Mandat european de arestare. Contumacie și rolul instanței române în această procedură (NCPP, Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 1320/2016

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425¹ alin. (7) pct. 1 lit. b); Legea nr. 302/2004: art. 84, art. 85, art. 86, art. 88, art. 96, art. 98, art. 102, art. 103 alin. (10)

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, se reține că, persoana solicitată a fost prezentată Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pentru a se dispune potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004, modificată, împreună cu Ordonanța de reținere nr. 49/2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate, ca urmare a semnalării transmise de Biroul Național Sirene cu adresa din data de 08 februarie 2016, formulată în baza mandatului european de arestare din data de 31 iulie 2012 de către autoritățile judiciare italiene – Biroul Procurorului Public al Tribunalului din Marsala în Dosarul nr. x/2012/SIEP (mandat de arestare nr. 52 din 20 iulie 2016 emis prin Încheierea nr. 64 din 20 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1006 pronunțată în data de 28 iulie 2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/54/2016/al).

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din respectiva lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare italiene au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare din data de 31 iulie 2012 de către autoritățile judiciare italiene – Biroul Procurorului Public al Tribunalului din Marsala în Dosarul nr. x/2012/SIEP pe numele persoanei solicitate A.

Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale nr. 188 din data de 27 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare. În atare condiții, instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, în cauză neexistând niciun impediment privind punerea în executare și predarea persoanei solicitate.

Contrar susținerilor persoanei solicitate, se constată că la pct. 3 alin. (1) lit. b) din mandatul european de arestare (tradus în limba română) se menționează că a fost informată cu privire la data și locul fixate pentru procesul din Italia, fiind încunoștințată și despre faptul că decizia poate fi pronunțată și în contumacie (fila 38, dosar instanță fond). Totodată, la pct. 4 din același act se arată că notificarea s-a efectuat la apărător. Ulterior demersurilor efectuate de către instanța de fond către autoritățile judiciare din Italia s-a comunicat că citația pentru înfățișarea la judecată a fost comunicată conform procedurii apărătorului din oficiu (C.), luându-se act că persoana solicitată se sustrage judecății de către G.I.P. – Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Marsala prin declarația din 22 februarie 2011. De asemenea, sentința de condamnare și decizia din apel, prin care a rămas definitivă, au fost comunicate apărătorului persoanei solicitate (fila 179, dosar instanță fond).

Se constată, de asemenea, că motivul invocat de persoana solicitată nu se regăsește în niciunul din cazurile prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (motive de refuz ale executării mandatului european de arestare).

Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus și arestarea persoanei solicitate, conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, având în vedere că aceasta nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile italiene, conform declarației aflată la fila 4 din dosarul Parchetului. De asemenea, fiind ascultată de Curtea de apel persoana solicitată a declarat că nu dorește să fie predată (fila 52 dosar fond). Aceeași declarație a dat-o și în fața procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (fila 4, dosar fond). Așadar, atitudinea manifestată de persoana solicitată echivalează cu o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă executării mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425¹ alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 188 din data de 27 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.