Mandatul european de arestare. Decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane

23 iun. 2022
Vizualizari: 1378
  • Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (11)
  • Legea nr. 302/2004: art. 110
  • Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
  • Legea nr. 302/2004: art. 97
  • Legea nr. 302/2004: art. 98 alin. (1)
  • Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. e)
  • NCPP: art. 425^1

Prin sentința penală nr. 20 din data de 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x, emis la data de 27.01.2021 de către Parchetul de la Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța, care are la bază mandatul de arestare național emis la data de 25.01.2021 de către Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța, nr. parchet: x, nr. dosar x, față de persoana solicitată A., în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în bandă organizată, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 din C. pen. francez, art. 121-4 2o, art. 121-5, art. 121-6, art. 121-7 din C. pen. francez, respectiv participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei infracțiuni, prev. de art. 450-1 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. francez și sancționate cu pedepse prevăzute la art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 152 din 19 februarie 2021)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 425^1 C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența mandatului european de arestare nr. x, emis la data de 27.01.2021 de către Parchetul de la Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța, care are la bază mandatul de arestare național emis la data de 25.01.2021 de către Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

În ceea ce privește susținerea contestatorului persoană solicitată potrivit căreia în cauză ar fi incident cazul de refuz al predării prevăzut de dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât în mod greșit prima instanță a reținut că persoana solicitată ar fi săvârșit faptele și ar fi exercitat acte materiale în Franța, în realitate, actele materiale reținute în sarcina contestatorului ar fi fost efectuate din România, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că pentru buna desfășurare a cercetărilor în cauză și a judecății este necesară predarea acesteia către autoritățile judiciare din Franța, cea mai mare parte a activității infracționale a fost desfășurată pe teritoriul francez, unde au fost arestate alte patru persoane implicate.

Evaluând cererea formulată de persoana solicitată prin intermediul apărătorului ales, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

„După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 205 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Mandatul european de arestare. Decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane was last modified: iunie 23rd, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.