Neacordarea daunelor-interese. Obligaţia de a trece numele pe genericul de final al filmului (NCPC, VCC)

14 nov. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 277

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1929/2017

NCPC: art. 496 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8, art. 500; VCC: art. 978

Prioritar, Înalta Curte învederează, că își însușește în totalitate considerentele de fapt și de drept al instanței de apel.

Criticile recurentului, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se referă, în esență, la existența unor motive contradictorii în considerentele deciziei și încălcarea regulilor referitoare la interpretarea clauzelor contractuale, întrucât instanța trebuia să interpreteze clauzele contractuale în sensul ca acestea să producă efecte, nu în sensul ineficacității acestora, precum și la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 500 C. proc. civ.

Contrar opiniei recurentului, decizia instanței superioare de fond nu cuprinde motive contradictorii, astfel cum rezultă din raportul întocmit în cauză la capitolul “Circumstanțele cauzei”, ele reprezentând pașii logici făcuți de instanță în a demonstra soluția pronunțată.

Împrejurarea că decizia luată în apel este contrară solicitării reclamantului, nu semnifică, încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de apel a interpretat clauzele de la art. 3.1. lit. e) și art. 3.1 lit. m) din contractul încheiat între părți, aplicând regula prevăzută de art. 978 C. civ. de la 1864, prin raportare la obligația de a trece numele reclamantului pe genericul de final al filmului, care există în temeiul dreptului moral la paternitatea interpretării, cu componența dreptului de a pretinde ca numele său să fie asociat interpretării, art. 96 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, coroborat cu imposibilitatea de a se renunța la acest drept moral, conform art. 97 alin. (1) din același act normativ.

Deosebit de faptul că jurisprudența nu este izvor de drept, în apel nu au fost încălcate dispozițiile referitoare la modul de interpretare a clauzelor contractuale, așa cum rezultă din doctrină și jurisprudență.

Curtea de Apel a reținut, corect, că interpretarea dată celor două cauze produce efecte juridice, în sensul că producătorul are obligația de a înscrie pe genericul filmului numele interpretului însă, în caz de omisiune, este exonerat de răspunderea materială, în speță înscrierea eronată pe generic a artistului cu numele de I. în loc de A.

Așa cum a reținut și instanța de apel, cererea reclamantului de remediere a erorii materiale, nu poate fi primită câtă vreme proprietatea asupra filmului aparține producătorului S.C. C. S.R.L., căruia îi aparține și dreptul unic și exclusiv în ceea ce privește utilizarea acestuia și a elementelor și drepturilor de proprietate intelectuală aferente, conform art. 15 din contractul încheiat între pârâtă și producătorul filmului și în condițiile în care eroarea de publicare îi aparține producătorului american.

Pertinentă este și argumentația instanței de apel sub aspectul imposibilității pârâtei de aducere la îndeplinire a prestației solicitate din punct de vedere tehnică a pârâtei de a interveni în materialele și suporturile filmului pus în circulație și aflate în proprietatea unor terți, neputându-se da, așa cum se arată în apel, alte variante de reparații nesolicitate, cum ar fi o erată comunicată public.

Pretinde recurentul că au fost încălcate dispozițiile art. 500 C. proc. civ. atunci când s-a reținut puterea de lucru judecat a pretențiilor privind ambele interese.

Critica este nefondată întrucât, așa cum rezultă din decizia Înaltei Curți pronunțată în primul ciclu procesual, reclamantul, care avea interes să critice hotărârea sub aspectul neacordării daunelor-interese, nu a declarat recurs împotriva primei decizii pronunțate în apel.

Ca tare, Înalta Curte prin decizia de casare a analizat doar motivele de recurs ale pârâtei S.C. B. S.A. cu privire la obligarea sa de a remedia eroarea de publicare a numelui reclamantului în toate materialele și suporturile ce privesc filmul „X”.

În consecință, critica referitoare la modul de acordare a daunelor pretinse urmează a nu fi analizată.

Pentru cele ce succed, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Neacordarea daunelor-interese. Obligația de a trece numele pe genericul de final al filmului (NCPC, VCC) was last modified: noiembrie 13th, 2018 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter