Munca neremunerată în folosul comunităţii. Determinarea sferei obligaţiilor inculpatului pe perioada suspendării sub supraveghere

26 sept. 2022
3.359 views
  • NCP: art. 93
  • NCPP: art. 275 alin. (3)
  • NCPP: art. 404 alin. (2)
  • NCPP: art. 598 alin. (1)

Prin Sentința penală nr. 134/P din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2015, printre altele, în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 67 alin. (1) cu referire la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii prezente de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 45/A din 28 februarie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând contestația la executare formulată de procuror, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Se reține că, prin Sentința penală nr. 134/P din 03 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a dispus condamnarea inculpaților A., B. și C. la pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare s-a suspendat sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani și obligația, printre altele, de a presta timp de 60 zile o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei orașului Isaccea, jud. Tulcea la Direcția de Administrație Publică – Serviciul de Utilități Publice, Întreținere, într-un interval orar de minimum 6 ore/zi, precum și condamnarea inculpatului D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare, iar prin Decizia nr. 387/A din 08 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpaților A., B. și C. la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare, cu menținerea celorlalte dispoziții, iar în privința inculpatului D. s-a dispus condamnarea la pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere și impunerea respectării mai multor măsuri, printre altele, obligația de a presta timp de 60 zile o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Greci, jud. Tulcea la Direcția de Administrație Publică – Serviciul de Utilități Publice, Întreținere, într-un interval orar de minimum 6 ore/zi.

Se constată că în cauză, în calea de atac a apelului declarată numai de inculpați, instanța de apel a modificat numai cuantumul pedepsei principale, menținând modalitatea de executare, conținutul și limitele măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de prima instanță pentru inculpații A., B. și C. Instanța de apel a precizat expressis verbis că a menținut modalitatea de executare, termenul de încercare, măsurile de supraveghere și obligațiile impuse. De altfel acestea nu puteau face obiectul cenzurii în propria cale de atac a inculpaților deoarece s-ar fi încălcat principiul ne bis în idem.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D., instanța de apel a redus cuantumul pedepsei la nivelul stabilit pentru coinculpați și, ca o consecință firească a situațiilor echivalente, a modificat modalitatea de executare stabilind, ca și în cazul coinculpaților menționați, suspendarea sub supraveghere în același conținutul și limite ale măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse.

Procurorul nu a evaluat individualizarea pedepselor ori modalității de executare stabilite de prima instanță ca fiind nelegale, motiv pentru care nu a declarat apel.

Cu toate acestea a promovat contestație la executare pe motiv că, în mod nelegal, instanța de apel a stabilit pentru inculpatul D. o singură entitate unde urmează a se executa munca neremunerată în folosul comunității și intervalul orar, și a menținut aceeași dispoziție stabilită de instanța de fond și pentru inculpații A., B. și C., apreciind că astfel s-a generat o împiedicare la executarea acestei obligații, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În realitate procurorul a evaluat nelegalitatea individualizării judiciare a pedepsei și modalității de executare la un moment procesual ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, omițând exercițiul căii de atac admisibile pe acest aspect, apelul.

În afara acestui impediment, în lipsa apelului Ministerului Public pe aspectul individualizării judiciare, instanța era obligată a respecta principiul non reformatio in pejus ce oprea stabilirea sau generarea, în propria cale de atac a inculpaților, a unei situații mai severe cum ar fi fost cea referitoare la schimbarea modalității de executare, a termenului de încercare, a măsurilor de supraveghere ori a obligațiile impuse.

Pe de altă parte, procurorul a invocat omisiunea instanței de apel de a determina „două entități din comunitate” unde urma a fi executată muncă neremunerată în folosul comunității fără a indica cea de-a doua entitatea în cerere ori oral în ședința de judecată, fără a face un minim de verificări pentru a stabili realitatea faptică a existenței acesteia.

Procurorul a susținut, în contestația formulată, că stabilirea numărului zilnic de ore pe care inculpatul D. îl are de realizat („într-un interval orar de minimum 6 ore/zi”), este o atribuție exclusivă a Serviciului de Probațiune, conform alin. (4) din art. 93 C. pen., instanța depășindu-și astfel competența funcțională, procurorul omițând însă faptul că această măsură fusese deja dispusă, pentru coinculpați, de instanța de fond, măsură pe care nu o criticase ca nelegală prin declararea căii de atac ordinare a apelului, măsură care a obligat și orientat și tratamentul sancționator al participantului.

În ultimul rând, orice cerere formulată și adresată instanței trebuie să justifice un interes real, iar nu ipotetic ori teoretic, însă în cauză procurorul a invocat un impediment la executare în condițiile în care executarea începuse.

Dispoziții legale aplicabile:

– art. 598 alin. (1) C. proc. pen.:

„Contestația împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

– art. 404 alin. (2) C. proc. pen.: „Când instanța dispune condamnarea, în dispozitiv se menționează pedeapsa principală aplicată. În cazul în care dispune suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se menționează și măsurile de supraveghere și obligațiile, prevăzute la art. 93 alin. (1)-(3) din C. pen., pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecințele nerespectării lor și ale săvârșirii de noi infracțiuni și se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută la art. 93 alin. (3) din C. pen., după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune. Consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate. Când instanța dispune măsura educativă a supravegherii, în dispozitiv se menționează persoana care realizează supravegherea și îndrumarea minorului”.

– art. 93 alin. (3) și (4) C. pen.: „Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor.

Pentru stabilirea conținutului obligației prevăzute la alin. (3), instanța va consulta informațiile puse la dispoziție periodic de către serviciul de probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probațiune și la nivelul instituțiilor din comunitate”.

– Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune și Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Pornind de la aceste considerații teoretice, se observă că, după rămânerea definitivă a hotărârii, în scopul rezolvării situațiilor relative la executarea hotărârii, poate fi promovată contestația la executare.

Aplicând prevederile legale anterior enunțate speței de față, se constată voința legiuitorului de a institui în sarcina instanțelor de judecată, în cazul în care se dispune efectuarea unei munci neremunerate în folosul comunității de către inculpați, pe baza listelor privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune și în care sunt cuprinse instituțiile din comunitate în cadrul cărora poate fi prestată muncă neremunerată în folosul comunității și tipurile de activități care pot face obiectul acesteia, desemnarea a două instituții din comunitatea unde aceștia domiciliază, urmând a fi evaluate de consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiesc inculpații pentru a fi puse în executare.

Astfel cum și legiuitorul a prevăzut în mod expres, obligațiile prevăzute la art. 93 alin. (1) – (3) C. pen. pe care condamnatul trebuie să le respecte revin exclusiv în sarcina sau evaluarea instanței și nu a consilierului de probațiune, astfel cum a invocat procurorul, acesta având doar atribuții în punerea în executare a dispozițiilor instanței legate de supravegherea condamnatului conform programului stabilit prin planificarea programului de lucru, repartizarea persoanelor și comunicarea locului prestării activității neremunerate, evidențierea zilnică, într-un registru special, a prezenței, a numărului de ore efectiv lucrate în conformitate cu hotărârea emisă de instanța de judecată, în esență, supravegherea efectivă a modului de executare a activității.

În plus, munca neremunerată în folosul comunității constituie o „pedeapsă penală” pentru persoana care a săvârșit o infracțiune aspect ce justifică pe deplin faptul că este individualizată/stabilită de instanța de judecată care va determina sfera obligațiilor inculpatului pe perioada suspendării sub supraveghere, urmând ca punerea în executare și urmărirea executării să se realizeze de către Serviciul de Probațiune din raza de domiciliu a inculpatului.

În ceea ce privește interesul în formularea unei cereri adresate instanței, este adevărat că nici Constituția și nici C. proc. pen. nu definesc „interesul” și nici „interesul legitim”, însă doctrina a arătat că, prin interes se înțelege folosul practic pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurilor judiciare.

Legitimitatea interesului presupune ca acesta să fie personal, actual și real adică să profite petentului, să-i producă un beneficiu în planul situației sale juridice, iar nu în considerarea unor considerații doctrinare, teoretice.

În analiza interesului contestatoarei de a promova contestație la executare pe motiv că instanța de apel nu a indicat pentru inculpatul D. două entități din comunitatea unde domiciliază unde urmează să execute obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prevăzută la art. 93 alin. (3) C. pen., se observă că instanța de apel, după consultarea bazei instituțiilor din comunitate constituită în conformitate cu prevederile Legii nr. 252/2013 și ale Legii nr. 253/2013 privind posibilitățile concrete de executare a obligației stabilite în sarcina condamnatului D. în mod corect a constatat că există o singură instituție la care inculpatul poate presta munca neremunerată la domiciliul acestuia, și anume în cadrul Primăriei comunei Greci, jud. Tulcea la Direcția de Administrație Publică – Serviciul de Utilități Publice, Întreținere.

În raport cu informațiile puse la dispoziție periodic de către Serviciul de Probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare existente la nivelul Serviciului de Probațiune Tulcea și la nivelul instituțiilor din comunitatea unde domiciliază condamnații, dar și de concluziile exprimate oral de către procuror în sensul că nu există o altă instituție pe raza de domiciliu a condamnatului, dar și din cele relatate de apărătorul intimatului D. în sensul că măsura a fost pusă deja în executare prin stabilirea de către consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Tulcea a programului de desfășurare a muncii neremunerate în cadrul Primăriei comunei Greci, nefiind identificat astfel vreun impediment la punerea în executare a dispozițiilor instanței de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va aprecia că nu există vreo împiedicare la punerea în executare a dispozitivului Deciziei nr. 387/A din 08 noiembrie 2017 privind prestarea de către condamnat a muncii neremunerate prin indicarea unei singure entități, astfel cum a invocat procurorul, câtă vreme în lista cu instituțiile din județ unde măsura dispusă poate fi pusă în executare nu mai figurează o altă instituție disponibilă pe raza domiciliară a inculpatului, iar procurorul a indicat formal solicitarea de a fi desemnată o a doua instituție aflată pe raza de domiciliu a inculpatului D., fără a dovedi, în concret, că există această posibilitate.

Pe de altă parte, se constată lipsa interesului în invocarea de către parchet a motivului privind nelegala stabilire de către instanța de apel în sarcina inculpatului D. a programului orar în care acesta urmează să presteze munca neremunerată în folosul comunității, respectiv minim 6 ore/zi, fiind avută în vedere împrejurarea că Serviciul de Probațiune, cu acceptul inculpatului, a stabilit la data de 13.02.2018, ca acesta să presteze pe o perioadă de două săptămâni a câte 8 ore/zi începând cu data de 13.04.2018.

În acest context nu se poate susține că procurorul a justificat vreun interes legitim în declararea contestației la executare având în vedere că, împotriva hotărârilor definitive, se poate formula contestație dacă hotărârea nu poate fi pusă în executare, or în cazul inculpaților executarea a început fără impedimente.

Înalta Curte consideră că nu se justifică interesul procurorului în promovarea contestației la executare nici cu privire la inculpații A., B. și C. în sarcina cărora prima instanță stabilise deja, printre altele, obligația de a presta muncă în folosul comunității în cadrul Primăriei orașului Isaccea, jud. Tulcea la Direcția de Administrație Publică – Serviciul de Utilități Publice, Întreținere, iar procurorul nu a atacat cu apel această sentință.

Pentru aceste considerente, apreciindu-se că nu se justifică vreun interes în promovarea cererii de către procuror, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei nr. 387/A din 08 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpații D., B., C. și A.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații B., C. și A., în sumă de câte 130 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul D., în sumă de 35 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Munca neremunerată în folosul comunității. Determinarea sferei obligațiilor inculpatului pe perioada suspendării sub supraveghere was last modified: septembrie 26th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.