Majorarea numărului de puncte de compensare acordate pentru teren. Stabilirea instanței competente (Legea nr. 165/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Decizia ÎCCJ (SCAF) nr. 1269/2016

L. nr. 165/2013: art. 3, 33, 34, 35

Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/3/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, contestație împotriva deciziei de validare parțială nr. 3851 din 29 aprilie 2015, solicitând modificarea deciziei, în sensul majorării numărului de puncte de compensare acordate pentru teren în suprafață de 244,8 mp și construcții în suprafața de 244,8 mp.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se considera îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență teritorială absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Referitor la semnificația sintagmei „entitate învestită de lege”, în art. 3 alin. (1) pct. 4 din actul normativ mai sus indicat sunt enumerate structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea, la lit. g) fiind menționată și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care este, de altfel, și emitenta deciziei contestate de reclamant.

Coroborând prevederile legale mai sus evocate, în cauză, determinarea instanței competente să soluționeze litigiului dedus judecății nu poate fi stabilită prin raportare la instanța în a cărei rază teritorială este situat imobilul, așa după cum a apreciat prima instanță învestită, întrucât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație împotriva deciziei de validare parțială nr. 3851 din 29 aprilie 2015, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul acesteia.

Prin urmare, în raport de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte reține că entitatea învestită de lege, în cauză, nu poate fi decât cea care a emis decizia atacată, motiv pentru care competența de soluționare a litigiului revine, potrivit normelor legale menționate, tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acesteia.

Cum pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.

Sursa informației: www.scj.ro.