Mandatul european de arestare. Contestație (NCPP; Legea nr. 302/2004)

25 mai 2017
Vizualizari: 4047
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 251/2017

NCPP: art. 275, art. 4251 pct. 7 pct. 1 lit. b); Legea nr. 302/2004: art. 84, art. 98; TUE: art. 6

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Pe de altă parte pct. 12 din preambulul Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 se arată că prin această decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special în capitolul VI și că nimic din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca o interdicție de a refuza predarea unei persoane împotriva căreia a fost emis un mandat european de arestare, atunci când există motive să se creadă, pe baza unor elemente obiective, că respectivul mandat de arestare a fost emis cu scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, opinii politice sau orientare sexuală, sau de a aduce atingere situației acestei persoane pentru oricare din aceste motive, iar în prezenta speță nu s-a dovedit că ar exista măcar indicii privind discriminarea sau persecutarea persoanei solicitate, motivul invocat fiind doar în formă declarativă, fără suport probator.

În contextul celor expuse Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile de fond și formă reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predarea persoanei solicitate B.

Apărările persoanei solicitate, în sensul că nu există probe din care să rezulte că ar fi participat la săvârșirea faptei penale de care este acuzat și că nu se impune executarea mandatului european, deoarece audierea sa poate fi efectuată și prin comisie rogatorie, nu pot fi primite.

Înalta Curte reamintește că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Desigur, audierea persoanei solicitate B. se poate efectua și prin comisie rogatorie, care poate constitui o alternativă la mandatul european de arestare, așa cum de altfel se prevede în Proiectul de concluzii ale Consiliului – Acțiuni ulterioare recomandărilor din raportul final privind a patra rundă a evaluărilor reciproce cu privire la mandatul european de arestare din perioada președinției spaniole a Consiliului UE (Bruxelles 28 mai 2010) care include o recomandare la pct. 2, și anume aceea de a recurge la utilizarea unor măsuri alternative cu referire și la comisia rogatorie, însă efectuarea urmăririi penale nu se rezumă doar la audierea persoanei suspectate sau inculpate care se presupune a fi comis o infracțiune în statul membru emitent al mandatului european de arestare, ci la efectuarea mai multor acte procesuale și procedurale și desigur la strângerea de probe și este la latitudinea fiecărui stat membru UE emitent al unui mandat european de arestare pentru ce formă de cooperare judiciară în materie penală optează pentru eficientizarea și celeritatea procesului penal demarat în acel stat raportat desigur la natura, gravitatea și modalitatea de comitere a faptei.

În concluzie, motivele invocate de către apărătorul persoanei solicitate nu se circumscriu nici unuia dintre motivele de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013.

Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică și în temeiul art. 4251 pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 2 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr. x/33/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Sursa informației: www.scj.ro.

Mandatul european de arestare. Contestație (NCPP; Legea nr. 302/2004) was last modified: mai 24th, 2017 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: