulate de părți.

Aceasta, deoarece, în cadrul unor procese distincte, cu obiect, părți și cauze diferite, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă soluțiile pot fi diferite, în final hotărârile pun capăt judecății unor pretenții diferite, și nu pot avea autoritate de lucru judecat una față de cealaltă.

Or, „una și aceeași pricină” în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., semnifică întrunirea condiției triplei identități, de părți, obiect și cauză, cu privire la cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în dosare separate, în așa fel încât soluționarea celei de-a doua pricini a adus atingere puterii de lucru judecat a soluțiilor pronunțate anterior.

Cum pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției triplei identități – de părți, obiect și cauză – între pricinile soluționate prin hotărârile pretins contradictorii, iar în speță, aceasta nu se confirmă, Înalta Curte va impune părților concluzia că hotărârile nu sunt potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sens în care va respinge cererea de revizuire.

Sursa informației: www.scj.ro.