Mandat european de arestare. Prescrierea executării pedepsei. Reexaminarea cererii de recunoaștere (NCPP, Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 185/2018

NCPP: art. 275 alin. (3), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b); Legea nr. 302/2004: art. 88, art. 97, art. 98 alin. (2) lit. g), art. 102, art. 135 alin. (16)

Potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, punerea sa în executare fiind realizată pe baza principiului și încrederii reciproce, potrivit Deciziei – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

În speță, se constată că, față de persoana solicitată A., aceeași procedură a mai făcut obiectul Dosarelor nr. x/44/2012 și nr. x/44/2014 ale Curții de Apel Galați, cu ocazia emiterii mandatului european de arestare în același Dosar de referință nr. x și la aceeași dată, de 04 martie 20014, cauze în care s-au pronunțat sentințele penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 (definitivă urmare a respingerii recursului procurorului prin Decizia penală nr. 2473 din 25 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și nr. 191/F din 13 octombrie 2014 (definitivă prin necontestare), hotărâri, prin care s-au respins, ca nefondate, cererile de executare a mandatului european de arestare și s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se putea dispune recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță Bobigny la 12 martie 2008 în ceea ce privește persoana solicitată A.

În cadrul primei proceduri s-a constatat că în cuprinsul hotărârii din 12 martie 2008 pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță Bobigny există inadvertențe cu privire la datele de identitate ale persoanei solicitate, iar în cadrul celei de-a doua s-a reținut că situația de fapt avută în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 (definitivă prin Decizia penală nr. 2473 din 25 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), nu a suferit modificări, în special în ceea ce privește datele de identitate a persoanei solicitate din cuprinsul hotărârii de condamnare, apreciindu-se că, în cauză, există autoritate de lucru judecat cu privire la executarea mandatului european de arestare vizând pedeapsa de 18 luni închisoare aplicată de autoritățile judiciare franceze.

La data de 25 ianuarie 2018, prin adresa nr. 9608/II/5/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a solicitat, în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către autoritățile franceze întrucât au intervenit elemente noi după pronunțarea sentințelor anterior menționate.

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că există autoritate de lucru judecat cu privire la executarea mandatului european de arestare față de persoană solicitată A. și că nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la reexaminarea cererii de recunoaștere formulată de autoritățile franceze, contrar prevederilor art. 135 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, se constată că situația de fapt, avută în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012, definitivă prin Decizia penală nr. 2473 din 25 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 191/F din 13 octombrie 2014 (definitivă prin necontestare), nu a suferit modificări, în special în ceea ce privește datele de identitate a persoanei solicitate A. din cuprinsul hotărârii de condamnare pronunțate la data de 12 martie 2008 de către Tribunalul de Mare Instanță din Bobigny – Franța.

Totodată, se mai constată că nu există nici un element nou care să poată conduce la o reexaminare a hotărârii de condamnare având în vedere că fișa dactiloscopică și cu semnalmentele persoanei solicitate A., transmisă de autoritățile franceze (fila 22, Dosar nr. x/44/2018 al Curții de Apel Galați) este identică cu cea depusă în cursul primei proceduri (fila 271 vol. II Dosar nr. x/44/2012 al Curții de Apel Galați), în condițiile în care, în cadrul primei proceduri, în motivarea sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 a Curții de Apel Galați, se reținuse că fișa de amprentare a persoanei solicitate, precum și cea cuprinzând două fotografii (completate la data de 6 decembrie 2001), nu sunt în măsură să conducă la concluzia că persoana condamnată la pedeapsa de 18 luni închisoare este una și aceeași cu persoana solicitată, în lipsa mențiunii că acele fișe s-au aflat la dosarul soluționat de Tribunalul Bobigny, apreciindu-se, totodată, că datele complete și exacte ale persoanei solicitate ar fi fost inserate în respectiva hotărâre, dacă ar fi fost cunoscute (fila 4 a sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012).

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că nu reprezintă un element nou care poate conduce la o reexaminare a cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare nici împrejurarea că autoritățile judiciare franceze au prezentat garanțiile pe care le-ar avea persoana solicitată A., în cazul în care va fi predată, pentru rejudecarea cauzei (adresa din 17 noiembrie 2017 a Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Bobigny, fila 18, dos. fond) având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, este obligatorie respectarea acestor garanții de către autoritățile franceze, precum și faptul că ele au mai fost menționate și în cadrul primei proceduri de executare a aceluiași mandat european de arestare (adresa din 10 aprilie 2012 a Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Bobigny, filele 1-3 vol. II Dosar nr. x/44/2012 al Curții de Apel Galați).

Totodată, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că, în raport de cele anterior menționate, nu se mai impune analizarea motivului opțional de refuz, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, invocat de persoana solicitată A., referitor la prescrierea executării pedepsei.

În consecință, constatându-se existența autorității de lucru judecat și neintervenind elemente noi care să conducă la reexaminarea cererii de recunoaștere, potrivit art. 135 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că sentința penală nr. 10/F din 09 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.