Metamorfoze juridice (II)

28 apr. 2016
4 voturi, medie: 5,00 din 54 voturi, medie: 5,00 din 54 voturi, medie: 5,00 din 54 voturi, medie: 5,00 din 54 voturi, medie: 5,00 din 5 (4 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1562
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Conferintele lunii noiembrie
”

👍Vezi și: Metamorfoze juridice (I)

👍Vezi și: Metamorfoze juridice (III)

Plecând de la prezent și după o radiografiere subiectivă a acestuia, ar fi, poate, cel puțin interesantă, dacă nu chiar incitantă și provocatoare o escapadă în trecutul editorial juridic postrevoluționar și nu numai… Ce etape am parcurs până acum, în ce își au rădăcina lucrurile de astăzi, ce am trăit și experimentat pentru a (ne) înțelege mai ușor prezentul și pentru a (ne) previziona mai ușor viitorul.

Trebuie plecat de la o constatare. Înainte de Revoluție, la cele trei mari Universități, care aveau și Facultăți de Drept – București, Cluj, Iași –, studenții din fiecare an erau mult mai puțini decât cei de astăzi, iar o parte din cursuri erau/circulau și se găseau în biblioteci litografiate. Baza era reprezentată atunci, ca și acum pentru unii dintre studenți, de notițele din amfiteatru sau de împrumutarea acestora de la colegele (în special) care scriau nu numai frumos, dar aveau capacitatea, pe lângă de a nu pierde nimic din prelegere, și pe aceea de a scrie nu numai extrem de caligrafic, dar mai ales intuitiv și organizat!

Sigur că la marile edituri existente în comunism se editau și titluri juridice, dar aceste apariții reprezentau mai degrabă evenimente editoriale, fiind puține și punctuale decât să facă parte dintr-un plan editorial susținut și elaborat. Regula era că aceste cursuri erau cel mult reproduse prin litografiere și se găseau în punctele de vânzare ale editurilor universităților sau în biblioteci, iar apariția pe rafturile librăriilor și cu sigla editurilor (re-)cunoscute era excepția. La Editura Dacia, Editura Academiei, Editura Științifică au apărut titluri importante ale profesorilor de la facultățile de drept sau ale cercetătorilor Institutului de Cercetări Juridice. Și nu numai!

Revoluția Română din 1989 ne surprinde într-un moment în care, dincolo de avântul epurărilor vindicative din Universități și instituții ale profesorilor, colegilor sau șefilor acuzați de colaboraționism sau măcar de înregimentare comunistă, realitatea întrece previziunile și pare că viteza cu care se mișcă lucrurile o ia chiar înaintea puterii de anticipare personală și/sau colectivă. Juriștii, și mai cu seamă aceia implicați în mediul academic, sunt mult mai mult decât ceea ce ar putea părea, iar statutul lor anterevoluționar nu reflecta nici pe departe capacitățile și inteligența nu numai individuale, dar mai ales specifice breslei, care îi caracterizau. Apăsați de mediul în care trăiau și se desfășurau profesional, juriștii au, în perioada interbelică și antebelică, repere și personalități care vorbesc nu numai despre ce trebuie să fie, dar mai ales despre ce reprezintă, având astfel un felinar veșnic arzând, ce luminează inclusiv această perioadă de întuneric a istoriei noastre recente.

Nevoia de juriști crește exponențial, iar anul 1990 aduce în viața juridică cele mai importante universități private românești. Atunci se fondează, având, în multe cazuri, ca bază corpul profesoral de la facultățile de drept de stat, primele universități private românești. Cele mai serioase rezistă și astăzi… Deși privați în comunism de recunoașterea și impactul la nivel social pe care îl meritau din cauza principiilor comuniste/cominterniste bine asimilate la nivel local, prin care conflictele și divergențele erau rezolvate altfel, neajungând în instanță, juriștii și, în special, liderii domeniului juridic universitar se pare că își merită renumele de azi, chiar dacă înainte de 1989 nu se puteau exprima și da măsura personalităților care erau de fapt.

Ar fi interesant de făcut un exercițiu de imaginație sau de apel la memorie în legătură cu acei ani în care manipularea audiovideo a atins apogeul, iar slogane/sintagme de genul „NU NE VINDEM ȚARA”, „MAI BINE GOLAN…” ori „MULȚUMIM MINERILOR CARE…” și-au devoalat măsura adevăratului sens ani sau zeci de ani mai târziu. „NOI DE-AICEA NU PLECĂM…” vorbește despre o necesitate, vorbește despre o trăire, despre un deziderat. Prima Revoluție la nivel mondial transmisă în direct are o continuare pe măsură în lunile și anii următori… Gloanțele și trasoarele Revoluției lasă loc bâtelor, bocancilor și pumnilor salopetelor care curăță un București avid să-și strige și să-și trăiască libertatea. Iată însă că în acești ani zbuciumați, în care „golanii” blocau Piața Universității, iar minerii erau chemați să o „elibereze”, în viața juridică românească se petrec schimbări importante, aceasta confruntându-se însă cu pauperia de juriști de care era nevoie pentru susținerea bunului mers al vieții sociale.

Viața își urmează cursul inclusiv în domeniul juridic. Instituțiile se (re-)formează, juriștii apar din ce în ce mai pregnant și mai vocal la nivel social și politic, jucându-și rolul pe care istoria îl va reflecta corespunzător. Sunt ani de căutări, de așezări, de transformări, iar juriștii nu rămân cu nimic datori acestei istorii recente și tagmei lor, fiind prezenți și vizibili. Presa scrisă reflectă, dar și manipulează, trăind în acei ani perioada de glorie nicicând recuperată. Cine ar fi putut bănui că în nici 20 de ani acest tip de presă se va prăbuși fără drept de apel? Poate Silviu Brucan, frumos reambalat și transformat aproape în instituție? Avem primele alegeri libere, avem Adunare Constituantă și apoi Constituție, avem o lege a societăților comerciale, a fondului funciar, avem nevoie de instituții, pe lângă legislația nouă sau adaptată noilor realități.

Tot ce trăim și se întâmplă atunci vorbește parcă mai mult și mai tare despre nevoia de juriști. Instituțiile și oamenii au nevoie de ei. Se revendică proprietăți, se înființează societăți comerciale… E nevoie de ei, și ei sunt puțini. Facultățile de drept sunt luate cu asalt. Nu mai contează că sunt de stat sau particulare – până la urmă, sunt aproape aceiași profesori. Numai locațiile diferă. Apare nevoia editării de cursuri și a distribuirii lor dincolo de locația facultăților. Viața juridică, dar și cea editorială încep un nou drum. Se adaptează și experimentează, neavând un model anterior.

Metamorfoze juridice (II) was last modified: iulie 8th, 2017 by Nicolae Cîrstea
0 Shares

Vă recomandăm:

Despre autor:

Nicolae Cîrstea

Nicolae Cîrstea

Nicolae Cîrstea este fondatorul Grupului editorial UNIVERSUL JURIDIC (UNIVERSUL JURIDIC - PRO UNIVERSITARIA - EDITURA NEVERLAND - EVRIKA PUBLISING) şi al UJmag.ro.A absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, în anul 2001.Începând cu anul 1997 (anul I de studii) a fost reprezentant al mai multor edituri, după care, în anul 2001 (anul IV de studii), a pus bazele Editurii UNIVERSUL JURIDIC.În prezent este Preşedintele acestor companii, fiind implicat în proiecte pe termen mediu şi lung în domeniul editorial şi cel al distribuţiei de carte pe piaţa din România.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter