Mandat european de arestare. Amânarea predării persoanei solicitate. Executarea pedepsei prescrisă conform legii române (NCPP, Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 713/2017

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1; Legea nr. 302/2004: art. 14, art. 17, art. 58, art. 96 alin. (2), art. 98 alin. (1) și (2), art. 103 alin. (1), art. 112; C. pen. italian: art. 99, art. 172; D.P.R. nr. 309/90:  art. 73 alin. (1), art. 75

Astfel cum a reținut și instanța de fond, se constată că persoana solicitată A. a fost condamnată prin sentința nr. 353/2002 R.G – nr. 545/1997 R.N.G. emisă de Curtea de Apel din Brescia la data de 20 ianuarie 2003, definitivă la data de 19 noiembrie 2004, la o pedeapsă de 5 ani 4 luni închisoare și 30.000 de euro amendă pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de droguri, conform art. 99 C. pen. italian și art. 73 alin. (1) din D.P.R. nr. 309/90, din care au mai rămas de executat 2 ani, 3 luni, 13 zile închisoare și 20.000 de euro amendă. Faptele care intră în sfera ilicitului penal au corespondent în legea națională, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale nr. 502/PI din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, fiind analizat mandatul european de arestare, s-a reținut îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare (precum art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sau art. 96 alin. (1) pct. 5 din aceeași lege). În atare condiții, instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, în cauză neexistând niciun impediment privind punerea în executare și predarea persoanei solicitate A.

În ceea ce privește apărarea persoanei solicitate, întemeiată pe dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora executarea pedepsei s-a prescris conform legii române, raportat la hotărârea de condamnare care a rămas definitivă la data de 19 noiembrie 2014, se constată, în primul rând, că acesta reprezintă un motiv opțional de refuz. Mai mult, se observă că în mandatul european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene, tradus în limba română, se menționează la secțiunea „Infracțiuni” faptul că A., fără autorizația prevăzută de art. 17 și în afara situației prev. de art. 75 al DPR nr. 309/90, în Brescia, persoana solicitată a cumpărat de la o organizație al cărei șef era B., cu scopul de a revinde ulterior către terți, aproximativ ½ kg de cocaină, substanță stupefiantă indicată în tabelul I prev. de art. 14 al acestei legi, care a fost înmânată fizic de C. lui A., în Brescia la data de 28 martie 1995 din dispoziția lui B.; substanță stupefiantă indicată în tabelul I prev. de art. 14 al acestei legi, cu circumstanța agravantă a recidivei specifice și reiterate (fila 19, dosar fond). Din traducerea textului de lege italian, depus de apărare, aflat la fila 19 din prezentul dosar, rezultă că potrivit art. 172 C. pen. italian stingerea pedepselor nu are loc dacă este vorba de recidive (…). Așadar, în acord cu instanța de fond, se apreciază că este necesar a se proceda la executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare străine, urmând a-i fi clarificată situația juridică. De altfel, se constată că autoritățile judiciare italiene nu au transmis vreo cerere de revocare a deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare.

În continuare, se apreciază că argumentele apărării întemeiate pe dispozițiile art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală coroborate cu art. 58 din aceeași lege, modificată și completată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu sunt fundamentate, iar dispozițiile legale mai sus arătate nu își găsesc incidența în speța de față. Persoana solicitată A. nu are calitatea de suspect sau inculpat în Dosarul penal nr. x/P/2017 și nu a fost acuzată personal, în mod oficial, conform reglementărilor procesual penale (referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. x/II/5/2017, fila 3 verso).

Totodată, instanța supremă apreciază că în mod corect, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., conform art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, având în vedere necesitatea executării mandatului european de arestare în condiții optime. Mai mult, se constată că aceasta nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile italiene, conform declarațiilor date în fața organelor judiciare române (filele 8 verso și 52, dosar instanță de fond). Se are în vedere și atitudinea manifestată de persoana solicitată care echivalează cu o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, astfel că există riscul să se sustragă executării mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. sentinței penale nr. 502/PI din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 105 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.