Motive care nu se încadrează în cazurile de contestaţie la executare. Respingerea contestației ca nefondată (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 602/2020

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 598 alin. (1)

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

· când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

· când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

· când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

· când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În speța de față, condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se constate, în principal, că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața autoritățile judiciare italiene,iar în susidiar să se dispună executarea pedepsei într-un penitenciar din Italia.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestatia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 26 din 25.02.2020 a Curții de Apel Bacău, prin care printre altele, a fost recunoscută sentința penală nr. 411 din 15.11.2017, definitivă la data de 30.01.2018 pronunțată de către Tribunalul AOSTA, Italia și s-a dispus executarea în România a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată de instanța din Republica Italia prin sentința penală nr. 411 din 15.11.2017, definitivă la data de 30.01.2018, pronunțată de către Tribunalul AOSTA, Italia, într-un Penitenciar din România, în sensul că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața autoritățile judiciare italiene,iar în subsidiar să se dispună executarea pedepsei într-un penitenciar din Italia.

Or, acestea nu se circumscriu cazurilor de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., prin prezenta contestație la executare nefiind relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare și nici nu au intervenit modificări, în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoașterea (prin sentința penală nr. 26 din 25.02.2020 a Curții de Apel Bacău) a pedeapsei aplicate contestatorului de autoritățile italiene, de 3 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 52/2020 din data de 28 mai 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.