Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
942 views
Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 500/2017
NCPC: art. 483, art. 488, art. 496
Prin motivele de recurs formulate, pârâta B. SRL a susținut inexistența similarității între semnul pârâtei și mărcile reclamantei și inexistența riscului de confuzie și de asociere pentru argumente ce urmează a fi analizate ca atare.
Analiza comparativă, în vederea determinării similarității și a riscului de confuzie, incluzând și riscul de asociere, între mărcile reclamantei și semnul pârâtei, concordă cu stabilirea situației de fapt în cauză, ceea ce înseamnă că instanța de recurs nu poate cenzura rezultatul însuși al comparării, dat fiind că atribuțiile Înaltei Curți, ca instanță de control judiciar, sunt circumscrise, în raport de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. cv., verificării exclusiv a legalității deciziei recurate, prin prisma motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu și a temeiniciei acesteia, respectiv a reevaluării situației de fapt.
În raport de invocarea prin motivele de recurs a unor critici ce se circumscriu cazului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greșită de către instanța de apel a normelor de drept material, Înalta Curte va verifica doar criteriile aplicate de către instanța de apel în examinarea comparativă a semnelor pentru determinarea similarității și a riscului de confuzie și asociere, ținând cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene formată în interpretarea regulamentului privind marca comunitară și a directivei vizând armonizarea legislațiilor naționale referitoare la mărci.
Potrivit acestor criterii, atare apreciere trebuie să se întemeieze pe impresia de ansamblu produsă în percepția consumatorului mediu, dat fiind că publicul relevant percepe o marcă, în mod normal, ca pe un tot și nu procedează la o examinare a diferitor detalii ale mărcii sau ale unui semn utilizat ca marcă (de exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele C-251/97 Sabel, C-193/06 Nestle, C-334/05 Shaker, C-591/12 Blinho), cu atât mai mult cu cât consumatorul nu are întotdeauna posibilitatea să studieze semnele concomitent.
Aprecierea globală a similarității vizuale, auditive sau conceptuale trebuie să se bazeze pe impresia de ansamblu care se creează, având în vedere, în special, elementele distinctive și dominante ale mărcilor/semnelor.
În ceea ce privește analiza riscului de confuzie se pornește de la ideea că percepția mărcilor/semnelor în mintea consumatorului obișnuit al categoriei de produse și de servicii în discuție joacă un rol decisiv și că, în mod normal, acest consumator percepe marca/semnul în întregul ei/lui și nu îi analizează diferitele detalii. Consumatorul obișnuit este considerat ca fiind în mod rezonabil informat, în mod rezonabil atent și circumspect și nu face o comparație directă între diferitele mărci/semne, ci se bazează pe imaginea lor imperfectă pe care o păstrează în memorie (C-342/97, Lloyd Schuhfahrik Meyer & Co, GmbH v. Klijsen Handel BV).
Or, în raport de motivele de recurs formulate, nu reiese că instanța de apel ar fi ignorat criteriile de determinare a similarității semnelor și a riscului de confuzie, incluzând și riscul de asociere, sau că ar fi aplicat criterii greșite.
Astfel, se constată că, contrar susținerilor recurentei-pârâte, curtea de apel, în analiza similarității și la aprecierea riscului de confuzie și de asociere, s-a raportat la criteriile statuate de jurisprudența invocată, analizând similaritatea în plan vizual și auditiv, cu reținerea impresiei de ansamblu și a percepției consumatorului român.
Totodată, a arătat că niciunul dintre criteriile de comparație uzate în practică și niciuna dintre regulile statuate în jurisprudența nu se aplică în mod uniform, universal și fără distincție, apreciind și că, deși este utilă o analiză separată a elementului verbal, a celui figurativ, a similarități lor fonetice, semantice și vizuale, consumatorul percepe produsele în ansamblul lor, precum și că impresia generală pe care o lasă semnul în percepția consumatorului este în final cea care poate crea convingere falsă că produsul respectiv provine de la titularul mărcii sau că între producător și titular există o legătură economică.
Prin urmare, instanța de apel a arătat care sunt criteriile relevante în baza cărora a procedat la analiza similarității și a motivat alegerea și aplicarea lor raportat la jurisprudența națională și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Curtea a analizat elementele verbale ale semnelor în conflict, apreciind corectă evaluarea primei instanțe în sensul că literelor … nu li se poate da semnificația lor originală (fried chicken/pui prăjit) și a arătat că o analiză semantică nu este utilă evaluării din cauza de față, în raport de împrejurarea că percepția publicului se realizează cu precădere în plan vizual și auditiv, iar natura de bunuri de larg consum a produselor pentru care semnul a fost folosit de pârâtă și respectiv înregistrat de reclamantă scade semnificativ gradul de atenție al consumatorului.
Totodată, instanța de apel a apreciat că tribunalul s-a raportat în mod corect la elementul verbal „A.”, chiar dacă acesta reprezintă un acronim, întrucât înregistrările mărcilor de care s-a prevalat reclamanta includ acest element verbal și nu explicația semnificației sale.
De asemenea, analizând similaritatea și în plan vizual, cu privire la elementul figurativ al semnelor în conflict, Curtea a confirmat analiza instanței de fond, arătând că existența unor elemente diferite între figura colonelului C. (reprezentat în mărcile reclamantei) și persoana reprezentată în semnul folosit de pârâtă nu înlătură riscul de confuzie, deoarece ele sunt nesemnificative, detaliile nefiind apte a schimba impresia generală similară.
Se observă că instanța de apel, în acord cu jurisprudența menționată anterior, în aprecierea globală a similarității, s-a bazat pe impresia de ansamblu creată, luând în considerare prioritar asemănările dintre cele două semne și, fără a nega existența unor diferențe, a apreciat că acestea sunt nesemnificative în imaginea de ansamblu și de natură a nu putea înlătura riscul de confuzie, raportat la percepția consumatorul român.
Această constatare este justificată de natura de larg consum a produselor, ce presupune un nivel mai scăzut de atenție din partea consumatorului, precum și de circumstanțele particulare reținute de prima instanță în sensul că mărcile reclamantei sunt mărci de reputație, ce beneficiază de o largă cunoaștere, care face ca publicul consumator să ignore micile diferențe.
În examinarea comparativă, pe de o parte, se ține cont de componentele semnului/mărcii, chiar dacă nu sunt dominante, cu condiția să nu fie neglijabile, iar, pe de altă parte, nu este necesar ca una sau mai multe componente ale mărcii pretins încălcate să fie reproduse într-un mod identic în celălalt semn, dacă impresia de ansamblu produsă în percepția publicului conduce la concluzia existenței similarității semnelor.
În contextul acestor criterii de apreciere, se reține că, în speță, recurenta-pârâtă subliniază diferențele dintre elementele grafice și elementele verbale, considerând că ponderea lor este esențială în impresia de ansamblu produsă de semnul său.
O atare susținere nu poate fi primită, întrucât ea vizează aprecierea unei situații de fapt, ce nu poate fi, însă, reevaluată de către instanța de recurs, deoarece nu constituie un aspect de nelegalitate, ci de netemeinicie a deciziei recurate, presupunând o nouă analiză a similarității mărcilor și a semnului în conflict, precum și a riscului de confuzie și de asociere și nu o verificare a legalei aplicări a criteriilor statuate de jurisprudența națională și comunitară.
În ceea ce privește afirmația recurentei-pârâte în sensul că în mod eronat instanțele s-au raportat la doar o treime din întreaga denumire a mărcii sale, Înalta Curte apreciază eă aceasta este nefondată, în raport de împrejurarea că, în motivarea hotărârii atacate, instanța de apel, atunci când a considerat că tribunalul a abordat în mod corect analiza elementului verbal, a arătat că analizata similarității se face în funcție de limitele protecției conferite la înregistrare și raportat la semnul folosit efectiv de pârâtul din acțiunea în contrafacere.
Astfel, reținerea similarității ca urmare a analizei elementelor figurative și a elementelor verbale „A.” nu echivalează cu o neluare în seamă de către instanță a întregii denumiri a mărcii, ci reprezintă evidențierea elementelor de natură a justifica această reținere, precum și a existenței riscului de confuzie și de asociere.
Așadar, se apreciază că un asemenea mod de analiză relevă aplicarea corespunzătoare a criteriilor relevante, indicate în jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, de stabilire a similarității semnelor comparate.
Recurenta-pârâtă, reluând pe larg susținerile pe care le-a mai formulat pe parcursul procesului, în special aspectele ce țin de diferențele dintre semnul folosit de către aceasta și mărcile reclamantei, critică constatările instanței în aplicarea acestor criterii, formal pretinzându-se ignorarea acestora, însă aceste susțineri reprezintă aspecte ce țin de situația de fapt și care exced controlului de legalitate al instanței de recurs.
Totodată, din verificarea deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel ar fi analizat aspecte ce nu fost invocate în cauză, astfel încât nici această critică a recurentei-pârâte nu poate fi primită.
În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a hotărârii atacate ca urmare a punerii în discuție a unor eventuale fapte viitoare de încălcare a dreptului dedus judecății, Înalta Curte constată că acest aspect a fost reținut de către instanța de apel în raport de susținerile acesteia vizând soluțiile pronunțate de către instanța de fond asupra excepțiilor invocate în cauză (excepția lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de interes și a lipsei obiectului cererii).
Or, pe de o parte, se constată că recurenta-pârâtă, deși a invocat nelegalitatea hotărârii pentru acest motiv, nu a arătat în ce modalitate acest aspect este de natură a atrage incidența vreunuia dintre cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ, iar, pe de altă parte, tranșarea disputei juridice dintr-o acțiune în contrafacere are efecte asupra faptelor viitoare ale pârâtului, în sensul interzicerii săvârșirii acestora în situația în care faptele s-au dovedit a fi încălcări ale unui drept la marcă, sau neîngrădirea lor în contextul în care ele reprezintă fapte conforme unei concurențe loiale.
Nu pot face obiectul analizei instanței de recurs susținerile recurentei-pârâte referitoare la îndoiala acesteia cu privire la justa soluționare a apelului său, raportat Ia împrejurarea că din componența completului de judecată care a soluționat calea de atac au făcut parte aceiași judecători care a au soluționat apelul în Dosarul nr. x/3/2015, care are aceleași părți și aceeași speță cu prezenta cauză.
Or, această suspiciune a recurentei-pârâte nu se poate circumscrie niciunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea având ia îndemână posibilitatea formulării unei cereri de recuzare sau, eventual, de strămutare, în situația în care ar fi avut suspiciuni că membrii completului de judecată sunt imparțiali, demersuri nepromovate de către recurenta-pârâtă.
Cu privire ia această chestiune, Înalta Curte mai reține și că nu se poate considera că instanța care a soluționat apelul nu a fost legal constituită, prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, fiind respinsă cererea de abținere care a fost formulată de către cei doi membri ai completului de judecată, apreciindu-se că aceștia nu și-au spus părerea în cauza care se judecă, soluționarea ordonanței președințiale (ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/3/2015) presupunând verificarea aparenței dreptului neconținând analiza similarității semnelor în conflict.
În raport de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța de apel a procedat la o analiză a similarității semnelor în conflict și a riscului de confuzie, incluzând și riscul de asociere, cu respectarea criteriilor stabilite de jurisprudența națională și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar celelalte susțineri formulate prin motivele de recurs nu reprezintă critici care să poată face obiectul verificării instanței de control judiciar și, prin urmare, față de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
