Mihail Udroiu: Despre opțiunea procuror sau judecător stagiar

7 dec. 2016
Vizualizari: 3930

M. Udroiu: Ca să facem prezentarea completă, la ora două Baroul și INPPA organizează o conferință cu tema generoasă „Infracțiuni economice, evaziune fiscală, bancrută simplă, bancrută frauduloasă” sau ce a mai dorit avocatul din Olt sau din Dolj să mai afle despre infracționalitatea economico-financiară.

E interesantă pentru că miercuri Guvernul a anunțat o ordonanță de urgență de modificare a structurii competențelor DIICOT, una dintre modificări fiind greșit, cred eu, receptată în presă. Toată lumea are impresia că începând de la data publicării în Monitorul Oficial a ordonanței de urgență, DIICOT nu va mai face evaziune fiscală, pentru că a dispărut evaziunea fiscală dintre competențele lor de acolo. Dar cum ministrul e jurist lingvist și cum cei din presă nu sunt juriști, nu interpretează coroborat, cum o să vedeți că o să se întâmple de foarte multe ori în activitatea profesională pe care o s-o desfășurați.

Așa că partea a doua a zilei e un pic tehnică și plictisitoare – cel puțin din punctul meu de vedere –, așa că la partea aceasta de început măcar am prilejul să am o oră și jumătate pe niște teme larg deschise și mult mai provocatoare decât în partea a doua a zilei.

Având în vedere că avem timpul foarte scurt, propunerea mea este să începem cu întrebări, că e mai simplu. Bănuiesc că neclarități, nemulțumiri, perspective și orice alte aspecte le aveți deja conturate și neclaritățile le aveți deja conturate. Așa că aș încerca să fiu cât mai eficient posibil și să deschidem topicul de discuție cu întrebări din partea voastră, iar nu cu o prelegere de tip discurs din partea mea.

Întrebare: Candidatul la examenul de admitere în INM are de făcut o opțiune între procuror și judecător sau este în funcție de medii?

M. Udroiu: Nici una, nici alta. În principiu mecanismul este următorul: Deocamdată, pe structura actuală, nu se candidează pentru un tip de magistratură; se candidează pentru a fi admis în INM. Institutul este încă structurat pe doi ani – un an teoretico-practic și un an esențialmente practic. Opțiunile, într-adevăr, se fac în funcție de medii. Până în urmă cu 2-3 ani mecanismul era așa: primii erau judecători – copiii când vin la București au impresia că cei care iau notele cele mai mari sunt judecători, că sunt mai deștepți, și cei care iau notele mai mici sunt procurori. În ultimul timp lucrurile s-au schimbat: Oameni care se află în capul listei, după primul an de examene, multe teme, multe subiecte, multe nopți nedormite și lucrări scrise și mai puțin scrise – că la INM, deși suntem în 2016, încă se practică ordalii, gen li se dă un dosar pe weekend ca să facă o hotărâre judecătorească; dar nu oricum, că le e teamă evaluatorilor să nu fie hotărârea copiată, ci scris de mână. Și stau fiecare, își concep lucrările și se apucă să scrie de mână sâmbăta și duminica. Și să vezi 50 de pagini scrise de mână, fiecare deformat de la Whatsapp, de la Messenger… nu-și mai recunosc scrisul – ce scris frumos aveam și nu mai am acum… Oricum, o barbarie să scrii de mână 50 de pagini.

Dar, după data examenelor se face un clasament și în funcție de clasament la anul II se optează pentru: judecători/ procurori, astfel încât stagiile încep pe format judecători/ procurori, anul I toată lumea fiind de aceeași natură, adică indecisă, cu judecătorul-procuror. Dar asta e o variantă relativ clasică în ultimii 3-4-5 ani. Eu când am intrat la INM se opta încă de la început, în funcție de medii, în funcție de natura magistraturii. Și, de asemenea, la vremea respectivă era INM-ul în două variante – varianta lungă, de doi ani, și varianta scurtă, care însemna că făceai un an teoretico-practic, după care erai numit ca judecător-procuror stagiar. După un an de stagiu urma să dai examenul de capacitate ca să te definitivezi în profesie. Cei cu doi ani terminau INM-ul și nu mai aveau stagiu de un an, ci dădeau examenul de definitivat în profesie după 3 luni de la absolvirea INM-ului.

Acum s-a uniformizat, nu mai este un an sau doi ani; doar doi ani, cu primul an teoretico-practic și cu anul II stagiatură în funcție de opțiunea care se face.

Opțiunile sunt relativ irevocabile, în sensul că ce ai optat în anul II – fie judecător, fie procuror –, pe acela să faci stagiul. În funcție de ce ai optat în anul II al institutului – iarăși, teme, examene, lucrări, tot ce e necesar să pregătești omul pentru o viață juridică –, se face un clasament final, pe profesii, de data asta, și în funcție de media finală se optează. Adică cine-i mai sus are apă caldă, cine-i mai jos descoperă faptul că rețeaua de cale ferată nu-i așa de extinsă pe cât credea. Astfel încât lucrurile se împart.

După un stagiu de un an vine examenul de capacitate. La examenul de capacitate se dă, de asemenea, pe specializări: judecători-procurori. Însă, în funcție de clasament, după ce se scot locurile pe care se poate opta – spre exemplu, sunt 100 de judecători stagiari care optează pe 120 de posturi libere de judecători definitivi după absolvirea examenului; și mai rămân 20 de locuri. Pe cele 20 de locuri pentru care n-a optat nimeni dintre judecători, pot opta procurorii care înțeleg să se facă judecători. Asemenea e și la procurori: sunt 200 de locuri de procurori și 180 de candidați, rămân 20 de locuri de procurori și dacă are vreun judecător dorința să treacă în parchetărie, trece și ia unul dintre locurile respective.

Mihail Udroiu: Despre opțiunea procuror sau judecător stagiar was last modified: decembrie 7th, 2016 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: