Mandat european de arestare. Apărare: refuz de predare pentru că nu s-a înaintat sentința penală de condamnare (NCPP, Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 724/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 415 alin. (1), art. 425^1; Legea nr. 302/2004: art. 86, art. 96-98, art. 103 alin. (1) și (7), art. 115

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune predarea persoanei solicitate în vederea executării pedepsei și nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz de predare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Motivul invocat de către apărare, în sensul că nu s-a înaintat sentința penală de condamnare nr. 8 din 04 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel din Dodecanese, pentru a se verifica neconcordanțele existente în lucrările dosarului, atât cu privire la durata pedepsei aplicate, cât și cu privire la data liberării persoanei solicitate în Grecia, nu constituie un motiv opțional de refuz la predare, conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și nu fac obiectul prezentei proceduri, iar analiza acestora este de competența statului care a pronunțat hotărârea de condamnare. În procedura soluționării sesizării privind mandatul european de arestare instanța română nu poate analiza legalitatea și temeinicia condamnării, ori eventuale erori cu privire la durata arestului preventiv, acestea fiind de competența instanțelor din statul care au pronunțat hotărârea de condamnare.

În acest sens, Curtea a reținut că a fost sesizată cu un mandat european de arestare, emis în baza unei hotărâri de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare elene, fiind chemată să analizeze condițiile de fond și formă ale conținutului mandatului european de arestare, precum și îndeplinirea condițiilor prev. de art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis la data de 01 februarie 2017 de către autoritățile judiciare din Republica Elenă îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului elen pentru aceste infracțiuni.

Totodată, infracțiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Curtea a constatat totodată că, deși persoana solicitată a arătat cu ocazia audierii de la termenul din 17 iunie 2017, precum și cu ocazia audierii la termenul din 28 iunie 2017 că este de acord cu predarea sa autorităților judiciare din Grecia, a condiționat această predare de rejudecarea cauzei, astfel că persoana solicitată nu și-a manifestat consimțământul în mod irevocabil la predare, în forma cerută de art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care consimțământul său este condiționat de rejudecarea cauzei și de asemenea în condițiile în care se opune măsurii arestării provizorii, cu precizarea că sunt incidente dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată invocă și motivul opțional de refuz de predare prev. de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, având în vedere susținerile persoanei solicitate, în sensul că a fost judecată în lipsă în statul de condamnare, Curtea a constatat că potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate aplicate printr-o hotărâre pronunțată în lipsă, dacă persoana în cauză nu a fost citată personal și nici informată în orice alt mod cu privire la data și locul ședinței de judecată care a condus la hotărârea pronunțată în lipsă, predarea persoanei solicitate va fi acordată dacă autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana care face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezența sa.

Mai întâi, Curtea a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare se regăsesc mențiuni cu privire la faptul că persoana solicitată a fost citată personal și informată despre data și locul audierii (fiind de altfel prezentă la termen în cursul anului 2009, așa cum a precizat în declarațiile date) și totodată se menționează în mandat posibilitatea persoanei solicitate de a obține revizuirea pedepsei la cerere sau în termen de cel mult 20 de ani, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată chiar a efectuat demersuri personale, în sensul rejudecării cauzei, fiind depusă la dosar procura dată apărătorului său ales din Grecia în acest sens.

Apoi, Curtea a constatat că nu este incident cazul de refuz opțional la predare prev. de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, față de susținerile persoanei solicitate că ar fi fost judecată în lipsă, în condițiile în care din conținutul mandatului european de arestare rezultă că aceasta a fost citată personal sau informată prin alte mijloace cu privire la data și locul audierii, care a condus la decizia luată în lipsă. De asemenea, persoana solicitată a precizat personal, atât în fața procurorului cât și în fața instanței că are cunoștință despre faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Grecia, întrucât a fost Grecia, unde a fost arestat pentru o perioadă de un an și jumătate, fiind eliberat la data de 31 decembrie 2008, dată după care a fost cercetat în libertate, fiindu-i imputate aceleași fapte prezentate în conținutul semnalării. A mai arătat în declarațiile sale că s-a prezentat la instanța din Grecia în cursul anului 2009 și a obținut amânarea procesului pentru anul 2010, după care nu s-a mai prezentat la proces din motive medicale. Or, față de aceste susțineri, Curtea a constatat că nu se poate afirma că judecata a avut loc în lipsa persoanei solicitate, care nu numai că a avut cunoștință de proces dar a și fost arestat în cauză din luna august 2007 până la data de 31 decembrie 2008 și s-a prezentat personal la instanță în cursul anului 2009.

În continuare, Curtea a constatat că ceea ce se critică, practic, constă în cuantumul pedepsei și neconcordanțele existente între dispozitivul sentinței penale de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare elene și situația reală, persoana solicitată afirmând în ședință publică și în prezența apărătorului său, atât la termenul de judecată din data de 17 iunie 2017, cât și la termenul de judecată din data de 28 iunie 2017 că este de acord să fie predat autorităților judiciare din Grecia, sub condiția rejudecării cauzei, înțelegând să se prevaleze de regula specialității, specificând că urmează să se prezinte personal la termenul de judecată acordat de instanța din Grecia, în vederea rejudecării cauzei, nefiind necesară predarea în stare de arest.

Cât privește susținerea relativ la faptul că autoritățile judiciare din Republica Federală Germania au dispus punerea în libertate a persoanei solicitate întrucât nu au fost transmise toate datele necesare, se observă că autoritățile judiciare germane au avut în vedere netransmiterea de informații privind posibilitatea rejudecării cauzei și cu privire la condițiile de detenție; or, potrivit legii române, spre deosebire de legea germană, condițiile de detenție din țara în care urmează a se dispune predarea nu constituie motiv opțional de refuz a executării mandatului european de arestare.

Curtea a constatat că nu este incident niciunul dintre cazurile obligatorii de refuz de predare prev. de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau dintre cele opționale prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Față de aceste considerente, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Elenă, în vederea executării pedepsei de 16 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Hotărârea penală nr. 8 din 04 februarie 2010 a Curții de Apel din Dodecanese, a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare elene, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării efective, a constatat că persoana solicitată A. înțelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialității prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004 și că a fost reținută 24 de ore, la data de 17 iunie 2017.

Împotriva acestei hotărâri, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia, desființarea hotărârii atacate și respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București întrucât a fost judecat de către autoritățile judiciare din Grecia în lipsa sa și nu a avut cunoștință de existența hotărârii de condamnare.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 iulie 2017, fiind fixat termen de judecată la data de 27 iulie 2017.

Astăzi, 21 iulie 2017, în ședință publică, contestatorul persoană solicitată A., având cuvântul, a declarat că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 129/F din data de 14 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Având în vedere dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 425^1 C. proc. pen. care stabilesc că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat, Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voință a persoanei solicitate A. în sensul retragerii contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 129/F din data de 14 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la pata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.