Ministerul Justiției. Necesitatea realizării unei evidențe centralizate a asociațiilor și fundațiilor prin preluarea datelor
Ministerul Justiției a informat că este necesară realizarea unei evidențe centralizate a asociațiilor și fundațiilor prin preluarea datelor, atât din registrele speciale aflate la grefele instanțelor, cât și din Registrul Național ONG operat de Serviciul Relații Publice din minister, în contextul procesului de transformare digitală a serviciilor din sectorul Justiție.
Astfel, evidența centralizată trebuie să fie inter-operabilă cu Ecris IV (sistemul informatic care deservește în acest moment judecătorii și grefierii din instanțele din România) și Ecris V (în curs de implementare), cu bazele Ministerului Finanțe (inclusiv ANAF) și ale Ministerului Afacerilor Interne, trebuie să asigure accesul publicului la date deschise.
De asemenea, digitalizarea registrului ONG-urilor va implica emiterea electronică de extrase, adoptarea acelorași proceduri utilizate la societăți comerciale pentru rezervare de denumire și cazier fiscal, posibilitatea de transmitere electronică a propunerilor de modificare a actelor.
Totodată, deoarece toate aceste deziderate presupun și modificări ale O.G. nr. 26/2000, conducerea Ministerului Justiției a considerat necesară deschiderea unui proces de evaluare instituțională a O.G. nr. 26/2000 în cadrul căruia să colecteze și să analizeze și informațiile de la organizațiile neguvernamentale privind deficiențele acestui act normativ, iar printre problemele identificate de ONG-uri în aplicarea O.G. nr. 26/2000, se numără:
– Practica neunitară a instanțelor,
– Dubla evidență a datelor ONG-urilor, atât la registrele aflate la instanțe, cât și registrul aflat la Ministerul Justiției,
– Procedură dificilă de schimbare a statutului unui ONG:
− în cazul federațiilor există organizații fondatoare care s-au dizolvat, dar rămân în statut din cauza dificultăților de eliminare,
− obligativitatea de a menționa consiliul director în statut face ca multe ONG-uri să fie nevoite să apeleze anual la instanțe,
– Inexistența unui formular standardizat pentru beneficiarii reali ceea ce duce la interpretări,
– Există confuzii între membrii asociați și alți membrii (fondatori, afiliați), există bănci care cer buletinele tuturor membrilor ceea ce ridică probleme la asociațiile mari,
– Rezervarea de denumire durează foarte mult, întreg procesul de înființare/ modificare de acte durează luni de zile în special (există ONG-uri care au conturile blocate până la emiterea unei hotărâri a instanței privind unele modificări),
– Impunerea unui cenzor pentru un ONG care se bazează pe voluntariat este împovărătoare, doar pentru ONG-urile care au bugete sau patrimoniu mare ar trebui să fie obligatoriu existența cenzorilor și experților contabili etc.
Pentru mai multe detalii, vă invităm să accesați sursa informației.
