Mandat european de arestare. Predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare străine (NCPP, L. nr. 302/2004)

11 sept. 2020
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 126

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 400/2020

L. nr. 302/2004: art. 87 alin. (1), art. 99 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (3) și (6)

Inteligența artificială în materie penală

În ceea ce privește dosarul în care a fost pronunțată sentința penală nr. 209/2025 din data de 24.04.2015 a Tribunalului din Spoleto, definitivă la data de 13.11.2019, a fost desemnat un apărător din oficiu pentru contestatorul A., în persoana doamnei avocat S. din Baroul din Spoleto, care a fost prezent la termenul din 24 aprilie 2015. Totodată, în mandatul european de arestare se menționează că persoana solicitată a avut un apărător ales, pe domnul avocat T. din Baroul din Roma, care l-a apărat în faza de apel.

Referitor la celălalt dosar, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 58/2012 din data de 30.03.2012 a Tribunalului din Orvieto, definitivă la data de 01.10.2012, în mandatul european de arestare se menționează că persoana solicitată a fost prezentă personal la terminarea procesului încheiat cu emiterea deciziei. Totodată, este bifată mențiunea că persoana solicitată a fost informată de data și locul dezbaterii procesului, a numit un apărător sau pentru acesta a fost numit un avocat apărător de către stat, cu rambursarea cheltuielilor de judecată, cererea acestuia fiind acceptată.

În ceea ce privește motivele invocate de contestator, în sensul că sentința prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare se referă la anumite acte materiale presupus a fi săvârșite în februarie- octombrie 2007, însă el nu s-a aflat în acea perioadă în Italia, așa cum rezultă din copia pașaportului depusă la dosar, precum și faptul că a fost reținut în anul 2005, nu în 2007 cum se reține în actele dosarului, astfel încât este incident principiul in dubio pro reo, Înalta Curte reține că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Nici susținerea contestatorului persoană solicitată A., în sensul că la acest moment nu este oportună măsura arestării provizorii nu poate fi primită.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data 26.03.2020, în dosarul de referință x, ce au avut la bază sentința penală nr. 209/2025 din data de 24.04.2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto, definitivă la data de 13.11.2019 și sentința penală nr. 58/2012 din data de 30.03.2012 pronunțată de Tribunalul din Orvieto, definitivă la data de 01.10.2012, nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare italiene a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar mandatele cuprind toate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data 26.03.2020, în dosarul de referință x, ce a avut la bază sentința penală nr. 2404/2007 din data de 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20.11.2008, este incident motivul opțional de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, pentru considerentele expuse anterior.

Drept urmare, în considerarea celor expuse, Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 105/F din data de 26 iunie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, să desființeze, în parte, sentința contestată și rejudecând:

Va admite, în parte, cererea autorităților judiciare din Italia, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Spoleto și va dispune punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto, la data de 26.03.2020, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x, respectiv:

– mandatul european de arestare ce a avut la bază sentința penală nr. 209/2015 din data de 24.04.2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto, definitivă la data de 13.11.2019;

– mandatul european de arestare ce a avut la bază sentința penală nr. 58/2012 din data de 30.03.2012 pronunțată de Tribunalul din Orvieto, definitivă la data de 01.10.2012.

Va respinge cererea privind punerea în executare a mandatului european arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data 26.03.2020, în dosarul de referință x, ce a avut la bază sentința penală nr. 2404/2007 din data de 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20.11.2008.

Pachet: Principiile procedurei judiciare

Vor fi menținute celelalte dispoziției ale sentinței penale contestate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Mandat european de arestare. Predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare străine (NCPP, L. nr. 302/2004) was last modified: septembrie 10th, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter