Modalitățile de indemnizare și asigurare de răspundere a administratorului societăților comerciale în lumina tendințelor moderne

20 dec. 2021
Articol UJ Premium
Vizualizari: 1808
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Subiecții asigurați. În cadrul acestui mecanism de asigurare, riscul de răspundere nu este transferat de la administratori la acționari/asociați, ci la compania de asigurare. Societatea comercială este parte la contractul de asigurare și plătește prima de asigurare. Cu toate acestea, în unele cazuri, directorii se pot asigura individual cum un astfel de tip de asigurare. În dependență de conținutul poliței de asigurare, putem menționa că persoana asigurată poate fi (i) managerul societății, privit generic, adică oricare dintre managerii priviți colectiv – atât cei care erau la momentul incidentului, cât și predecesorii, precum și cei viitori; (ii) societatea comercială. Așadar, acest tip de asigurare nu este cumpărată pentru a asigura managerii, individual, ci pentru a asigura societatea și managerii, luați ca o colectivitate potențial responsabilă față de terți. Nu este vorba, deci, de o asigurare de răspundere profesională, întrucât beneficiarul direct al asigurării nu este societatea („clientul” managerului), ci terțul. Beneficiarii indemnizației de asigurare („victimele” prejudiciului) sunt terții sau acționarii minoritari, pentru eventuale prejudicii cauzate acestora de societate, prin managerii săi. De fapt, asigurarea D&O este o asigurare de risc al afacerii, de care beneficiază indirect (și) societatea, pentru cazurile în care, din fapta proprie a persoanei juridice, ar rezulta prejudicii aduse terților. Asigurarea D&O nu este, deci, o asigurare a managerilor, ci o asigurare a societății, de care profită și managerii, în limitele legii si ale poliței de asigurare[16]. Din punct de vedere istoric, societățile mai mari au fost primele care achiziționau pe scară largă o asigurare D&O. În ultimul timp, directorii companiilor mici și mijlocii achiziționează în mod larg acest tip de protecție deoarece mediul în care activează devine din ce în ce mai litigios. În prezent, este frecventă situația când directorii solicită asigurarea D&O ca o condiție de angajare, deoarece nu ar dori să-și expună riscului propriile active.

Cazurile și riscurile asigurate. Cazul asigurat este evenimentul asigurat pentru înlăturarea consecințelor căruia se face asigurarea. Riscul asigurat este un eveniment viitor, posibil și incert la care sunt expuse bunurile din patrimoniul unei persoane. Acest tip de asigurare acoperă acțiunile înaintate de diferite categorii de subiecți: investitori, asociați/acționari, membri ai personalului, lichidatori etc. La etapa actuală, piața asigurărilor din UE și SUA oferă un pachet de asigurare care de regulă, este format din trei clauze de asigurare[17].

Clauza de asigurare Side-A este denumită în mod obișnuit „clauza de răspundere a directorilor și a ofițerilor”. Aceasta oferă acoperire pentru manageri în ceea ce privește prejudiciile cauzate prin actele lor, în situațiile în care societatea nu este în măsură să-i indemnizeze (ex: o societate insolvabilă) sau nu dorește să facă acest lucru. În situația în care managerul pierde procesul, compania de asigurare va repara prejudiciul reclamantului păgubit și va acoperi cheltuielile de judecată suferite de către manager în calitate de pârât. Clauza de asigurare Side-B este denumită în mod obișnuit clauza de rambursare corporativă (corporate reimbursement). Această clauză operează în circumstanțele în care societatea are posibilitatea de a indemniza administratorii pentru pierderile generate de actele lor. Compania de asigurări rambursează societății comerciale cheltuielile pe care le suportă atunci când își apără directorii în conformitate cu obligațiile sale de despăgubire. Clauza de asigurare Side C – Entitățile cotate la bursă pot obține, de asemenea, acoperirea creanțelor împotriva societății pentru un act ilicit în legătură cu tranzacționarea titlurilor sale.

Riscurile acoperite. Trebuie remarcat faptul că acest tip de asigurare nu duce în mod oficial la excluderea oricărui tip de răspundere. Asigurarea D&O acoperă prejudiciile financiare cauzate acționarilor, investitorilor, angajaților, clienților, concurenților și altor terți din culpa (eroare, neglijență și omisiune) administratorilor, pentru care aceștia sunt răspunzători în mod legal. Pe de o parte, asiguratorul va plăti pentru pierderile financiare, iar pe de altă parte, acest tip de poliță poate acoperi și costurile generate de procedurile judiciare. În acest fel, managerii primesc o acoperire completă, integrată, care le asigură o apărare juridică fiabilă, consecventă și structurată. Așadar, asiguratorul poate fi ținut în baza poliței de asigurare să acopere sumele pe care managerul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubire; prejudiciile provocate ca urmare a faptelor culpabile sau actelor, erori sau omisiuni săvârșite în mod involuntar în actele de administrare/conducere; sumele pe care managerul este obligat să le plătească prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor ce îi revin, potrivit mandatului sau contractului său; solicitări de despăgubiri făcute de angajații societății în legătură cu decizii eronate prin care s-a încălcat legislația muncii; cheltuielile de judecată făcute de persoanele asigurate în procesul civil, stabilite de lege ori de către instanțele de judecată, dacă acestea au fost obligate la plata despăgubirilor; cheltuielile rezonabile și necesare investigării, expertizării ori apărării împotriva oricărei cereri de despăgubire pentru prejudicii care ar putea fi acoperite de polița de asigurare, efectuate de companie sau de către persoanele asigurate pentru serviciile prestate în acest scop de terțe persoane.

În practica internațională, companiile de asigurări acoperă pierderile cel mai frecvent în următoarele situații[18]: (i) acțiuni de reglementare și penale, inclusiv investigațiile și procedurile inițiate de organismele de reglementare; (ii) acțiunile introduse în legătură cu falimentul, inclusiv pentru continuarea desfășurării activității în perioada în care compania era insolventă; (iii) acțiunile introduse de sau în numele companiei de către asociați/acționari pentru încălcarea obligațiilor fiduciare care au dus la epuizarea activelor; (iv) acțiunile introduse de terți împotriva companiei pentru comportamente anticoncurențiale în care directorii figurează în calitate de copârâți; (v) acțiunile introduse de acționarii minoritari întemeiate pe tratamentul sau evaluarea neloială în contextul procedurilor de achiziție și fuziuni.

Ce nu acoperă această poliță. Polița D&O nu acoperă actele frauduloase, criminale sau intenționate ale administratorilor. Cu toate acestea, directorii nevinovați rămân pe deplin acoperiți dacă sunt coinculpați, chiar dacă faptele colegilor lor au fost intenționate sau frauduloase. De asemenea, polița nu va acoperi cazurile în care directorii au obținut o remunerație ilegală sau au acționat pentru profit personal la care nu erau îndreptățiți. Nu sunt acoperite nici solicitările de despăgubiri în legătură cu faptele sau circumstanțe cunoscute de către manageri la momentul încheierii poliței; vătămări ale sănătății – vătămări corporale, boli, deces, crize emoționale etc.

Prima de asigurare este remunerația pe care o plătește asiguratul societății de asigurare pentru asigurarea riscului – prețul asigurării. După cum am văzut, aceasta poate fi plătită de către societatea comercială sau de către administratori.

Suma asigurată este suma maximă în limita căreia societatea de asigurare plătește indemnizația de asigurare la ivirea cazului asigurat. Spre exemplu, compania Kessler care este cea mai importantă companie elvețiană specializată în consultanță în domeniul riscurilor, asigurărilor și fondurilor de pensii oferă asigurări în valoare de la 67 – 93 milioane de franci elvețieni în dependență de compania care solicită asigurarea[19]. Compania britanică Protean Risk, membră Lloyds, oferă asigurări în valoare de la 1-5 milioane de lire sterline[20]. Într-un studiu efectuat de compania Allianz Global Corporate & Specialty, sunt reflectate următoarele sume: pentru societățile necotate la bursă cu venituri între 500 mln. – 2.5 mlrd. dolari SUA: aprox. 75 mln. dolari SUA; societățile cotate la bursă cu venituri între 500 mln. – 2.5 mlrd. Dolari SUA: 125-150 mln. dolari SUA; companiile din Fortune Top 100 cu venituri mai mari de 50 mlrd. $ SUA: aprox. 500 mln. dolari SUA; întreprinderile mici și mijlocii cu venituri mai mici de 250 mln. Dolari SUA: de la 1-10 mln. $ SUA[21].

Indemnizația de asigurare este despăgubirea plătită asiguratului de către societatea de asigurare în cazul producerii cazului asigurat. Spre exemplu, într-o speță recentă[22], Ines Kolmsee (managerul anului 2011 al Germaniei, retras în 2014) și fostul director financiar al SKW Metallurgie (care are o cifră de afaceri de peste 300 milioane de euro), în 2015 au fost acționați în judecată de către Consiliul de administrație al companiei pentru daune de peste 55 de milioane de euro. Aceștia au fost acuzați de investiții în Suedia și Bhutan fără efectuarea unui due dilligence corespunzător. Pentru a evita disputele juridice îndelungate și costisitoare, părțile au convenit asupra unei tranzacții la începutul anului 2017. Sub rezerva aprobării acționarilor societății SKW Metallurgie, asigurătorul D&O va plăti o compensație în valoare de 3,35 milioane euro. Perioada de acoperire. La momentul apariției acestui tip de asigurare, în SUA erau distinse două tipuri de polițe[23]: claims made și occurrence policy. Primul tip de asigurare acoperea riscurile doar pentru pretențiile înaintate în perioada de asigurare. Al doilea tip de asigurare acoperea riscurile apărute pe durata de valabilitate a poliței, indiferent de momentul înaintării pretențiilor. Inițial, erau frecvente doar polițele de tipul occurrence, însă dificultățile practice create prin posibilitatea ca pretențiile să fie înaintate după o perioadă îndelungată de la expirarea poliței, a determinarea creșterea popularității polițelor claims made. Unele tipuri de polițe permiteau prelungirea tipului de raportare. Dacă corporația sau directorii recepționează o notificare scrisă sau orală din partea unei părți cu privire la intenția de a înainta pretenții față de directori în privința unui act cauzator de prejudicii (clauza discovery) sau dacă devin conștienți despre un act, eroare, omisiune care ar putea da naștere unor potențiale pretenții împotriva directorilor în privința unui act cauzator de prejudicii (clauza awareness), aceștia trebuie să informeze într-un termen rezonabil compania de asigurări în perioada de valabilitate a poliței. Astăzi, marea majoritatea a companiilor de asigurare oferă polițe de tipul claims made pentru o perioadă de 12 luni, dar părțile pot negocia o extindere a valabilității până la 72 luni.

D&O Insurance în România. După cum vom vedea în secțiunea următoare, inițial, Legea română a societăților instituia în sarcina administratorilor societăților pe acțiuni obligația de cumpăra o poliță de asigurare. Ulterior, prin amendarea legii respective, aceasta obligație a fost transferată în sarcina societății, art. 15312 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 stipulând că persoana numită în una din funcțiile prevăzute la alin. (3) (administrator, membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere) trebuie să fie asigurată de răspundere profesională. Astfel, România este singurul stat din Uniunea Europeană care a instituit obligativitatea asigurării D&O[24]. Importanța practică este că societățile pe acțiuni care doresc să încheie asigurări de răspundere pentru manageri au posibilitatea de a le încheia pe numele societății comerciale, acoperind toată conducerea, fără a mai fi nevoie sa se apeleze la diverse asigurări individuale plătite de manageri, cu limite insuficiente și cu acoperire minimală în cele mai multe cazuri. Este de apreciat faptul că legiuitorul a înțeles care este realitatea și a consfințit prin lege posibilitatea de încheiere a unei asigurări colective D&O, care să aducă un beneficiu real asiguraților. Republica Moldova. Legislația Republicii Moldova nu reglementează asigurarea de răspundere a administratorilor, fie că este vorba despre o poliță încheiată individual de către administrator, fie o poliță încheiată de către societate pentru toți administratorii. În Proiectul de modificare a Codului civil[25] întâlnim o prevedere asemănătoare cu cea din Legea germană a societăților pe acțiuni. Astfel, în conformitate cu art. 689 alin. (2) din proiect, dacă persoana juridică contractează o asigurare care acoperă riscurile administratorului legate de exercitarea funcției, asigurarea trebuie să prevadă o franșiză[26] nu mai mică de 10% din prejudiciu. Reieșind din aceste prevederi, rezultă că chiar dacă persoana juridică va contracta o asigurare, ea urmează să suporte cel puțin 10% din prejudiciu. Aceasta nu exclude ca în contractul de asigurare să fie prevăzută o franșiză mai mare. Prin urmare, această prevedere din Proiectul de modificare a Codului civil constituie primul pas spre reglementarea instituției asigurării de răspundere a administratorilor societăților comerciale.

La acest moment, piața asigurărilor nu cunoaște un asemenea tip de asigurare. Totuși, nimic nu împiedică companiile de asigurare să ofere asemenea polițe. În acest sens, cadrul oferit de Legea nr. 407/2006 cu privire la asigurări oferă premisele necesare. Referindu-ne la obiectul asigurării, art. 3, lit. b) din Legea menționată prevede că obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislației Republicii Moldova, corelate cu bunuri, credite și garanții, pierderi financiare ale persoanelor fizice și ale persoanelor juridice (asigurarea de bunuri). În speță, este vorba despre acele pierderi financiare care pot fi cauzate persoanei juridice prin acțiunile administratorului.

4.Asigurarea individuală – asigurarea de răspundere profesională

Administratorii societăților comerciale ar putea să încheie în mod individual polițe de asigurare pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin actele lor. Aceasta a fost interpretată ca fiind o asigurare de răspundere profesională, în lumina tratării administratorului ca fiind un prestator de servicii, exponent an unei profesii liberale (reglementate[27]). În acest sens, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.( în continuare – Directiva 2006/123/CE)[28] prevede la art. 23 alin. (1) că statele membre pot prevedea că prestatorii ale căror servicii prezintă un risc direct și specific pentru sănătatea și siguranța beneficiarului sau a unei terțe persoane sau pentru securitatea financiară a beneficiarului încheie o asigurare de răspundere profesională corespunzătoare naturii și gradului de risc sau oferă o garanție sau un acord similar echivalent sau comparabil în esență în ceea ce privește scopul acestuia. În sensul prezentului articol, prin „asigurare de răspundere profesională” înțelegem o asigurare încheiată de un prestator în vederea răspunderii potențiale față de beneficiari și, după caz, terțe părți, decurgând din prestarea serviciului.

În acest context, trebuie de menționat că în doctrina de specialitate românească am întâlnit opinia[29] că după apariția Legii nr. 441/2006, administratorul societății comerciale pe acțiuni, privit lato sensu, nu mai este un simplu angajat, mandatar sau funcționar al societății care exercită și atribuții de gestiune sau de reprezentare legală a societății. Funcția de administrator în societățile pe acțiuni devine o profesie liberală, cel puțin sub aspectul independenței și al asigurării de răspundere profesională. Cumulul mandatului de manager cu un contract de muncă pentru aceeași funcție este interzis. Managerul este independent de societatea pe care o conduce, fiind un prestator de servicii pentru compania care îl desemnează, aceasta din urmă fiind „clientul” managerului. Managerul exercită o profesie, ca orice altă profesie liberală sau reglementată (comerciant, avocat, practician în insolvență, expert, consultant fiscal). Ca orice persoană care exercită o profesie în mod independent, managerul trebuie sa încheie o poliță de asigurare de răspundere profesională, în favoarea clientului său, societatea pe care o conduce. Obligația de răspundere profesională, existentă de mult în spațiul juridic românesc în legătură cu profesiile liberale sau reglementate, s-a extins acum și la administratori, în temeiul art. 15312 alin.(4) din Legea română a societăților.

Inițial, textul de lege reglementa o asigurare de răspundere profesională de tipul self-insurance. Astfel, varianta anterioară a articolului 15312 din Legea română a societăților prevedea că „persoana numită în una dintre funcțiile prevăzute la alineatul (administrator, membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere) trebuie să încheie o asigurare pentru răspundere profesională”[30]. Asigurarea de răspundere profesională este menită a garanta buna execuție a mandatului de către manager. Cumpărătorul poliței și, în același timp, asiguratul, este managerul, privit individual. Beneficiarul indemnizației de asigurare, potențiala „victimă” este societatea, adică clientul managerului. Faptele asigurate sunt faptele personale ale fiecărui manager. Ulterior, au fost operate modificări la legea respectivă[31], fiind prevăzut că persoana numită în funcția de administrator sau membru al directoratului, trebuie să fie asigurată de răspundere profesională (de către societate), fiind instituită, după cum am menționat, obligativitatea asigurării de tipul D&O.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În acest sens, găsim prevederi în legislația Republicii Moldova referitoare la asigurarea de răspundere civilă doar a administratorilor autorizați. Astfel, Legea nr. 161/18.07.2014 prevede la art. 33 alin. (2) că administratorul este obligat să dispună, în condițiile legii, de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare, fără franșiză, și să prezinte la Ministerul Justiției copia de pe contractul respectiv și actele ce confirmă achitarea primelor anuale sau lunare, după caz. Suma minimă asigurată pentru un an de activitate se stabilește de către Uniunea administratorilor autorizați. Deci, din moment ce este desemnat de instanță, administratorul provizoriu, administratorul insolvabilității și lichidatorul sunt responsabili față de toate părțile implicate în proces care dețin drepturi patrimoniale în raport cu masa debitoare. Acesta urmează să acționeze cu prudență și cu diligența unui adevărat proprietar pentru evitarea prejudicierii persoanelor interesate și survenirii răspunderii civile în sarcina sa și să asigure riscurile profesionale printr-un contract de asigurare de răspundere civilă profesională.

Nota informativă[32] a actului respectiv prevede că la fel ca în cazul altor profesii reglementate (avocaților, executori judecătorești) administratorii urmează a semna un contract de răspundere civilă pentru a asigura plata daunelor în cazul răspunderii civile survenite și securitatea financiară a creditorilor / debitorului. Cât ține de stabilirea cuantumului pentru suma asigurată, aceasta va fi stabilită de către Uniunea Administratorilor Autorizați, fiind în cunoștință de cauză despre necesitățile care relevă din practică.

Prevederi asemănătoare am avut și în legislația insolvabilității, dar au fost ulterior abrogate. În acest context, dacă asigurarea de răspundere profesională este posibilă în cazul administratorilor autorizați, de ce nu ar fi posibilă și în cazul administratorilor societăților comerciale? În principiu, considerăm că nimic nu împiedică administratorul să încheie o astfel de asigurare.

4. Concluzii

Luând în considerație complexitatea atribuțiilor administratorilor societăților comerciale și riscul inerent afacerilor, deseori aceștia trebuie să aleagă un anumit mod de acționa din totalitatea alternativelor existențe în situația concretă. Deși aceștia au depus toată diligența pentru valorificarea unei anumite soluții, nu este exclus ca într-un final, aceasta să fie necorespunzătoare și mai mult, cauzatoarea de prejudicii. Riscul suportării răspunderii îi determină pe aceștia să fie mai reticenți în ceea ce ține de acceptarea funcției respective.

Pentru a soluționa aceasta situație problematică, practica internațională a demonstrat că asigurarea de răspundere a administratorului societăților comerciale reprezintă o soluție în acest sens. Asigurarea este benefică atât pentru manager, întrucât, dacă acesta va fi obligat la plată, suma reprezentând despăgubirea va fi virată societății, în limita poliței, de către asigurator, ferindu-l pe manager de consecințele nefaste ale răspunderii integrale. Pe de altă parte, asigurarea de răspundere a managerilor poate fi un important mijloc de asigurare contra riscurilor de insolvență, întrucât poate permite societății o rapidă dezdăunare față de eventualele prejudicii cauzate de managerii societății.


[16] G. Piperea, Asigurarea de răspundere managerială, https://www.juridice.ro/32223/asigurarea-de-raspundere- manageriala.html [accesat la data de 20.05.2018].

[17] Larry Goanos – D&O 101: Understanding Directors and Officers Liability Insurance – A Holistic Approach, United States: Wells Media Group, 2014, p. 32.

[18] Nathan Sewell – Directors’ and Officers’ Liability Insurance Guide 2017. Ghidul poate fi accesat online la pagina de internet: https://www.proteanrisk.com/assets/Uploads/Protean-DandO-Guide-17.pdf [accesat la data de 20.05.2018].

[19] Kessler – D&O Message Risk and insurance 2017. Raportul poate fi accesat online la pagina de internet: https://www.kessler.ch/fileadmin/09_PDFs/Druck_D_O_Message_2017_EN.pdf [accesat la data de 15.11.2017]

[20] Nathan Sewell, op.cit.

[21] Allianz Global Corporate & Specialty, op.cit., p. 32.

[22] Kessler, op.cit.

[23] Robert W. Hamilton, op.cit., p. 974.

[24] A se vedea, spre exemplu, speța în care combinatul Oltchim a solicitat companiei de asigurări „Astra” plata a 10 mil. EUR, în contul unei asigurări de răspundere managerială (D&O) încheiată de fosta conducere.

[25] Grupul de lucru pentru modificarea și completarea Codului civil a fost creat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 519 din 3 decembrie 2013. În luna mai, 2017 au fost lansate discuțiile publice cu privire la proiectul de amendare a Codului civil și cadrului conex. La data de 20.11.2017, proiectul a fost remis spre examinare Guvernului. Proiectul poate fi accesat la pagina de internet – http://www.justice.gov.md/public/files/transparenta_in_procesul_decizional/coordonare/2017/noiembrie/PLconex_2 0_11.pdf [accesat la data de 22.11.2017], iar nota informativă: http://www.justice.gov.md/public/files/transparenta_in_procesul_decizional/coordonare/2017/noiembrie/NF_PLcon ex_20_11.pdf [accesat la data de 22.11.2017].

[26] Noțiunea de franșiză o întâlnim în Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări nr. 407/2006 care prevede la art. (1) că franșiza este acea parte din prejudiciu suportată de asigurat, care este stabilită în calitate de sumă fixă sau de procent din despăgubirea de asigurare ori din suma asigurată și care este prevăzută în contractul de asigurare.

[27] În sensul Directivei 2006/123/CE, „profesie reglementată” înseamnă orice activitate profesională sau ansamblu de activități profesionale, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale. Astfel, profesia reglementată reprezintă o activitate sau un ansamblu de activități profesionale al căror acces, exercitare sau una dintre modalitățile de exercitare este condiționată, direct sau indirect, în temeiul unor acte cu putere de lege și acte administrative, de posesia anumitor calificări profesionale; utilizarea unui titlu profesional limitată prin acte cu putere de lege și acte administrative la titularii unei anumite calificări profesionale constituie în special o modalitate de exercitare.

[28] Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 13/Volumul 58 – http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006L0123:ro:HTML [accesat la data de 13.11.2017].

[29] David S., Piperea G., Cărpenaru S.D., Legea societăților. Comentariu pe articole. Ediția a 5-a, C.H. Beck, București, 2014. Sursă a fost consultată pe portalul http://www.legalis.ro/legalis/index.seam.

[30] Ibidem.

[31] Ordonanță de urgență nr. 82/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a altor acte normative incidente, publicat(ă) 28 iunie 2007, M. Of. nr. 446/2007.

[32] Nota informativă poate fi accesată la următoarea pagină de internet: http://www.particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=711 [accesat la data de 20.05.2018].

Modalitățile de indemnizare și asigurare de răspundere a administratorului societăților comerciale în lumina tendințelor moderne was last modified: decembrie 17th, 2021 by Vasile Soltan

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice