Măsurile de prevenire şi limitare a îmbolnăvirilor cu SARS-CoV-2 (OMS nr. 1309/2020)

În M. Of. nr. 642 din 22 iulie 2020 a fost publicat Ordinul ministrului sănătății nr. 1309/2020 privind modalitatea de aplicare a măsurilor de prevenire și limitare a îmbolnăvirilor cu SARS-CoV-2.

Astfel, în continuare, ne vom axa pe prezentarea generală a dispozițiilor de interes reglementate de acest act normativ.

Art. 2 menționează următoarele aspecte:

„Art. 2: Carantina persoanelor

(1) Carantina persoanelor se impune în condițiile pandemiei de COVID-19 declarată de Organizația Mondială a Sănătății la data de 11 martie 2020 și certificată în condițiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 136/2020 din cauza riscului înalt de contagiozitate al virusului SARS-CoV-2, pentru:

a) persoanele care au intrat în contact direct cu persoane sau cel puțin cu o persoană confirmată cu SARS-CoV-2, prin testare cu metoda RT-PCR;

b) persoanele care sosesc din țări și/sau zone cu risc epidemiologic ridicat, țări și/sau zone stabilite de către INSP în condițiile legii;

(2) Carantina persoanelor prevăzute la alin. (1) se realizează, după caz, la domiciliul persoanei carantinate, la o locație declarată de aceasta sau în spații special desemnate de către autoritățile competente.

(3) Carantina persoanelor prevăzute la alin. (1) în spații special desemnate de către autoritățile competente se dispune în următoarele situații:

a) în cazul în care persoana pentru care se instituie măsura de carantină declară pe propria răspundere că nu își pot asigura condițiile de separare fizică la domiciliu sau la locația declarată de acestea;

b) în cazul în care persoana refuză măsura de carantină la domiciliu sau la locația declarată de către aceasta;

c) în cazul nerespectării măsurii de carantină la domiciliu sau la locația declarată pe durata acesteia, deși a consimțit-o anterior la data instituirii măsurii.

(4) În situațiile prevăzute la alin. (3), medicul curant sau, după caz, organele de control, recomandă, iar reprezentantul direcției de sănătate publică decide carantinarea persoanei în spațiul special desemnat de autorități, dacă aceștia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară. Medicul curant va informa în termen de maximum 2 ore direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București, care confirmă sau infirmă, după caz, măsura carantinării persoanei în spațiul special desemnat de autorități.

(5) Măsura de confirmare sau infirmare a carantinării prevăzută la alin. (4) se dispune de către direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București, denumite în continuare DSP, prin decizie motivată, cu caracter individual.

(6) Modelul deciziei de confirmare sau infirmare a carantinării este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin și conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege.

(7) Decizia prevăzută la alin. (5) se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medicul curant sau, după caz, organele de control și se comunică de îndată persoanei în cauză, personal sau prin mijloace de comunicare electronică.

(8) În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei direcției de sănătate publică prin care se confirmă sau se infirmă măsura carantinei recomandată în spațiul special desemnat de autorități sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanțe, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locația declarată pentru carantină sau, după caz, spațiul special desemnat de autorități, fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică.”

Art. 3 precizează următoarele informații relevante:

„Art. 3: Carantinarea zonală

(1) Se recomandă carantină zonală, în condițiile art. 12 din Legea nr. 136/2020 atunci când, în baza evaluării, se constată că riscul răspândirii infecției în comunitate nu poate fi controlat prin alte metode, iar procentul persoanelor infectate depășește pragul stabilit de Institutul Național de Sănătate Publică.

(2) Criteriile utilizate în evaluarea riscului epidemiologic de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în vederea instituirii carantinei zonale sunt:

a) Criterii pentru declanșarea analizei amănunțite în vederea propunerii deciziei de carantinare zonală:

1. trend crescător pentru ultimele 14 zile;

2. rata de infectare peste nivelul de alertă (3 cazuri/1.000 de locuitori);

3. ponderea majoritară a cazurilor în cadrul comunității față de focarele înregistrate în comunități închise (centre rezidențiale, unități sanitare);

4. ponderea populației în vârstă de 65 de ani și peste, atât în localitate, cât și în zonele rurale ale județului;

5. personal insuficient pentru desfășurarea anchetelor epidemiologice în cadrul DSP, în raport cu numărul de cazuri confirmate;

6. personal sanitar in/suficient în spitalele care asigură asistența medicală pacienților suspecți/confirmați cu COVID-19 (focare în rândul personalului medico-sanitar), dotare insuficientă cu echipamente personale de protecție;

7. gradul de ocupare a paturilor, atât pe secțiile COVID, cât și pe secțiile ATI o90%, cu pacienți din zona respectivă;

8. populația din zona afectată nu este compliantă la regimul de izolare la domiciliu pentru 14 zile în urma unui contact apropiat cu un caz confirmat sau cazuri confirmate izolate la domiciliu.

b) Criterii adiționale pentru luarea deciziei de carantinare:

1. existența unui/unor medici de familie pe raza localității care să fie responsabilizat/responsabilizați cu contactarea și monitorizarea din punct de vedere medical a contacților izolați la domiciliu și acordarea asistenței medicale a populației din zona respectivă;

2. existența unei unități comerciale pentru asigurarea nevoilor esențiale;

3. existența unei farmacii pentru asigurarea medicamentelor necesare tratamentului uzual al populației;

4. dacă localitatea este traversată de un drum județean/național;

5. dacă la nivelul localității sunt suficiente resurse umane din cadrul poliției locale sau pot fi mobilizate alte resurse umane pentru asigurarea monitorizării zilnice a respectării regimului de izolare la domiciliu;

6. în cazul localităților mai mari (orașe, municipii) evaluarea spitalului care asigură asistența medicală pacienților suspecți/confirmați COVID-19, din punct de vedere al gradului de ocupare, a situației stocurilor de echipamente, a numărului de personal medical;

(3) INSP evaluează analiza de situație locală propusă de către DSP și, în cazul avizării favorabile, o va transmite comitetului județean pentru situații de urgență, denumit în continuare CJSU.

(4) Carantina zonală se instituie prin ordin al șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau al persoanei desemnate de acesta, în baza hotărârii CJSU.

(5) Propunerea de ridicare a măsurii de carantină zonală se va face pe baza analizei situației epidemiologice efectuate de către DSP la 14 zile de la instituirea acesteia. Analiza va fi evaluată de către INSP și în cazul avizării favorabile, va fi transmisă către CJSU.

(6) Decizia de ridicare a carantinei se dispune prin ordin al șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau al persoanei desemnate de acesta, în baza hotărârii CJSU.”

În aceeași ordine de idei, art. 4 prezintă o serie de dispoziții importante, mai precis:

„Art. 4: Izolarea persoanelor

(1) Izolarea persoanelor diagnosticate cu virusul SARS-CoV-2 prin testare cu metoda RT-PCR sau cu semne și simptome sugestive infectării cu virusul SARS-CoV-2, conform definiției de caz stabilite de Centrul Național de supraveghere și control al bolilor transmisibile, se realizează după cum urmează:

a) în unitățile sanitare desemnate de Ministerul Sănătății care asigură asistența medicală a pacienților cu COVID-19 sau în zone-tampon ale altor spitale din rețeaua sanitară publică sau privată, până la confirmarea infectării cu virusul SARS-CoV-2 prin test RT-PCR;

b) locație alternativă atașată unei unității sanitare;

c) la domiciliu sau la o locație declarată, pentru pacienții asimptomatici, după evaluarea clinică și paraclinică pentru o perioadă de 14 zile de la data diagnosticului.

(2) Izolarea la locațiile prevăzute la alin. (1) se instituie pe baza acordului persoanelor supuse examinării, în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor, dar nu mai mult de 48 de ore.

(3) Cel mai târziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice și paraclinice și dacă se menține riscul transmiterii virusului SARS-CoV-2, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-una din locațiile prevăzute la alin. (1).

(4)În situația în care persoana refuză măsura izolării prevăzută la alin. (2) sau măsura prelungirii izolării prevăzută la alin. (3) medicul informează de îndată, după consemnarea refuzului persoanei, direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București, care, în termen de cel mult două ore, va emite decizia prin care confirmă sau infirmă măsura izolării sau a prelungirii izolării recomandate de medic.

(5)Deciziile prevăzute la alin. (4) au caracter individual și se comunică de îndată persoanei în cauză personal sau prin mijloace de comunicare electronică.

(6) Modelul Deciziei de confirmare sau infirmare a măsurii de izolare sau de prelungire a izolării este prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul ordin și conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege.

(7) În scopul prevenirii răspândirii virusului SARS-CoV-2, până la comunicarea deciziei direcției de sănătate publică prin care se confirmă sau se infirmă măsura izolării sau a prelungirii izolării recomandate în spațiul special desemnat de autorități sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanțe, persoana în cauză nu poate părăsi locația unde se află izolată fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică.

(8) Măsura izolării instituite încetează la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.

(9) Dacă persoana diagnosticată cu virusul SARS-CoV-2 prin testare cu metoda RT-PCR sau cu semne și simptome sugestive infectării cu virusul SARS-CoV-2 este un minor, măsura izolării se instituie potrivit dispozițiilor de mai sus, după caz, la domiciliul aparținătorului ori la locația declarată de acesta. Izolarea minorului într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată acesteia se instituie potrivit reglementărilor în vigoare. Aparținătorul minorului este supus măsurii carantinării în temeiul prezentului ordin, dacă măsura izolării nu i se aplică.

(10) Măsura izolării încetează la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a recomandării medicului.”

Totodată, deciziile de confirmare sau infirmare privind măsurile de izolare, prelungire a izolării sau carantinare reprezintă acte administrative cu caracter individual ce pot fi contestate de persoanele care se consideră vătămate la instanța competentă în condițiile Legii nr. 136/2020, iar pentru perioada izolării și carantinării persoanele supuse acestor măsuri beneficiază de concediu medical potrivit prevederilor legale în vigoare.