Modificarea pedepsei pronunțate dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării acesteia se constată consursul de infracțiuni, recidiva, pluralitatea de infracțiuni ori unele acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni

• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
• NCPP: art. 585 alin. (1)

Prin sentința penală nr. 127/F din 09 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 iulie 2020 pronunțată de aceeași instanță, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A..

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecțional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentința penală din 24.09.2019 a aceleiași instanțe, recunoscută parțial prin sentința penală nr. 247/F din 20.12.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin neapelare, este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Brașov definitivă prin decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curții de Apel Brașov dar și cu faptele pentru care a fost condamnat prin următoarele sentințe penale:

– sentința penală 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004 din 12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

– sentința penală 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750 din 25.11.2014 a Curții de Apel Iași;

– sentința penală 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419 din 12.11.2014 a Curții de Apel București;

– sentința penală 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 519 din 04.07.2016 a Curții de Apel Iași;

– sentința penală 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A din 21.04.2016 a Curții de Apel București;

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 549 din 17 septembrie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru motivele arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 585 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării acesteia se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive existența concursului de infracțiuni (lit. a), recidivei (lit. b), a) pluralității de infracțiuni (lit. c) ori a unor acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni (lit. d).

Examinând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că fapta pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecțional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentința penală din 24.09.2019 a aceleiași instanțe, recunoscută parțial prin sentința penală nr. 247/F din 20.12.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin neapelare, este concurentă cu cele care au făcut obiectul condamnării prin sentințele penale: nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curții de Apel Brașov, nr. 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia nr. 2004 din 12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia nr. 750 din 25.11.2014 a Curții de Apel Iași, nr. 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1419 din 12.11.2014 a Curții de Apel București, nr. 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 519 din 04.07.2016 a Curții de Apel Iași, nr. 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 716/A din 21.04.2016 a Curții de Apel București.

Sub acest aspect, se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut incidența în cauză a deciziei nr. 42 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit căreia sfera concursului de infracțiuni, cu pluralitate infracțională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracțiunile concurente și, ca atare, tot ce precedă alcătuiește concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă.

Ca urmare, în condițiile în care, în speță, se ridică aceeași problemă de drept ce a făcut obiectul dezlegării prin decizia nr. 42/2008 a instanței supreme, dată în recurs în interesul legii, raționamentul ce a stat la baza pronunțării acesteia este pe deplin aplicabil, impunându-se contopirea pedepselor aplicabile pentru infracțiunile considerate concurente. Se ia ca reper în acest sens prima hotărâre rămasă definitivă, urmând ca pedeapsa rezultantă astfel determinată să constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, al cărei regim juridic se va aplica doar prin raportare la infracțiunile reținute în această stare de recidivă.

Așadar, în speță, sentința penală nr. 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iași (definitivă prin decizia nr. 2004 din 12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) este identificată ca fiind prima hotărâre definitivă de condamnare până la care toate faptele comise se vor considera în concurs și a căror pedeapsă rezultantă va constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele comise ulterior.

Totodată se observă că, faptele săvârșite ulterior, ce au făcut obiectul condamnării contestatorului prin sentința penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin decizia nr. 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de restul faptelor aflate în concurs și a căror rezultantă constituie primul termen al recidivei.

În consecință, constatând că instanța de fond a respectat ordinea operațiunilor de aplicare a regulilor privind pluralitatea de infracțiuni adoptată de legiuitor, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 127/F din 09 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 iulie 2020 pronunțată de aceeași instanță, iar față de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.