Mesajul meu este de bune urări și gânduri bune, de felicitări pentru activitatea și pentru nivelul ridicat pe care avocații din Baroul București îl arată

Nicolae Cîrstea: Dle decan Lucian Săuleanu, bine ați revenit la Zilele Baroului București!

Lucian Săuleanu: Bine v-am regăsit pe dumneavoastră, Universul Juridic, și restul colegilor din Baroul București. E un bun prilej de a ne reîntâlni, de a discuta probleme ale avocaturii, probleme actuale. Vreau să-l felicit pe această cale pe decanul Baroului București, pe dl av. Dragne, care a reușit, într-adevăr, cu această masă rotundă – căci, iată, este un nou format, masa rotundă – să aducă laolaltă decani, avocați din România și din alte țări, sub această umbrelă a discuțiilor legate de avocatura actuală.

Teme interesante, discuții interesante – și eu aș puncta situația de astăzi a avocaturii, iar statisticile practic comunicate nu ne ajută foarte mult. Este îngrijorător, și acest semnal vreau să-l dau, anume de a puncta, identifica probleme, dar și de a găsi soluțiile, să gândim pozitiv, pentru că nu este normal ca în România 25% din avocați să acorde asistență judiciară din oficiu, deci practic acele oficii… E un procent foarte mare 25%, deci din 24.000 de avocați avem 5700 înscriși la SAJ, dar și veniturile avocaților mă îngrijorează, pentru că aceeași statistică arată că 42% dintre avocații din România câștigă sub 600 de euro. În aceste condiții, eu mi-am propus să subliniez cât de independent mai este avocatul și independența avocaturii ca atare. Și independența aceasta cred eu că trebuie să pornească de la un lucru foarte simplu, anume noua filosofie pe care trebuie să o aibă instituțiile publice față de avocat și avocatura din România, rolul pe care-l are avocatul în statul de drept. Pentru că eu am spus un lucru foarte simplu: Rolul avocatului este determinant. El este, practic, liantul în statul de drept; el este, practic, primul responsabil și ultimul apărător al democrației. ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că instituțiile publice trebuie să-și schimbe maniera în care interacționează cu avocații, sub toate aspectele, adică mai mult respect, pentru că noi suntem cei care, până la urmă, repet, suntem liantul, ținem acest stat de drept să funcționeze corespunzător. Este foarte simplu: Cine apără drepturile și libertățile tuturor cetățenilor români? Avocații ca atare. În lipsa avocaților sau dacă n-ar mai fi avocații la fel de pregătiți sau de dispuși să facă aceste activități, eu zic că suferă toată societatea. Suferă statul de drept și bineînțeles că nu este de dorit acest lucru. Cu alte cuvinte, independența care se oferă avocaților nu este un privilegiu. Nu. Este o responsabilitate. Dar lucrul acesta nu trebuie să-l înțelegem numai noi. Trebuie să-l înțeleagă în primul rând instituțiile publice, statul ca atare.

Statul, în momentul de față, nu ajută avocatura; nu o ajută nici ca infrastructură – și chiar am dat un exemplu în discuțiile de astăzi, situația din perioada interbelică, anume atunci când barourile aveau sediul în – dau exemplul Baroului Dolj, care avea sediul în Palatul de Justiție. Și nu vorbim de o încăpere, două, trei. Vorbim pur și simplu de un loc privilegiat, cu încăperi suficiente, adică, cu alte cuvinte, era casa și a avocatului. Era altă mentalitate și cred eu că trebuie să revenim la această stare de normalitate, anume în care avocatului i se oferă respect. Nu în situația care a fost relevată, adică nu ai voie să intri cu telefonul mobil. Adică, cu alte cuvinte, este pusă la îndoială ce? Onestitatea noastră. Este o lipsă de respect. Or, chestiunea asta eu nu pot să o accept și atunci trebuie identificate soluții concrete.

Nicolae Cîrstea: 2018 este și o aniversare națională anul Centenarului. Acum 100 de ani, dle decan, avocații din România au avut un rol determinant în realizarea Marii Uniri. Iată, un rol determinant nu numai la nivel social, dar chiar la nivel statal. Am putea face o paralelă între avocatul de acum 100 de ani, între profesia de avocat de acum 100 de ani și ce reprezintă ea astăzi?

Lucian Săuleanu: Din păcate nu putem din această perspectivă, anume cea indicată de dumneavoastră, adică a rolului în structurile statului sau în astfel de momente decisive. Prezența avocaților este destul de scăzută în administrația publică locală și centrală. Este adevărat, avocații, la momentul respectiv, constituiau, alături de dascăl, de învățător, de profesor, alături de armată, de Biserică, osatura statului român, până la urmă. Nu putem să facem o paralelă, din păcate, decât dintr-un singur punct de vedere, și îmi permit să fac referire la istoria Baroului Dolj, pentru că și noi, cu această ocazie, am editat un nou volum al istoriei, care ne relevă un lucru simplu. Din păcate, repet, anume acel că și atunci erau aceleași probleme în avocatura din România cu cele actuale. Și o spun cu tristețe, pentru că înseamnă că noi n-am făcut nimic. Noi, care conducem, până la urmă, destinele avocaturii, nu am reușit, într-un fel, în această interacțiune, să îmbunătățim. Da, avocații de la 1918, în special cei transilvăneni, bănățeni, cei din provinciile care s-au unit cu Țara, într-adevăr au avut un rol determinant – așa a fost contextul respectiv. De altfel, și ulterior momentului unificării, avocații au avut un rol foarte, foarte important. Și, normal, dau un exemplu, drag mie tot timpul, anume cu referire la importanța avocatului în perioada și antebelică, și interbelică, de exemplu în Craiova 44 din 50 de primari, de-a lungul timpului, au fost avocați. Cu alte cuvinte, majoritatea covârșitoare, undeva către 90% din primarii Craiovei erau avocați sau chiar decani ai baroului, așa încât normal că era un alt fel de respect față de avocați. Avocații se implicau în acțiuni civice, de voluntariat sau politice, ceea ce din păcate, repet, la nivelul actual nu se mai întâmplă sau poate greșesc eu, nu observ eu bine. Însă speranța mea este că avocații se vor trezi și, repet, din acest punct de vedere, e adevărat, preocupați de activitățile juridice zilnice, eu cred că vor găsi răgazul să-și dedice parte din timp și acestor probleme ale profesiei, unde aș dori să văd mii și mii de avocați mai interesați de starea avocaturii, să vină cu sugestii, cu soluții, să solicite, practic, anumite lucruri de modificare în bine.

Eu cred că lucrurile vor decurge, pe termen lung, în bine, pentru că suntem o breaslă aleasă, oameni puternici – e adevărat, cu un individualism bine accentuat, dar oameni care tot timpul au arătat că pot să susțină – și revin la primul cuvânt al meu, anume: Avocații sunt liantul statului de drept.

Nicolae Cîrstea: Un mesaj din partea decanului Baroului Dolj, din capitala Băniei, pentru colegii avocați din România?

Lucian Săuleanu: De altfel am făcut-o și ieri, mesajul meu este de bune urări și gânduri bune, de felicitări pentru activitatea și pentru, până la urmă, nivelul ridicat pe care avocații din Baroul București de-a lungul timpului îl arată, pentru că este și capitala administrativă a țării, dar și a avocaturii, nu numai ca număr, ci și ca reper de activitate.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, dle decan.

Lucian Săuleanu: Și eu vă mulțumesc!