Măsurile privind eficientizarea mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență şi menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc – între teorie şi practică (Partea I)

26 nov. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 145

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

I. Introducere. Aspecte generale privind impozitele, taxele și contribuțiile financiare și incidența acestora în materia insolvenței

De principiu, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, iar regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Din aceste reglementări constituționale rezultă că stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective[1].

SMART LAW CONFERENCES. Psihologia judiciară în procesul penal

Prin urmare, cetățenii și, implicit, persoanele juridice au îndatorirea fundamentală de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice. Existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean sau persoană juridică de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituție, și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului[2].

Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și agenții economici, astfel cum sunt prevăzute de Legea fundamentală[3].

Prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru” între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului[4]. Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc[5].

Cu privire la procedurile legale instituite în materia insolvenței, de asemenea, jurisprudența
Comisiei Europene a Drepturilor Omului[6] este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 par. 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale[7]. Astfel, în virtutea prevederilor convenționale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general.

II. Scopul modificărilor legislative în materie de insolvență cu incidență fiscală

Printre altele, evoluția legislativă în materie de insolvență a avut în vedere și recuperarea creanțelor bugetare față de societățile în stare de insolvență, registru în care se înscrie și O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative[8] și care are drept scop îmbunătățirea recuperării creanțelor statului de la debitorii aflați în insolvență, precum și a mediului concurențial, prin stoparea insolvențelor repetate ale persoanelor care folosesc procedurile respective cu scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor, ceea ce le permite ca pe parcursul funcționării să practice prețuri și tarife mai mici decât cele existente pe piață[9].

III. Motivele adoptării O.U.G. nr. 88/2018

Astfel cum reiese din expunerea de motive la Proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2018, adoptarea acestui act normativ a fost determinată de: necesitatea eficientizării mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență, cu respectarea șanselor de redresare a acestora; evitarea afectării mediului concurențial prin folosirea procedurilor insolvenței în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de Legea insolvenței cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat; îmbunătățirea cadrului legal pentru crearea premiselor unui vot echilibrat al creditorilor care să respecte atât interesul bugetar imediat, cât și interesul economico-social general al României; eficientizarea procedurilor de insolvență și îmbunătățirea protecției drepturilor creditorilor; îmbunătățirea climatului de afaceri; crearea premiselor pentru redresarea afacerilor viabile și recuperarea mai rapidă a creanțelor, inclusiv bugetare; luarea unor măsuri urgente pentru crearea premiselor legislative și administrative care să conducă la redresarea unor societăți și la
menținerea în circuitul economic, având în vedere faptul că la momentul adoptării acestui act normativ se află în procedura insolvenței, în perioada de observație, peste 6.000 de societăți care au în jur de 64.000 de salariați; adoptarea unor măsuri care să permită conversia, reducerea sau cesiunea creanțelor bugetare, în anumite condiții, pentru a evita intrarea iminentă în faliment a multor societăți cu potențial de viabilizare și cu consecințe grave pe plan economic și social[10].

IV. Contextul în care a fost adoptată O.U.G. nr. 88/2018

Pe lângă cele prezentate mai sus, legiuitorul delegat a avut în vedere și evoluția crescătoare a arieratelor persoanelor juridice, inclusiv a arieratelor nerecuperabile ce intră sub incidența legislației privind insolvența[11].

V. Concluzii

Desigur, astfel cum am arătat și în precedent, legiuitorul este obligat să adopte măsurile necesare pentru încasarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor, inclusiv pe calea executării silite, care constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și agenții economici, astfel cum sunt prevăzute de Legea fundamentală, iar justificarea oricărei măsuri legislative trebuie privită atât prin prisma interesului particular, cât și prin prisma unei cerințe generale, care se
referă, în mod esențial, la principiul proporționalității[12]. Conform acestui principiu, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului –, necesară – să nu depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului – și proporțională – corespunzătoare scopului urmărit.

Prin urmare, rămâne de stabilit pe cale jurisprudențială în ce măsură prin normele care instituie măsurile privind eficientizarea mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență are loc „menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc”, având în vedere și faptul că scopul normelor ce reglementează procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia.


* Este extras din Revista Phoenix nr. 3/2019 (iulie-septembrie 2019).

[1] A se vedea, spre exemplu, Decizia CCR nr. 293 din 26 aprilie 2018, publicată în M. Of. nr. 938 din 7 noiembrie 2018; Decizia CCR nr. 1286 din 14 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 824 din 9 decembrie 2010; Decizia CCR nr. 122 din 1 februarie 2011, publicată în M. Of. nr. 280 din 21 aprilie 2011 sau Decizia CCR nr. 1394 din 26 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 863 din 23 decembrie 2010.

[2] A se vedea, în acest sens, Decizia CCR nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în M. Of. nr. 539 din 20 iulie 2015, par. 27.

[3] A se vedea, în acest sens, Decizia CCR nr. 501 din 4 iulie 2017, publicată în M. Of. nr. 26 din 11 ianuarie 2018, par. 20.

[4] A se vedea hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în cauza Stere și alții c. României, par. 50.

[5] A se vedea hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții c. României, par. 41 și 49.

[6] A se vedea, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în cauza X c. Belgiei.

[7] A se vedea și hotărârea din 10 martie 2003, cauza Luordo c. Italiei,
par. 67.

[8] Publicată în M. Of. nr. 840 din 2 octombrie 2018.

[9] http://www.cdep.ro/proiecte/2018/700/20/1/cl958.pdf.

[10] Idem.

[11] Idem.

[12] Cu privire la principiul proporționalității, a se vedea, spre exemplu, Decizia CCR nr. 293 din 26 aprilie 2018, precitată.

Măsurile privind eficientizarea mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență și menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc – între teorie și practică (Partea I) was last modified: noiembrie 26th, 2019 by Ionița Cochințu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter