Modificarea Codului fiscal

Ordonanța de urgență nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (intrare în vigoare: 1 ianuarie 2018, M. Of. nr. 885/10 noiembrie 2017)

Această ordonanță de urgență modifică, începând cu data de 1 ianuarie 2018, prevederile Codului fiscal sub următoarele aspecte:

I. Impozit pe profit

Principala modificare se referă la transpunerea (parțială) a Directivei 2016/1164/UE de stabilire a normelor împotriva practicilor de evaziune fiscală care afectează în mod direct funcționarea pieței interne [n.n. denumită în continuare Directiva], publicată în Jurnalul Oficial al UE nr. 193 din 19 iulie 2016. Termenul de transpunere prevăzut de directivă este 31 decembrie 2018, cu aplicare de la 1 ianuarie 2019.

1.1. Norme privind limitarea deductibilității dobânzii

1.1.1. Regulile privind capitalizarea redusă (thin capitalisation) se abrogă, urmând să se aplice noua regulă de limitare a deductibilității dobânzii prevăzută de Directivă.

1.1.2. „Costurile excedentare ale îndatorării” (inclusiv diferența dintre veniturile din dobânzi/valută și cheltuielile similare) care depășesc plafonul a 200.000 euro vor putea fi deduse în limita a
10% din Baza de calcul.

1.1.3. Baza de calcul o reprezintă profitul contabil (venituri minus cheltuieli) ajustat cu deducerea veniturilor neimpozabile și la care se adăugă impozitul pe profit, costurile excesive ale îndatorării și amortizarea fiscală (echivalentul indicatorului EBITDA din care se scad veniturile neimpozabile).

1.1.4. În cazul în care baza de calcul este negativă sau egală cu zero, costurile excesive ale îndatorării se reportează în perioadele fiscale următoare, fără limitare în timp.

1.1.5. Costurile excesive ale îndatorării se calculează ca diferența dintre (i) costurile îndatorării (cheltuieli cu dobânzile aferente tuturor formelor de datorii și costuri echivalente din punct de vedere economic) și (ii) veniturile din dobânzi, inclusiv veniturile echivalente din punct d e vedere economic. Costurile excesive ale îndatorării vor include și cheltuielile cu dobândă și pierderea netă din diferențe de curs valutar reportate până la 31.12.2017.

1.2. Norme privind impozitarea transferului transfrontalier de bunuri de afaceri (impozitarea la ieșire –en. exit taxation)

1.2.1. Impozitarea la ieșire este introdusă pentru activele transferate de societăți rezidente și/sau sedii permanente ca urmare a transferului de afaceri, a modificărilor de reședință sau a transferului/lichidării sediilor permanente.

1.2.2. Câștigul/pierderea aferentă transferului de active se va calcula ca diferență dintre valoarea de piață și valoarea fiscală a activelor.

1.2.3. Cota de impozit pe profit (16%) se va aplica separat câștigului, însă pierderea ar putea fi compensată cu câștiguri din tranzacții de ieșire similare (perioada de report este de 7 ani).

1.2.4. În cazul impozitării la ieșire, se prevede în modexpres posibilitatea de a beneficia de eșalonarea la plată, conform Codului de procedură fiscală.

1.2.5. Valoarea fiscală a activelor transferate în România din alte state membre ale UE (statul sursă) va fi cea utilizată pentru calcularea taxei de ieșire din statul sursă, cu excepția cazului în
care această valoare diferă de valoarea de piață.

1.3. Norme privind impozitarea societăților străine controlate (Controlled Foreign Companies – CFC)

1.3.1. CFC sunt definite ca filiale deținute de un contribuabil din România, plătitor de impozit pe profit, care respectă următoarele condiții cumulative:

a. Contribuabilul din România deține, în mod direct sau indirect, cel puțin 50% din capitalul social/drepturile de vot sau are dreptul la mai mult de 50% din profit;
b. Impozitul pe profit efectiv plătit din profiturile sale de către entitate sau sediu permanent este mai mic decât diferența dintre impozitul pe profit care ar fi fost impus entității sau sediului permanent în cadrul sistemului de impozitare aplicabil în statul membru al contribuabilului și impozitul pe profit efectiv plătit din profiturile sale de către entitate sau sediu permanent.

1.3.2. Profitul impozabil al companiei–mamă din România va include profitul nedistribuit al entității sau profitul sediului permanent care derivă din următoarele categorii:

• dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare;
• redevențe sau orice alte venituri generate de proprietatea intelectuală;
• dividendele și veniturile din cedarea acțiunilor;
• venituri din leasing financiar;
• venituri din asigurări, servicii bancare și alte activități financiare;
• venituri provenite din facturarea companiilor care au venituri din vânzări și din servicii achiziționate de la/vândute întreprinderilor asociate și nu adaugă nicio valoare economică sau adaugă valoare economică mică;

1.3.3. Încorporarea profiturilor CFC în cadrul profitului impozabil din România nu se aplică în cazul în care CFC desfășoară o activitate economică semnificativă sau are domiciliul într-un stat terț care face parte din spațiul economic european – SEE. Alte exceptări se aplică:

• în cazul în care veniturile CFC din categoriile enumerate la pct. 1.3.2. sunt mai mici de 1/3 din veniturile totale; sau
• în cazul în care veniturile CFC din categoria instituțiilor financiare obținute de la contribuabili din România și de la filialele sale sunt mai mici de 1/3 din veniturile totale.

1.3.4. O.U.G. prevede reguli speciale pentru evitarea dublei impuneri în cazul în care se aplică regulile CFC. Astfel, profiturile impozitate conform regulilor CFC vor fi deduse din baza impozabilă atunci când sunt distribuite contribuabilului din România (entitatea-mamă).

De asemenea, impozitul pe profit plătit în jurisdicție străină se deduce din impozitul pe profit datorat în România.

1.4. Norma generală anti-abuz

1.4.1. Norma generală anti-abuz se aplică entităților supuse impozitului pe profit, suplimentar prevederilor art. 11 din Codul fiscal din România.

1.4.2. Conform acestei norme, organele fiscale vor ignora un demers sau o serie de demersuri care nu sunt oneste [n.n. autentice, în Directivă], fiind puse în aplicare cu scopul principal (sau unul dintre scopurile principale) de a obține un avantaj fiscal care contravin obiectului sau scopului legii fiscale aplicabile, luându-se în considerare toate faptele și circumstanțele relevante. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părți.

1.4.3. Un demers (acțiune) este considerat ca nefiind onest dacă NU este întreprins din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică. În acest caz, se face trimitere la prevederile art. 11 din Codul fiscal cu privire la reconsiderarea unor tranzacții sau serii de tranzacții.

II. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor (impozitul pe cifra de afaceri)

2.1. Definiția microîntreprinderii

2.1.1. Definiția „microîntreprinderii” se modifică în sensul includerii tuturor societăților (cu capital integral privat) care au o cifră de afaceri sub pragul de 1 milion de euro și care sunt active (altele decât cele în dizolvare, faliment sau în proces de lichidare). Definiția exclude, în continuare, societățile la care dețin participații statul și unitățile administrativ-teritoriale, precum și persoanele juridice care nu au capital social precum și entitățile transparente fiscal.

2.1.2. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, se elimină posibilitatea de a opta între impozitul pe profit și impozitul pe cifra de afaceri.

2.1.3. Microîntreprinderea va plăti impozitul pe profit începând cu trimestrul în care cifra de afaceri depășește pragul de 1 milion de euro. Impozitul pe profit va fi calculat la profitul înregistrat începând cu trimestrul în care pragul este depășit.

2.2. Cotele de impozitare

2.2.1. Se vor aplică în continuare cotele de impozitare valabile în anul 2017, respectiv:

• 3% pentru microîntreprinderile fără angajați; și
• 1% pentru microîntreprinderile cu cel puțin un angajat cu normă întreagă.

III. Impozitul pe venit

3.1. Cotele de impozitare

3.1.1. Cota standard a impozitului pe venit va fi de 10% [n.n. față de cota actuală de 16%], cu excepția cazurilor în care Codul Fiscal prevede alte cote [n.n. cota de 5% pentru impozitul pe dividende va rămâne neschimbată].

3.1.2. Cota impozitului pe venitul din salarii este 10%.

3.2. Veniturile din activități independente

3.2.1. Plățile în avans pentru impozitul din drepturi de autor vor fi reținute utilizând o cotă de impozitare de 7% (anterior 10%). Prin opțiune, se poate aplica cota standard de 10% – impozit pe venit final.

3.2.2. Impozitul asupra veniturilor din activități independente se va recalcula de către autoritățile fiscale, după plata contribuțiilor sociale.

3.3. Veniturile salariale. Deducerea personală

3.3.1. Deducerea personală standard pentru angajații care au un salariu brut lunar sub 1.950 RON va fi majorată de la 300 RON la 510 RON. Valoarea deducerii personale este degresiva și va scădea de la 510 RON (pentru un salariu de 1.950 RON) la zero (pentru un salariu de 3.600 RON și mai mult). În cazul familiilor cu copii, deducerea personală este degresivă și variază în funcție de numărul de copii în întreținere (valoarea maximă este 1.310 lei, pentru 4 copii sau mai mulți).

IV. Contribuții sociale obligatorii

Începând cu 1 ianuarie 2018, contribuabilii vor datora trei contribuții sociale:

• Contribuția de asigurări sociale (CAS);
• Contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS);
• Contribuția asigurătorie pentru muncă (CAM).

4.1. Contribuția de asigurări sociale (CAS)

4.1.1. CAS-ul datorat de angajați și de persoanele asigurate se determină prin aplicarea cotei de 25% la baza de calcul.

4.1.2. Cote de CAS suplimentare sunt datorate de către angajatori:

• 4% în cazul unor condiții de muncă deosebite, conform legii;
• 8% în cazul unor condiții de muncă speciale, conform legii.

4.1.3. Baza de calcul a CAS constă în:

a) venitul brut salarial, în cazul persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor. Nu se datorează CAS, cu excepția cazului persoanelor asigurate în sisteme speciale de pensii, în condițiile legii. Angajatorul trebuie să rețină cota de 25 CAS din venitul salarial brut;
b) venitul declarat, în cazul persoanelor care obțin venituri din activități independente. CAS se determină pe baza cotei de 25% la baza de calcul care este venitul declarat (ales), care nu poate fi mai mic decât salariul minim lunar brut. În acest caz, CAS se plătește trimestrial pe baza deciziei de impunere emise de autoritățile fiscale.

4.1.4. Dacă venitul cumulat din activități independente din anul precedent este mai mic decât suma reprezentând 12 ori salariul minim brut, persoana fizică care desfășoară activități
independente nu este obligată să plătească CAS.

4.2. Contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS)

4.2.1. Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) nu este datorată pentru anumite categorii de venituri plătite din surse publice (de exemplu, șomeri, cadre didactice, pensionari).

4.2.2. CASS-ul datorat de angajați și de persoanele asigurate se determină prin aplicarea cotei de 10% la baza de calcul, pentru veniturile obținute după 1 ianuarie 2018.

4.2.3. În cazul veniturilor din salarii, baza de calcul constă în câștigul brut (venitul salarial brut) lunar. Angajatorul are obligația de a reține la sursă, declara și plăti CASS în cota de 10% din baza de calcul.

4.2.4. În cazul persoanelor fizice care obțin venituri (altele decât cele din salarii), baza de calcul o reprezintă salariul minim lunar brut. Prin excepție, persoanele fizice care nu obțin venituri și nu intră în categoria celor exceptate de la plata CASS sunt, totuși, obligate să plătească CASS:

a) pentru o perioadă de minim 12 luni de la data depunerii declarației speciale, conform OPANAF nr. 3743/201. În acest caz, baza de calcul o reprezintă salariul minim lunar brut; ori
b) la data accesării serviciilor acordate de sistemul public de asigurări de sănătate. În acest caz, baza de calcul o reprezintă suma echivalentă cu de 7 ori salariul minim lunar brut.

4.2.5. Persoanele care obțin, în anul fiscal precedent, venituri supuse CASS sub nivelul a 12 salarii minime brute, nu datorează CASS asupra acestor sume. Aceste persoane pot opta pentru plata CASS în aceleași condiții ca în cazul prezentat la pct. 4.2.3. lit. a) de mai sus.

4.3. Contribuția asigurătorie de muncă (CAM)

4.3.1. Contribuția asigurătorie pentru muncă (CAM) înlocuiește:

a) contribuțiile pentru șomaj (0,5% datorată de angajat și 0,5% datorată de angajator);
b) contribuția pentru concediile medicale (0,85% datorată de angajator);
c) contribuția la fondul de garantare a plății salariilor (0,25%); și
d) contribuția pentru asigurarea de accidente și boli profesionale (între 0,15 și 0,85%, în funcție de gradul de risc).

4.3.2. CAM se datorează de către angajatorii din România precum și persoanele fizice care realizează venituri din salarii de la angajatori din străinătate. Contribuția se calculează prin
aplicarea cotei de 2,25% la baza de calcul reprezentând suma salariilor plătite angajaților.

4.3.3. CAM nu se datorează asupra sumelor plătite prin sistemul de securitate socială (fondul de pensii, fondul de șomaj, fondul de asigurări de sănătate).

4.4. Măsuri tranzitorii

4.4.1. Noile rate vor fi aplicabile începând cu venitul obținut după 1 ianuarie 2018. Pentru veniturile din perioadele anterioare se datorează contribuțiilor sociale din perioada căreia îi sunt
aferente veniturile. Prin urmare, veniturile aferente anului 2017 vor face obiectul cotelor de contribuții sociale în vigoare în anul 2017.

V. Taxa pe valoarea adăugată

5.1. Deducerea TVA-ului aferent achizițiilor va putea fi refuzată de autoritățile fiscale, numai dacă acestea dovedesc, dincolo de orice îndoială, că persoana impozabilă știe sau ar fi trebuit să știe că tranzacția face parte dintr-un lanț de tranzacții frauduloase.

VI. Accize

6.1. În cazul contravențiilor constând în deținerea sau comercializarea de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, se
introduce sancțiunea confiscării cisternelor, recipientelor și mijloacelor de transport utilizate pentru transportul și depozitarea produselor care fac obiectul contravenției.

VII. Taxe locale

7.1. Impozitul pe vehiculele utilizate pentru transportul de mărfuri (cu o greutate de peste 12 tone) este ajustat în conformitate cu reglementările UE (creștere de aproximativ 7%).

7.2. Pentru contravențiile privind impozitele locale, contribuabilii vor putea plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda minimă prevăzută de lege. Această dispoziție se va aplica amenzilor privind contravențiile stabilite după data de 1 ianuarie 2018.