Mesajul preşedintelui ÎCCJ cu ocazia Zilei Justiţiei 2016
Cu ocazia Zilei Justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a adresat următorul mesaj:
Dragi colegi,
Sărbătorim, din nou, Ziua Justiției.
Ca în fiecare an, această sărbătoare este organizată pentru a marca rolul și importanța puterii judecătorești în cadrul statului de drept dar, de fiecare dată, Ziua Justiției ne oferă mult mai mult decât atât: ea este, de 22 de ani încoace, un moment în care diferitele specializări juridice se apropie mai mult unele de altele, este un prilej pentru a consolida relațiile inter-instituționale la nivelul sistemului judiciar și, nu în ultimul rând, ea constituie, de fiecare dată, un motiv pentru a ne opri puțin din ritmul alert al vieții noastre profesionale obișnuite, pentru a reflecta asupra misiunii pe care, ca slujitori ai Justiției, o avem.
Pentru mine personal, sărbătoarea de azi este una cu totul specială, fiind ultima dată când o pot sărbători în calitate de membru al puterii judecătorești.
De aceea, anul acesta, mai mult decât oricând, sărbătoarea acestei zile constituie pentru mine un motiv de introspecție și analiză, un motiv de aducere aminte și de mulțumire dar și unul de speranță. Ziua de azi este una în care privesc cu drag spre trecut și cu multă încredere înspre viitorul sistemului de justiție românesc.
Mărturisesc însă, că îmi este foarte dificil să îmi aleg cuvintele în acest moment și, mai ales, îmi este extrem de greu să cuprind în ele avalanșa de gânduri și de sentimente care îmi inundă mintea și inima acum când, la finalul carierei mele de judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, îndrăznesc să îmi deschid sufletul și să mă adresez vouă, stimații mei colegi, atât acelora dintre dumneavoastră pe care îi cunosc și cu care, într-un fel sau altul, mi-am intersectat de-a lungul vremii parcursul profesional, cât și acelora dintre dumneavoastră (cei mai mulți de altfel) cu care deși nu m-am întâlnit niciodată în viață, am împărtășit în ultimele decenii aceleași experiențe profesionale, același volum uriaș de activitate, aceleași condiții de muncă, aceleași bucurii, aceleași dureri, aceleași lupte și provocări, aceleași împliniri și aceleași deziluzii, cu care am împărtășit, în cele din urmă, aceeași viață: viața de magistrat.
Pe toți vă simt la un loc, cunoscuți sau necunoscuți mie, drept camarazii mei de arme, într-o luptă care, deși asumată individual de fiecare dintre noi când am îmbrăcat pentru prima dată roba de magistrat, a fost dusă, în toți acești ani, umăr la umăr: lupta în slujba legii, a justiției, a dreptății și a adevărului.
Am fost onorată. Onorată să slujesc Justiției române. Onorată să vă fiu colegă. Împreună am trăit din punct de vedere profesional ani extrem de grei dar și extrem de frumoși. Toți acești ani vor rămâne mereu în sufletul meu, vor fi o perioadă din viața mea la care mă voi gândi întotdeauna cu mult drag.
Vreau să vă mulțumesc tuturor, atât în calitate de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție – pentru că nu găsesc omagiu mai frumos pe care să îl aduc în această calitate Justiției române, de ziua ei, decât acela de a-i onora și omagia slujitorii – cât și personal, uman, colegial.
De aceea, țin să vă mărturisesc faptul că, indiferent de gradul de jurisdicție unde mi-am desfășurat activitatea ca magistrat, de-a lungul timpului, fie parchet, fie instanțe de judecată, am fost privilegiată să am parte de colegi de mare valoare umană și profesională, de la care am avut mereu de învățat, lângă care am evoluat, lângă care am trăit momente de rară frumusețe și cărora le voi păstra mereu cea mai caldă și mai dragă amintire și prețuire.
Îngăduiți-mi, însă, ca în cele ce urmează, să le mulțumesc în mod deosebit colegilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție care mi-au fost alături în ultimii 12 ani, anii cei mai importanți, cei mai grei și cei mai solicitanți din cariera mea.
Dragi colegi,
Vreau să știți că în toată cariera mea juridică cel mai mult am prețuit calitatea de judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță față de care nutresc sentimente aparte, instanță în fața căreia, pentru modul în care și-a îndeplinit de-a lungul timpului menirea, influențând în bine istoria națională, dar mai ales istoria Justiției române, o să îmi plec întotdeauna cu umilință și totală deferență fruntea.
Am avut și neasemuita onoare să conduc pentru șase ani, în calitate de președinte, această instanță.
A fost o onoare căreia am încercat să îi răspund printr-o dedicare totală în slujba acestei instituții, străduindu-mă cu toată ființa mea să apăr și să promovez, în limitele atribuțiilor cu care am fost învestită, independența, prestigiul și onoarea Justiției române, în general, și ale instanței supreme, în special.
Nu am reușit să duc la bun sfârșit toate obiectivele pe care mi le propusesem pentru Înalta Curte de Casație și Justiție. Deși am reușit să obțin un sediu secundar pentru instanța supremă, totuși, un sediu nou, care să corespundă integral necesităților impuse de activitatea unei instituții de nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, și o lege proprie pentru aceasta vor rămâne, din păcate, în sarcina noii conduceri să le ducă la bun sfârșit și, în acest sens, îmi doresc din suflet, ca noul președinte să se bucure de mai multă susținere din partea factorilor de decizie ai statului român în realizarea acestor două obiective.
Am, însă, totala liniște interioară că tot ceea ce nu am reușit să fac în acești șase ani cât m-am aflat la cârma instanței supreme nu s-a datorat faptului că nu m-am luptat îndeajuns de mult pentru reușită, ci s-a datorat unor factori externi ce mi-au depășit voința și capacitatea de acțiune cu care am fost învestită.
Despre reușite n-o să vă vorbesc deloc. Las posterității posibilitatea să le aprecieze, după cum va considera de cuviință.
Un lucru, însă, țin să îl menționez: pentru fiecare reușită pe care am înregistrat-o în folosul instanței supreme sau al sistemului judiciar român, pe perioada cât am avut onoarea să îndeplinesc funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, vă sunt recunoscătoare dumneavoastră, colegilor mei din instanța supremă, judecători de excepție, care printr-o muncă asiduă și de calitate ați făcut ca toate eforturile mele pentru consolidarea rolului și poziției instanței supreme în cadrul structurii instituționale a statului român să fie mult mai ușoare. Le mulțumesc în mod deosebit acelora dintre dumneavoastră care ați servit instanța supremă pe perioada mandatelor mele de conducere, în calitate de vicepreședinți, de președinți de secții sau de membri în colegiul de conducere. Colegialitatea și profesionalismul de care ați dat dovadă, fiecare în parte, au fost exemplare, iar sprijinul, sfatul și cooperarea dumneavoastră au fost pentru mine esențiale.
Vreau să le mulțumesc apoi, tuturor celor care, în calitate de magistrați-asistenți, grefieri, aprozi, personal tehnic și administrativ, și-au desfășurat activitatea în cadrul instanței supreme în tot acest răstimp. Vreau să știți că am fost mereu conștientă de munca deosebit de grea și de solicitantă pe care o depuneți, de sacrificiile pe care le faceți, iar sprijinul pe care l-ați dat în toată această perioadă bunului mers al activității instanței supreme a fost mereu unul foarte important, a fost un ajutor pe care, în calitate de președinte, l-am simțit din plin și pe care l-am apreciat enorm de mult.
De aceea, dragii mei colegi, judecători, magistrați-asistenți, colegi din cadrul personalului auxiliar de specialitate, colegi din corpul funcționarilor publici, sau din rândul personalului contractual, îmi fac o datorie de onoare ca, înainte de a-mi încheia mandatul de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, să vă exprim profunda mea apreciere și recunoștință pentru felul în care ați înțeles cu toții să vă aduceți la îndeplinire sarcinile, pentru profesionalismul, dăruirea și pasiunea cu care ați muncit în toți acești ani. Tuturor vă port o sinceră recunoștință pentru ajutorul pe care, fiecare în parte, prin munca depusă, mi l-ați dat pentru a putea duce la bun sfârșit sarcinile asumate la preluarea mandatului de președinte. Și da, trebuie să vă mărturisesc, că o să îmi lipsiți cu toții, foarte mult.
Nu vreau să închei acest mesaj fără a nu le mulțumi și tuturor celor din afara instanței supreme, cu care am colaborat de-a lungul timpului, pe perioada mandatului meu de președinte: tuturor reprezentanților celorlalte autorități din sistemul de justiție, reprezentanților altor instituții ale statului român, ale instituțiilor europene și internaționale și, nu în ultimul rând, reprezentanților mass-media cărora le sunt în mod deosebit recunoscătoare pentru interesul extraordinar manifestat în toți acești ani pentru bunul mers al Justiției din România.
Dragi colegi,
Când în urmă cu 36 de ani îmbrăcam pentru prima oară roba de magistrat, am depus – în fața propriei mele conștiințe – jurământul de fidelitate în slujba adevărului și a dreptății. Am slujit în toți acești ani Justiția română cu credința că prin aceasta îndeplinesc cea mai înaltă misiune cu care poate fi înnobilată ființa umană: înfăptuirea dreptății.
Pentru mine a venit, însă, timpul să predau mai departe torța dreptății pe care cu credință am încercat, în toți acești ani, să o țin cât mai sus posibil. Vă las pe dumneavoastră să continuați lupta de a menține cât mai vie și mai strălucitoare lumina pe care doar dreptatea o poate aduce în lumea în care trăim.
Dumnezeu să vă ajute și să vă călăuzească în continuare, dragii mei colegi, cei care cu sinceritate, modestie, dedicare și profesionalism veți continua să slujiți mai departe Justiția română!
Cu deosebită prețuire și caldă afecțiune colegială,
Judecător dr. Livia Doina Stanciu
Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție
