Montesquieu și penalizarea vieții publice

14 mai 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 104

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Este nevoie ca în democrațiile actuale aceste tendințe să se apropie, iar nu să se accentueze, această din urmă situație putând duce la grave confuzii și derive în societate, începând cu sistemul puterilor în stat.

În schimb, referindu-ne doar la România, pentru a reuși apropierea și chiar intersectarea politicului cu dreptul în vederea creării unei societăți puternice, după părerea noastră, ar fi nevoie de câteva schimbări de esență, cu caracter de reviriment, din care vom menționa câteva în continuare, cu titlu de exemplu.

O primă transformare ar viza consolidarea sistemului politico-juridic prin estomparea până la înlăturare a elementelor de instabilitate, inclusiv a labilității legislative și a contradicțiilor instituționale. Astfel, se impune de urgență ca în procesul următor de revizuire a Constituției să se prevadă cu claritate ce fel de formă de guvernământ dorim să avem în România: o republică prezidențială sau una de tip parlamentar. Sau, de ce nu, o monarhie constituțională. Aceasta însă după o atentă și documentată analiză de drept comparat la nivelul statelor membre ale UE, în urma unui referendum popular, după informarea corectă a alegătorilor. În acest mod, credem noi, se va putea depăși ambiguitatea actuală referitoare la cine este omul forte al puterii executive, și anume președintele sau prim-ministrul? Astfel, ar spori celeritatea și calitatea deciziilor politice, precum și creșterea capacității de autoreglare a sistemului politic, în vederea satisfacerii în mai bune condiții a nevoilor cetății, precum și în traducerea în practică a principalelor promisiuni electorale în scopul realizării binelui comun.

De asemenea, o schimbare în bine este necesară și cu privire la respectarea criteriilor de competență și integritate de către partidele politice, atunci când trebuie să-și desemneze candidații pentru diferitele tipuri de alegeri. Corelativ cu acest lucru, ar fi nevoie de o mai mare responsabilizare a alegătorilor în exercitarea dreptului de vot, astfel încât din puterea legislativă și din cea executivă să nu mai facă parte incompetenți și corupți, susținuți de grupuri de interese politico-economice atât la nivel central, cât și la cel local.

Apoi, ar trebui precizată în Constituție, în afara oricărui echivoc, natura juridică a uneia dintre cele mai importante instituții din statul român, și mă refer aici la Curtea Constituțională, care, în calitate de ultimă instanță, în numai câțiva ani, din cauza unor imperfecțiuni de ordin normativ ale democrației noastre constituționale, a influențat decisiv cursul unor evenimente extrem de importante, deciziile acesteia fiind general obligatorii. Acest aspect a lăsat impresia că țara, în momentele ei cruciale, este „guvernată” de instanța de contencios constituțional, și nu de puterea executivă legitimă.

Tot prin Legea fundamentală revizuită este imperios necesar să se tranșeze locul și rolul procurorului în cadrul puterilor în stat, respectiv să se soluționeze în fine controversata problemă dacă acesta face parte din puterea judecătorească sau din cea executivă.

Aș încheia aceste rânduri cu câteva citate semnificative din cunoscuta carte scrisă de Gregg Braden, intitulată atât de sugestiv „Punctul de cotitură. Cum să fii rezilient, într-o perioadă a extremelor[16], care ar trebui să dea de gândit urgent atât autorităților publice, cât și cetățenilor obișnuiți pentru a-și adapta prioritățile vieții la perioada de extreme schimbări în care trăim sau în care cei mai mulți dintre noi încearcă să supraviețuiască. Astfel, autorul invocat mai sus ne spune că: „Nu mai trăim în țări izolate care au stat la baza politicilor și gândirii noastre în secolul 20. Nu mai trăim în națiuni cu economii izolate, tehnologii izolate, rețele de energie izolate și sisteme de apărare și de comunicații izolate… trăim cu un nou set de reguli pentru viețile și carierele noastre și pentru imaginea de ansamblu a lumii… trăim o perioadă a extremelor de tot felul, iar ele se întâmplă în același timp!… Trăim într-o lume în care totul este conectat. Nu mai putem să gândim în termeni de noi și ei, atunci când este vorba de consecințele modului în care trăim. Astăzi este vorba despre noi[17].

În concluzie, depinde numai de noi ca modul în care vom trăi să aibă urmări dintre cele mai benefice asupra vieților noastre, iar pentru atingerea acestui deziderat, puterile în stat, adaptându-se cât mai bine noului set de norme, vor trebui să fie și separate, și în echilibru, dar mai ales să dialogheze pentru a găsi soluțiile optime pentru viețile și carierele noastre.

***

P.S. Și cum din natura umană nu a dispărut înclinația omului ajuns la putere de a abuza de aceasta, considerăm că Montesquieu și teoria separației puterilor în stat își păstrează și astăzi valabilitatea.


[16] G. Braden, Punctul de cotitură. Cum să fii rezilient, într-o perioadă a extremelor, Ed. For You, București, 2014.

[17] Ibidem, pp. 22, 23, 48.

Montesquieu și penalizarea vieții publice was last modified: mai 14th, 2019 by Ovidiu Predescu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter