Menţinerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă (NCPP, L. nr. 302/2004)

29 iun. 2020
Vizualizari: 490
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 170/2020

L. nr. 302/2004: art. 86, art. 98 alin. (2) lit. c), art. 99 alin. (2) lit. c), art. 104, art. 107 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Potrivit dispoz. art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, constituie un motiv facultativ de refuz al executării a mandatului european de arestare situația când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

În speța de față, se poate observa că autoritățile judiciare din Italia au emis mandatul european de arestare pentru executarea unui rest de pedeapsă de 11 ani, 5 luni și 22 zile închisoare, de către persoana solicitată A., în opinia instanței fiind prioritar că mandatul european de arestare să fie pus în executare având în vedere că hotărârea emisă de autoritățile judiciare din Italia a rămas definitivă încă din anul 2014, persoana solicitată fiind reperată în Austria, iar din declarațiile sale a rezultat că a avut probleme de natură penală și în Marea Britanie, motiv pentru care probabil nu s-a putut pune în executare cu mai mare celeritate prezentul mandat european de arestare.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că durata pedepsei ce urmează a fi executată este mai mare de 1 an închisoare (11 ani, 5 luni și 22 de zile închisoare aplicată de Tribunalul din Cagliari, Italia), nu au fost formulate nici un fel de obiecții privind identitatea, iar termenul de prescripție a executării pedepsei nu este împlinit.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, fiind emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Cagliari în Dosar nr. x 1284/2014 Parchetul de pe lângă Tribunalul din Cagliari în Dosar nr. x 1284/2014, în baza sentinței aplicată de Tribunalul din Cagliari, Italia.

La termenul de judecată din data de 25.02.2020, așa cum anterior s-a arătat, în ședință publică, s-a procedat la audierea persoanei solicitate A., căreia i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare și care a declarat că nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, și că renunță la beneficiul regulii specialității.

În ceea ce privește motivele de contestație invocate de către persoana solicitată A. în prezenta cale de atac, respectiv refuzul său de a fi predat către autoritățile judiciare din Italia, dat fiind că este cetățean român, are o rezidență continuă pe teritoriul României, a dat o declarație expresă în care și-a exprimat dorința de a rămâne alături de familie, Înalta Curte le constată a fi neîntemeiate.

Pe de o parte, raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 Înalta Curte nu reține incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare. În acest sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat deja, potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru 2002/584, că statele membre nu pot să refuze executarea unui mandat european de arestare decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3 din aceasta și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele sale 4 și 4a (Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza Leymann și Pustovarov, C388/08 hotărârea din 1 decembrie punctul 51; Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza Mantello, C261/09, hotărârea din 16 noiembrie 2010, punctul 37). În plus, autoritatea judiciară de executare nu poate supune executarea unui mandat european de arestare decât condițiilor definite la articolul 5 din decizia-cadru menționată.

Pe de altă parte, așa după cum a reținut și prima instanță, Înalta Curte apreciază că nu se impune adoptarea unei poziții de refuz a mandatului european de arestare, având în vedere necesitatea executării prezentului mandat european de arestare, în condițiile în care restul de pedeapsă de 11 ani, 5 luni și 22 zile închisoare nu a putut fi pus în executare până în prezent, persoana solicitată nefiind reperată de organele competente, chiar dacă petentul nu dorește deloc executarea vreunei pedepse invocând că pedeapsa indicată în mandatul european de arestare a fost executată în Marea Britanie, fără însă ca persoana solicitată să facă vreo dovadă în acest sens, deși a avut o perioadă de mai mult de 10 zile la dispoziție.

Totodată, se reține că petentul nu a indicat nici măcar un element concret legat de o hotărâre judecătorească din Marea Britanie, sau alte elemente probatorii legate de executarea pedepsei de 11 ani, 5 luni și 22 de zile închisoare aplicată de Tribunalul din Cagliari, Italia (pedeapsa inițială fiind de 12 ani închisoare), motiv pentru care instanța nici nu a putut iniția verificări în acest sens, afirmațiile petentului referitoare la aceste aspecte rămânând doar la acest stadiu al unor simple susțineri.

Referirile persoanei urmărite internațional la modul de soluționare a cauzei pe fond de către instanțele de judecată din Italia, că nu a avut parte de un proces echitabil, că declarațiile martorilor au fost contradictorii, că probațiunea propusă de apărătorul acestuia nu a fost administrată, nu au fost dovedite în primul rând, astfel că ele nu pot conduce la ideea că ar putea constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, cu atât mai mult că din examinarea mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată a fost prezentă la procesul intentat acesteia.

Persoana solicitată a invocat că ar avea afaceri judiciare în localitățile Botoșani, Suceava și Săveni, aspect care ar fi putut duce doar la ideea amânării predării persoanei solicitate și nu la respingerea solicitării de executare a mandatului european de arestare, însă nu s-a făcut dovada proceselor aflate pe rolul instanțelor din aceste localități, cele invocate de petent rămân doar în etapa simplelor afirmații.

De asemenea, instanța apreciază că nici invocarea unor condiții de detenție în Italia sau că zona Cagliari ar fi contaminată, nu pot constitui motive de refuz al mandatului european de arestare, afirmațiile nefiind dovedite în nicio formă de către petent, astfel că nici aceste aspecte nu pot conduce la ideea refuzului executării mandatului european de arestare, cum a solicitat petentul.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În acest context, legăturile personale ale numitului A. cu statul român și cu familia sa nu par a fi atât de puternice încât să justifice refuzul executării unui mandat european de arestare, ținând seama și de principiul statuat de art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2007 privind necesitatea executării mandatului european de arestare.

În considerarea argumentelor de fapt și de drept anterior expuse, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, remarcând și gravitatea faptelor pentru care persoana solicitată a fost condamnată, neexistând nicio rațiune de fapt ori de drept de a activa motivul opțional de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

Cu privire la prelungirea arestului provizoriu, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea sau, după caz, menținerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar astfel cum s-a solicitat de către petent.

Așa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 47/PI din data de 25 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, fiind nefondată, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a o respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.

Menținerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă (NCPP, L. nr. 302/2004) was last modified: iunie 29th, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.