Măsurile asigurătorii. Măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune

14 ian. 2025
Vizualizari: 364
  • Constituţia României: art. 53
  • Legea nr. 656/2002: art. 32
  • Legea nr. 656/2002: art. 33
  • Legea nr. 656/2002: art. 50
  • Legea nr. 656/2002: art. 51
  • NCP: art. 118
  • NCP: art. 289 alin. (3)
  • NCPP: art. 249
  • NCPP: art. 250
  • NCPP: art. 250^1
  • NCPP: art. 250^2
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin încheierea din data de 02 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018. în temeiul art. 2502 C. proc. pen. a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurilor asiguratorii dispuse în cauză pe care pe care le-a menținut:

· imobil situat în municipiul București, B-dul x nr. 69, identificat cadastral cu numărul x, înscris în cartea funciară nr. x, a localității București – sector 1, compus din teren în suprafață de 422,82 mp și construcția edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafață construită la sol de 248,39 mp;

· imobil situat în municipiul București, B-dul x nr. 45, compus din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 78,58 mp.;

· imobil situat în municipiul București, str. x, compus din 2 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 43,38 mp, înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului București – sector 2.

· suma de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziția Curții de Apel București.

– poprirea sumei de 648.623,03 euro, existentă în contul bancar nr. x, deschis pe numele inculpatei C. S.R.L. la D. S.A., măsură dispusă prin ordonanța de poprire nr. 330/P/2014 din 20.10.2017.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut ca, în prezenta cauză, existând o condamnare pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și Legea societăților nr. 31/1990, menținerea măsurii asiguratorii este obligatorie. Prin urmare, s-a apreciat că de la momentul luării măsurilor asigurătorii nu au intervenit modificări care să justifice ridicarea acestora, Curtea a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii și în baza art. 2502 C. proc. pen. a menținut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. 330/P/2014 din 14.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin Ordonanța nr. 330/P/2014 din 23.06.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și prin Ordonanța nr. 330/P/2014 din 20.10.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 156 din 21 februarie 2024)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Potrivit dispozițiilor art. 250^2 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) „în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250^1 aplicându-se în mod corespunzător”.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 C. proc. pen., „(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale,(…) poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță (…) pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora (…).

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(4^1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile”.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deși, în principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura și gravitatea faptelor comise, fie consecințele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

O astfel de excepție era reglementată prin art. 32 din Legea nr. 656/2002, act normativ în vigoare la momentul instituirii măsurilor asigurătorii în speță, „în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie”.

Acest text de lege se completa cu cel al art. 33 din același act normativ, conform căruia:

„(1) În cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului se aplică dispozițiile art. 118 din C. pen. privind confiscarea bunurilor.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.

(3) Veniturile sau alte beneficii materiale obținute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă.

(4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurența valorii bunurilor supuse confiscării.

(5) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și veniturilor sau altor beneficii materiale obținute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal.

(6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.”.

Aceste dispoziții legale au fost fidel menținute prin Legea nr. 129/2019 (prin care, la data 21 iulie 2019, a fost abrogată și înlocuită Legea nr. 656/2002), art. 50 din acest act normativ stabilind că:

„În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în condițiile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare”, iar art. 51:

(1) În cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului se aplică dispozițiile privind confiscarea bunurilor din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.

(3) Veniturile sau alte beneficii materiale obținute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă.

(4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurența valorii bunurilor supuse confiscării.

(5) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și veniturilor sau altor beneficii materiale obținute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal”.

Pe de altă parte, potrivit art. 289 alin. (3) C. pen. „banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”.

Aceasta înseamnă că, în cazul infracțiunilor reglementate de Legea nr. 656/2002 (în prezent, Legea nr. 129/2019) necesitatea luării măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de chiar natura acestor infracțiuni.

În acest caz particular, organele judiciare rămân ținute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerințe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurența cărora se instituie măsura și finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.. Deopotrivă, urmează a fi evaluată proporționalitatea și oportunitatea măsurii procesuale cu scopul urmărit prin aceasta.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, – inculpații C. S.R.L. – prin administrator judiciar H. I.P.U.R.L., I. și A. S.R.L. au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în cuantum de 13.339.334,14 RON, instituie obligativitatea menținerii măsurilor asigurătorii care este necesară și proporțională cu atingerea adusă dreptului de proprietate.

Totodată, se reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei – Decizia nr. 207 din 31 martie 2018 a Curții Constituționale).

Statuând asupra naturii juridice a măsurilor asigurătorii, prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituțională a stabilit că „sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv”.

Totodată, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016) a statuat că „instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu și preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârșirea unei infracțiuni nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție a proprietarului sau posesorului acestora, prezumție care subzistă până la constatarea vinovăției acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă”.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituțională a stabilit că „sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv”.

De asemenea, prin decizia nr. 19/16.10.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 953 din 04/12/2017) s-a arătat că atât stabilirea unor drepturi de creanță ale unor terți, cât și confiscarea sunt măsuri ce urmează a fi luate în cadrul unor proceduri separate, ulterioare, astfel încât procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 din Convenție. Tot astfel, această procedură nu atinge nici problema de fond a unor drepturi și obligații cu caracter civil, care fac obiectul procedurii principale, astfel încât litigiul privind instituirea unui sechestru nu intră nici în domeniul civil reglementat de art. 6 din Convenție, care nu este aplicabil în speță (CEDO. secția a V-a, Decizia Dogmoch c. Germaniei, 8 septembrie 2006. 26.315/03)”.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzații penale – în sensul în care această noțiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunțată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (paragraful 22), ca „noțiune autonomă a Convenției”, independent de conotația pe care o are în sistemele naționale de drept ale statelor contractante – a fost menționat de instanța europeană și în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmărește stabilirea unui grad de vinovăție raportat la o infracțiune săvârșită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzație în materie penală.

Contrar apărării, Înalta Curte constată că nu a fost rupt justul echilibru dintre interesul statului de a obține repararea prejudiciului prin menținerea acestor măsuri asigurătorii și dreptul de proprietate al inculpaților de a se bucura, pe deplin, inclusiv de dreptul de dispoziție asupra acestor bunuri.

De asemenea, la aprecierea proporționalității măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză, să are în vedere și complexitatea deosebită a cauzei, întinderea mare a prejudiciului potențial a fi produs, precum și natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților C. S.R.L. – prin administrator judiciar H. I.P.U.R.L., I. și A. S.R.L., respectiv infracțiunea de evaziune fiscală, pentru care legea prevede obligativitatea luării măsurii asigurătorii.

Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică încheierea atacată, iar criticile contestatorilor neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 250^1 coroborat cu art. 250^2 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații C. S.R.L. – prin administrator judiciar H. I.P.U.R.L., I. și A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 02 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorii la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Măsurile asigurătorii. Măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune was last modified: ianuarie 13th, 2025 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Noutati editoriale

  • Noutati editoriale ujmag
Vezi tot

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.