Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie. Recurs respins ca nefondat (VCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 305/2019

VCPC: art. 304 pct. 6 și 9, art. 312

Prin decizia instanței de recurs pronunțată în ciclul procesual anterior (Decizia nr. 1435 din 17.10.2017), s-a dispus casarea Deciziei civile nr. 838/A din 08.05.2017 și s-a trimis cauza spre rejudecare, stabilindu-se în sarcina instanței de apel obligația de reanalizare cu prioritate a excepției prescripției dreptului material la acțiune din perspectiva tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părți.

În limitele și ținând cont de dispozițiile deciziei de casare, instanța de apel a analizat excepția prescripției, verificând momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție și incidența în speță a unor cauze de întrerupere. În final, a reținut că sancțiunea prescripției afectează integral acțiunea formulată, neputându-se considera, potrivit susținerilor recurentei, că a acționat ultra petita cât timp s-a pronunțat în limita pretențiilor reclamantului, iar excepția inițială a pârâtei privea întreaga perioadă de calcul indicată în acțiunea reclamantului.

În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acest a fost corect stabilit de instanța de apel, nefiind contestat de altfel de recurent, prin raportare la data retragerii din societate (13.01.2003) și nu la data rămânerii definitive a deciziei referitoare la debitul principal reprezentând sumele cuvenite reclamantului în urma retragerii din societatea pârâtă (21.12.2010, dată reținută cu acest titlu de prima instanță).

Sub aspectul pretinsei cauze de întrerupere invocate de recurent în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, Înalta Curte de Casație și Justiție reține corecta aplicare a dispozițiilor legale de către instanța de apel, care a avut în vedere că formularea acțiunii privitoare la debitul principală nu este de natură a întrerupe termenul de prescripție referitor la cererea având ca obiect plata drepturilor accesorii, partea având posibilitatea formulării concomitente a ambelor categorii de pretenții.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. 1865, iar, în temeiul art. 312 C. proc. civ. 1865, va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.