Moștenire testamentară. Recunoașterea dreptului de proprietate (C.civ.; CPC/NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 108/2016

NCPC: art. 115, art. 274, art. 304, art. 132 art. 136, CPC: art. 316, coroborat cu art. 294; C.Civ.: art. 700

Cu privire la excepția lipsei calității procesul-pasive invocată de către intimatul-pârât BNP I., Înalta Curte o va respinge ca nefondată.

Conform prevederilor art. 136 C. proc. civ., „Excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și condițiile legii”.

Instanța reține că excepția calității procesul-pasive nu a fost invocată de către intimatul-pârât BNP I. prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond (Dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sector 1 București), fiind invocată pentru prima dată în recurs.

Raportat la aceste aspecte, având în vedere dispozițiile art. 316, coroborat cu art. 294 din vechiul C. proc. civ., în faza recursului nu se poate produce o schimbare a calității părților, excepția urmând a fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, Înalta Curte observă că acesta vizează respingerea de către instanța de apel a cererii privind încuviințarea emiterii unei adrese către BNP J. și Asociații.

Se constată că prin criticile invocate, recurentul-reclamant antamează aspecte vizând fondul litigiului, tinzând în realitate la o rejudecare a pricinii, la o schimbare a situației de fapt, ceea ce excede controlului de legalitate al instanței de recurs, motiv pentru care se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie care nu satisfac exigențele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de care se prevalează acesta.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin care recurentul susține că decizia atacată este nelegală, întrucât se întemeiază pe motive contradictorii, nu poate fi reținut.

Înalta Curte observă că instanța de apel a făcut o amplă și corectă apreciere a istoricului relațiilor juridice dintre părți.

În mod corect instanța de apel a apreciat că reclamantul nu are calitatea de moștenitor testamentar al bunurilor solicitate, neexistând nicio contradicție în faptul că instanța a reținut totuși calitatea acestuia de moștenitor testamentar al defunctei F.

Testamentul din 1 octombrie 1998 are ca obiect: 1 ha de pădure, dobândită de testatoare în baza titlului de proprietate nr. 108/474, 25.520 mp islaz, dobândiți în baza Ordinului nr. 178 din 29 noiembrie 1996, drepturile de devălmășie din obști înscrise la poziția nr. 157 B. și nr. 148 Z. și orice alte drepturi de proprietate pe care le va avea testatoarea pe raza comunei Vaideeni, județul Vâlcea.

Calitatea recurentului-reclamant A. de moștenitor testamentar al defunctei F. nu poate fi infirmată, ea fiind de altfel stabilită prin Certificatul de moștenitor nr. 196 din 11 noiembrie 1998 și respectiv Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 13 din 16 februarie 2000.

Din interpretarea legatului drepturilor viitoare instituit prin clauza inclusă la pct. 3 din Testamentul autentificat sub nr. 3481 din 1 octombrie 1998, aceasta nu se poate aplica terenurilor în litigiu, întrucât dreptul de a solicita restituirea acestora a fost recunoscut prin Legea nr. 247/2005, lege ulterioară decesului testatoarei.

În concluzie, patrimoniul defunctului se transmite moștenitorilor în situația juridică în care se află la decesul lui, motiv pentru care nu poate fi reținută calitatea de recurentului-reclamant A. cu privire la bunurile ce fac obiectul litigiului dedus judecății.

Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivat de faptul că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, este de asemenea, nefondat.

Prin cererea dedusă prezentei judecății, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la predarea suprafeței de 1384 ha teren cu vegetație forestieră și a suprafeței de 97,25 ha pășune, arătând că acestea au format obiectul legatului instituit în favoarea sa de defuncta F., prin Testamentul din 1 octombrie 1998, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 2 iunie 2011, încheiat între pârâtele B. și SC H. SRL cu privire la aceleași imobile.

Raportat la obiectul dosarului, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007.

A reținut, astfel, instanța, că obiectul litigiului finalizat prin Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 nu a constat în stabilirea calității reclamantului A., de moștenitor al defunctei F., întrucât această calitate a fost stabilită prin certificatul de moștenitor suplimentar din 16 februarie 2000 la certificatul de moștenitor din 11 noiembrie 1998, ci dacă, în temeiul plângerii întemeiate pe dispozițiile Legii fondului funciar cu care fusese învestită, reclamantul A. își justifică dreptul dedus judecății, respectiv dreptul de proprietate asupra terenurilor în privința cărora solicita validarea conform Legii fondului funciar.

Prin sentința menționată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B., fiind obligată Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Vaideeni să înainteze propunerea de validare a reclamantei B. către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, cu privire la suprafața de 1384 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament și pentru suprafața de 97,25 ha pășune, și a fost obligată Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea să o valideze pe reclamanta B. cu suprafețele menționate, în natură, pe vechiul amplasament.

Pretențiile reclamantului A. au vizat validarea dreptului său de proprietate asupra acelorași imobile pentru care s-a dispus validarea reclamantei B., acțiunea formulată de reclamantul A., fiind respinsă ca neîntemeiată.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.

Noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale.

Raportat la aceste considerente, Curtea de Apel a făcut o corectă aplicare a principiului puterii de lucru judecat, cu referire la Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu.

Argumentul recurentului-reclamant A. în sensul ca instanța de apel, conferind eficiență juridică Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, în ceea ce privește calitatea de moștenitor a recurentului-reclamant, avea obligația de a conferi, pentru egalitate de tratament, aceleași efecte juridice și constatării că intimata-pârâtă B. este străină de succesiunea mamei sale K., prin neacceptare în condițiile art. 700 C. civ., nu poate fi reținut.

Privitor la acest aspect, în mod corect Curtea de Apel București, a reținut că această împrejurare nu are vreo înrâurire asupra soluției date lipsei calității procesual pasive, care implică cercetarea calității reclamantului de titular al dreptului dedus judecății.

De altfel, în cuprinsul Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, se constată că, deși intimata-pârâtă B. este străină de succesiunea mamei sale, în condițiile art. 700 C. civ., ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din 28 septembrie 2009, i-au fost recunoscute drepturile succesorale conferite de acest act normativ.

Raportat la aceste considerente, celelalte aspecte invocate de către recurentul-reclamant în motivele de recurs, fiind simple teoretizări cu privire la interpretarea testamentului, nu vor mai fi analizate de către instanță.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului-pârât BNP I., ca nefondată, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 573 A din 18 decembrie 2014 și a încheierii din 17 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă B., reprezentând contravaloare onorariu de avocat.

Sursa informației: www.scj.ro.