Modificarea planului de reorganizare anterior confirmării acestuia de către judecătorul-sindic. Admisibilitate. Condiții de exercitare

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

1. Textele legale incidente:

Art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014:

„(1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare:

a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/ asociaților, în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanțe, cu condiția formulării intenției de reorganizare potrivit art. 67 alin. (1) lit. g), dacă procedura a fost declanșată de acesta, și în termenul prevăzut la art. 74, în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau mai multor creditori. Hotărârea adunării generale a acționarilor/ asociaților va putea fi depusă și ulterior până cel târziu la data adunării creditorilor stabilită pentru votarea planului;

b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale și până la îndeplinirea unui termen de 30 de zile de la data publicării tabelului definitiv de creanțe;

c) unul sau mai mulți creditori, deținând împreună cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv de creanțe, în termen de 30 de zile de la publicarea acestuia; administratorul judiciar este obligat să pună la dispoziția acestora informațiile existente și necesare pentru redactarea planului.
În acest sens, debitorul, prin administrator special, sau administra­torul judiciar, în măsura în care acesta din urmă le deține, dacă dreptul de administrare i‑a fost ridicat debitorului, au obligația ca, în termen de maximum 10 zile de la primirea solicitării, să pună la dispoziția creditorului actele și informațiile prevăzute de art. 67 alin. (1) lit. a), b) și e), actualizate corespunzător depunerii tabelului definitiv de creanțe. Se va pune la dispoziția creditorului și lista tuturor creanțelor născute în timpul procedurii, precum și orice alte documente solicitate, care sunt utile pentru redactarea unui plan de reorganizare.

(2) La cererea oricărei părți interesate sau a administratorului judiciar, judecătorul‑sindic poate prelungi cu maximum 30 de zile, pentru motive temeinice, termenele de depunere a planului prevăzute la alin. (1).

{…}

(5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) conduce la decăderea părților respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare și, ca urmare, la trecerea, din dispoziția judecătorului‑sindic, la faliment.”

Art. 137:

„(1) Administratorul judiciar va publica în termen de 5 zile de la expirarea termenului pentru depunerea planului un anunț referitor la acesta în BPI, cu indicarea celui care l‑a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum și a faptului că este permisă votarea prin corespondență.

(2) Ședința adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorga­nizare se va ține în termen de 20‑30 de zile de la publicarea anunțului. Planul de reorganizare, inclusiv anexele, se va transmite persoanelor prevăzute la art. 136 în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e‑mail sau prin postare pe site‑ul acestuia.

{…}

(4) Din momentul publicării, toate părțile interesate vor fi socotite că au cunoștință de plan și de data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.”

Art. 138^1:

„(1) Creditorii pot formula atât obiecțiuni cu privire la legalitatea planului de reorganizare, cât și cereri de anulare a hotărârii adunării creditorilor prin care s‑a votat planul de reorganizare, potrivit prevederilor art. 48 alin. (7) și (8).

(2) În cazul în care se solicită și anularea hotărârii adunării creditorilor prin care s‑a votat planul, eventualele obiecțiuni cu privire la legalitatea planului de reorganizare vor fi formulate prin aceeași cerere.”

Art. 139:

„(1) Judecătorul‑sindic soluționează deodată, printr‑o singură sentință, obiecțiunile cu privire la legalitatea planului de reorganizare, cererile de anulare a hotărârii adunării creditorilor prin care s‑a votat planul de reorganizare și cererea de confirmare a planului în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului‑verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul‑sindic poate să ceară unui specialist să își exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul este confirmat în următoarele condiții: (…).

(5) Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelun­girea acestuia, se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare, fără a se putea depăși o durată totală maximă a derulării planului de 5 ani de la confirmarea inițială. Modificarea poate fi propusă de către oricare dintre cei care au vocația de a propune un plan, indiferent dacă au propus sau nu planul. Votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face cu creanțele rămase în sold, la data votului, în aceleași condiții ca și la votarea planului de reorganizare. Modificarea planului va trebui să fie confirmată de judecătorul‑sindic. Dispozițiile art. 138¹ se aplică în mod corespunzător.”

Art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006:

„(5) Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condițiilor de vot și de confirmare prevăzute de prezenta lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acționarilor/ asociaților.”

2. Modificarea planului de reor­ga­nizare

Art. 139 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 permite modificarea planului de reorganizare, aprobat de adunarea creditorilor în condițiile de cvorum ale art. 139 și confirmat de către judecătorul‑sindic, pe toată durata perioadei de reorganizare, planul modificat urmând să parcurgă același proces de aprobare și confirmare precum cel inițial, singura deosebire referindu‑se la componența adunării creditorilor, componență care va cuprinde doar creanțele aflate în sold la momentul votului.

Soluția legislativă este logică, rezultată din practică, întrucât durata de realizare relativ mare a planului – 4 ani – este de natură a întâmpina diverse schimbări atât în mediul de afaceri, în economia locală sau mai largă, în piața muncii, cât și schimbări legislative, impunându‑se adaptarea debitoarei falite la toate aceste schimbări pentru reușita reorganizării activității sale.

Însă planul de reorganizare este, de multe ori, rezultatul unor negocieri strânse între debitor, creditori și eventualii finanțatori, în condițiile în care debitorul reușește să atragă capital nou pentru resuscitarea activității sale.

Aceste negocieri pot apărea, desigur, și în cursul realizării planului de reorganizare confirmat, însă ele apar îndeosebi în faza inițială a depunerii planului de reorganizare, când succesul planului de reorganizare se bazează pe acceptul creditorilor de a da o șansă debitorului de a‑și reveni și de a obține resursele necesare pentru plata creanțelor.

În practică, timpul necesar negocierilor și ajungerii la un acord în vederea aprobării planului de reorganizare propus de către creditori poate fi mai mare decât termenul de decădere de 30 de zile prevăzut de lege pentru depunerea planului sau se poate întâmpla ca, după depunerea planului de reorganizare, să apară evenimente neașteptate, opoziția unui creditor important, precum creditorii bancari sau, la polul opus, găsirea unui finanțator, toate aceste motive impunând o modificare mai mare sau mai mică a planului de reorganizare, în urma negocierilor purtate cu creditorii, pentru a avea șanse reale de a fi aprobat de adunarea creditorilor și confirmat de către judecătorul‑sindic.

Cu titlu de exemplu, într‑o speță, debitorul a purtat negocieri dure cu creditorul bancar majoritar pentru obținerea modificării contractului de credit care stătea la baza creanței bancare și acordarea acestuia de noi garanții care să‑l determine să aprobe planul, modificare care s‑a realizat abia ulterior împlinirii termenului de depunere a planului de reorganizare. Evident, debitorul, pentru a nu fi decăzut din dreptul de a depune un plan de reorganizare, a fost nevoit să depună un plan înaintea finalizării acordului cu creditorul bancar majoritar și să depună ulterior un plan modificat care să cuprindă înțelegerea cu creditorul bancar.

Într‑o altă speță, planul de reorganizare depus inițial nu a fost confirmat de către judecătorul‑sindic, fiind respinsă cererea de confirmare în baza excepției de decădere a debitorului din dreptul de a depune un plan de reorganizare, dispunându‑se totodată trecerea la faliment.

Împotriva hotărârii judecătorului‑sindic de respingere a cererii de confirmare a planului de reorganizare, debitorul a formulat recurs (în temeiul Legii nr. 85/2006) și cerere de suspendare a executării hotărârii de trecere la faliment.

Cererea de suspendare a executării hotărârii de trecere la faliment a fost admisă, astfel încât debitorul a continuat să se afle în perioada de observație până la soluționarea recursului.

Instanța de recurs a admis recursul, a casat hotărârea recurată și a trimis cererea spre rejudecare, apreciind că s‑a admis greșit excepția decăderii debitorului din dreptul de a depune un plan de reorganizare.

Soluționarea recursului a durat însă aproape un an, timp în care, din cauza datoriilor bugetare curente, societatea a pierdut licența care îi permitea să desfășoare principala sa activitate de producție.

Evident, planul de reorganizare inițial nu mai corespundea realității faptice, debitorul nu mai putea să‑și desfășoare activitatea principală de producție pe care se întemeia tot planul de reorganizare, din cauza pierderii licenței necesare.

Deși debitorul a identificat o soluție ce părea viabilă pentru desfășurarea activității în continuare în vederea acoperirii datoriilor sale, aceasta presupunea modificarea totală a planului de reorganizare, planul inițial de reorganizare fiind complet caduc. A supune confirmării judecătorului‑sindic un plan de reorganizare care nu ar fi avut cum să fie executat ar fi fost excesiv de formalist și total contrar scopului legii insolvenței.

Într‑o altă cauză, după depunerea planului de reorganizare, dar până la momentul votului acestuia de către adunarea creditorilor/confirmării de către judecătorul‑sindic, debitorul a identificat un finanțator, dispus să preia din acțiunile societății falite în schimbul investirii unui capital suficient pentru aducerea pe linia de plutire a debitoarei, însă modificări ale capitalului social nu fuseseră prevăzute în planul de reorganizare inițial, plan care nu avea mari șanse de realizare în afara unei susțineri financiare externe.

Legiuitorul nu a prevăzut nimic în ceea ce privește posibi­litatea modificării planului de reorganizare după depunerea lui, dar anterior confirmării sale de către judecătorul‑sindic, astfel încât analiza legalității unei astfel de modificări a planului de reorganizare trebuie făcută în raport de principiile și scopul legii insolvenței, precum și în raport de principiile generale ale dreptului.

În analiza ce urmează a fi efectuată putem distinge mai multe situații, cu soluții diferite în raport de aplicarea dispozițiilor legale în vigoare.

2.1. Modificarea planului de reorganizare anterior împlinirii termenului maxim prevăzut de lege pentru depunerea sa

Cât timp părțile care pot depune un plan de reorganizare, calificate de lege în art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, se află încă în termenul legal pentru depunerea unui plan de reorganizare, nu există niciun impediment legal ca planul depus să fie modificat, părțile putând chiar să depună un alt plan de reorganizare, renunțând la cererea de confirmare a planului de reorganizare depus inițial.

Termenul de depunere a unui plan de reorganizare este un termen de decădere și, cât timp acesta nu s‑a împlinit, părțile nu pot fi sancționate prin refuzul posibilității de a depune un alt plan, ca urmare a modificării celui depus inițial, pentru a fi supus aprobării de către adunarea creditorilor și confirmat de către judecătorul‑sindic.

În acest sens, părțile interesate se pot folosi și de dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea
nr. 85/2014, în sensul că pot solicita judecătorului‑sindic prelungirea termenului pentru depunerea planului de reorganizare cu maximum 30 de zile, dacă un astfel de termen ar fi suficient pentru întocmirea unui nou plan de reorganizare.

Tot în această ipoteză, a neîmplinirii terme­nului de depunere a planului de reorganizare, este posibil ca o altă parte decât cea care a depus planul inițial să depună o variantă modificată a acestui plan, urmând ca varianta sa modificată să fie analizată ca fiind alt plan de reorganizare depus de o altă parte îndreptățită.

---