Luna Martie: Un calendar al conștiinței și spiritualității. Analiza zilelor internaționale din luna martie dedicate drepturilor omului

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Deși dedicată în mod tradițional celebrării drepturilor femeii, luna martie reunește multiple evenimente recunoscute, la nivelul comunității internaționale, ca instrumente de conștientizare și sensibilizare a mentalului colectiv în direcția asigurării valorilor umaniste, precum egalitate și nediscriminare, solidaritate, coeziune socială.

Organizația Națiunilor Unite, urmare a propunerilor avansate de agențiile specializate și prin rezoluții adoptate de Adunarea Generală, identifică zile internaționale având ca obiect marcarea unor evenimente remarcabile care aduc în discuție protecția și promovarea drepturilor omului și angajează resursele și voința politică a statelor.

Obiectivul stabilirii zilelor internaționale destinate celebrării unor subiecte tematice din domeniul drepturilor omului este strâns legat de crearea unei culturi a drepturilor omului prin utilizarea educației ca principal instrument de acțiune. Schimbarea mentalului colectiv în sensul receptării drepturilor omului este posibilă prin formarea adecvată a personalității umane în sensul realizării educației pentru drepturile omului.

În condițiile în care vectorii de informare de orice fel acordă, din păcate, puțină atenție diseminării generoaselor idei și apeluri la acțiuni concertate ce au stat la stabilirea zilelor internaționale dedicate drepturilor omului, considerăm utilă prezentarea lor succintă în cuprinsul acestui articol.

***

1. Luna martie a debutat cu celebrarea, la data de 1 martie, a Zilei internaționale a toleranței 0 pentru discriminare, ONU subliniind în contextul anului 2021, conexiunea implicită dintre aceasta și prevenirea și combaterea infectării cu virusul HIV (Virusul Imunodeficienței Umane). Această legătură rezidă, în opinia experților ONU în faptul că discriminarea generează fenomenul excluderii și marginalizării sociale, creând și accentuând inegalitățile sociale. Astfel, în relația dintre discriminare și inegalitate, prevenirea și combaterea marginalizării sociale este esențială mai ales în privința persoanelor suferinde de SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite). Constituind o realitate socială care afectează domeniul sănătății și drepturile conexe acestuia și marcând preocupările comunității internaționale într-o pondere mai semnificativă decât alte afecțiuni, SIDA a determinat crearea, de către OMS și alți actori relevanți ai ONU, a unor scenarii de acțiune –susceptibile a fi aduse în discuție pe coordonatele crizei sanitare actuale. În cuvintele experților ONU, este esențial pentru a pune capăt SIDA, combaterea inegalităților –aspect care va promova, de asemenea, drepturile omului în favoarea persoanelor care trăiesc cu HIV, va spori capacitatea societăților să învingă COVID-19 și alte pandemii și va sprijini redresarea economică și stabilitatea mondială^[1].Cu ocazia Zilei internaționale a toleranței 0 pentru discriminare, ONU reiterează necesitatea abordării globale a fenomenului discriminării, subliniind relevanța măsurilor integrative pentru obținerea acestui obiectiv: (1) toate legislațiile discriminatorii, stigmatizante și punitive care vizează populațiile marginalizate și minoritare se impun a fi abrogate; (2) toate legile care discriminează femeile vor fi supuse abrogării, fiind oportună introducerea de politici și programe de combatere a discriminării de gen; (3) se impun măsuri de garantare a finalizării studiilor universitare, cu un accent special pe posibilitatea finalizării educației de către fete. Acțiunile responsabile din partea statelor implică creșterea investițiilor în școlarizare și eliminarea taxelor școlare; (4) sistemele de protecție socială, inclusiv indemnizațiile pentru copii, indemnizațiile de șomaj ar trebui extinse; (5) datoria internațională ar trebui restructurată prin colaborarea cu debitorii și creditorii și ar trebui stabilit un sistem echitabil de arbitraj etc.

2. Ziua Internațională a Drepturilor Femeii a fost recunoscută de Partidul Socialist American pe fondul accentuării mișcării pentru drepturi sociale, fiind sărbătorită la nivel mondial la data de 28 februarie 1908 cu ocazia protestului feminin împotriva condițiilor de muncă neadecvate desfășurat la New York. Acceptarea formală a Zilei Internaționale a Femeii (8 martie) s-a produs ulterior, odată cu recunoașterea, de către ONU, a Anului Internațional al Femeii (1975). La momentul celebrării Anului Internațional al Femeii, în Mexic are loc Prima Conferință Mondială asupra Femeilor –moment în care este lansat Planul mondial de acțiune pe 10 ani pentru promovarea femeilor. Ulterior, Adunarea Generală a ONU proclamă 1976-1985 Deceniul Națiunilor Unite pentru femei: egalitate, dezvoltare și pace pentru implementarea planului de acțiune.

În acest an, Ziua Internațională a Femeii abordează o tematică ce contextualizează atât provocările generate de pandemia COVID-19 cât și necesitatea promovării egalității de gen în procesul decizional cu scopul asigurării unui management responsabil în condițiile crizei sanitare. Sub sloganul Femeile în poziții de conducere: realizarea unui viitor egal într-o lume COVID-19 experții ONU au subliniat necesitatea promovării egalității de gen în toate domeniile vieții publice și dezvoltarea de strategii pentru a concilia sarcinile din viața profesională și din viața privată a femeilor^[2].

3. Originându-se într-o stare spirituală care marchează căutarea existențială a tuturor ființelor umane, fericirea a fost recunoscută în mod oficial de ONU prin Rezoluția nr. 66/281 din data de 12 iulie 2012. Documentul păstrează valențele spirituale ale fericirii însă se concentrează pe dimensiunea economică susceptibilă să determine fericirea la nivel uman. Astfel, rezoluția Adunării Generale a ONU reține in expresis relevanța fericirii și a bunăstării ca obiective și aspirații universale în viața ființelor umane din întreaga lume și importanța recunoașterii lor în obiectivele politicii publice, recunoscând, de asemenea, necesitatea unei abordari incluzive, echitabile și echilibrate a creșterii economice care promovează dezvoltarea durabilă, eradicarea sărăciei, fericirea și bunăstarea tuturor popoarelor. De asemenea, prin Rezoluția nr. 66/281 data de 20 martie este proclamată Ziua internațională a Fericirii și, corelativ, sunt invitate toate statele membre ale sistemului Organizației Națiunilor Unite, alte organizații internaționale și regionale precum și societatea civilă, organizațiile nonguvernamentale și indivizii să respecte Ziua Internațională a Fericirii într-un mod adecvat, inclusiv prin educație și activități de sensibilizare a publicului.

Primele acțiuni de conștientizare în domeniul protecției și promovării valorii fericirii au fost inițiate, la nivelul comunității internaționale, de Regatul Bhutanului – stat care a adoptat ca obiectiv național, încă din anii 1970, reflectarea fericirii naționale brute în produsul intern brut. Pe acest fond, Regatul Bhutan a inițiat, în timpul celei de-a 66-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, dezbaterea ”Fericirea și bunăstarea: definirea unei noi paradigme economice” –aspect evocat în cuprinsul Rezoluției nr. 65/309 având titlul Fericirea: către o abordare holistică a dezvoltării, adoptată de Adunarea Generală ONU la data de 19 iulie 2011 – în perspectiva Rezoluției nr. 66/281 din data de 12 iulie 2012 care prescria Ziua Internațională a Fericirii.

La nivel internațional, însușirea abordării economice a căutării fericirii, din perspectiva asigurării dezvoltării și bunăstării umane este datorată viziunii asiatice asupra conceptului, Regatul Bhutanului menționând în Constituția sa conceptul inovator al fericirii naționale brute (FNB): Statul se va strădui să promoveze acele condiții care vor permite urmărirea Fericirii Naționale Brute^[3]. Inspirat de preceptele budiste, conceptul FNB este un instrument de cuantificare a aspirației poporului către atingerea nivelului maximal al bunăstării, transformându-se, în evoluția sa, într-un instrument de guvernare. În doctrina constituțională, FNB este studiat în relație cu următoarele sfere de acțiune statală: (1) dezvoltare socio-economică durabilă și echitabilă; (2) conservarea mediului; (3) conservarea și promovarea culturii; (4) buna guvernare. Cele 4 direcții de acțiune sunt micro-organizate în funcție de 9 domenii relevante ale vieții individului în societate: bunăstarea psihologică, sănătatea, modul de utilizare/gestionare a timpului, educația, diversitatea culturală și reziliența, buna guvernare, vitalitatea comunității, diversitatea și rezistența ecologică, standardele de viață^[4].

4. Având ca punct de plecare incidentul produs la data de 21 martie 1960 Sharpeville, Africa de Sud constând în uciderea a 69 de persoane de către forțele de poliție locale în contextul demonstrațiilor pașnice împotriva adoptării legilor apartheidului, Ziua Internațională pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (celebrată anual la data de 21 martie în scopul comemorării masacrului de la Sharpeville) a cunoscut un traseu sinuos până la obținerea recunoașterii oficiale din partea comunității internaționale. Galvanizarea maselor din Africa de Sud a fost determinată de adoptarea unui pachet legislativ restrictiv, care fundamenta apartheidul – înțeles ca sistem de separare bazat pe criteriul rasial, implementat de guvernele minoritare albe asupra populației majoritare de culoare din Africa de Sud care consta în segregarea raselor în toate domeniile vieții sociale și acordarea unei poziții sociale subordonate rasei negroide prin negarea (pe cale de politici publice și legislative) a drepturilor fundamentale. Legile apartheidului stabileau separarea populației în funcție de criteriul rasial, instituind un sistem de documente de călătorie pentru a verifica mobilitatea persoanelor de culoare și persoanelor albe, scopul final constând în reconfigurarea distribuției geografice a persoanelor în funcție de rasă astfel încât persoanele de culoare să fie îndepărtate din zonele destinate persoanelor albe^[5].

Prin Rezoluția nr. 2142^[6] a fost proclamată data de 21 martie ca Ziua Internațională privind Eliminarea Discriminării Rasiale, subliniindu-se rolul educației și culturii în prevenirea și combaterea credințelor eronate care promovează superioritatea/inferioritatea unei anumit rase, menținând un fond conflictual, apt să determine resurgența guvernărilor de tip apartheid.

Preocupările comunității internaționale în domeniul prevenirii și combaterii discriminării rasiale au fost reluate și aprofundate prin Rezoluția nr. 74/137 adoptată la data de 18 decembrie 2019 de Adunarea Generală a ONU^[7]. Conștientizând relevanța Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială prin conținutul și adresabilitatea unice, această rezoluție evidențiază două categorii de acțiuni pe care le recomandă Statelor Părți la Convenție: (1) efectuarea unei declarații în acord cu prevederile articolului 14 al Convenției astfel încât să fie facilitată procedura de aderare la mecanismul de protecție al Comitetului pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; (2) retragerea rezervelor care sunt incompatibile cu obiectul și scopul Convenției, respectiv cu dispozițiile articolului 4 din Convenție în temeiul cărora Statele Părți se obligă să condamne orice propagandă și orice organizații care se inspiră din idei sau teorii bazate pe superioritatea unei rase sau unui grup de persoane de o anumită culoare sau de o anumită origine etnică, sau care pretind să justifice sau să încurajeze orice formă de ură și de discriminare rasială și se angajează să adopte de îndată măsuri pozitive menite să elimine orice incitare la o astfel de discriminare sau orice acte de discriminare.

Rezoluția consolidează rolul Raportorului Special al Consiliului Drepturilor Omului cu privire la formele contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță, specificând necesitatea de abordare a formelor contemporane rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță conexe acestora întrucât doar prin promovarea unor modele internaționale de mecanisme apte să contribuie la eradicarea discriminării rasiale poate fi creat contextul favorabil menținerii păcii și dialogului între popoare.

5. 21 martie este marcată, de asemenea, ca fiind Ziua Internațională a Poeziei – celebrare instituită în cadrul celei de-a 30-a sesiuni UNESCO care a avut loc la Paris în anul 1999, urmărindu-se obiectivul de consolidare a diversității lingvistice prin expresia poetică și de a revitaliza limbile pe cale de dispariție prin diseminarea acestora în cadrul comunităților de apartenență. Dat fiind faptul că păstrarea particularităților spirituale ale popoarelor lumii implică conservarea valorilor culturale și artistice dintre care cele poetice ocupă un loc aparte, experții ONU au instituit data de 21 martie ca Ziua Internațională a Poeziei în vederea asigurării premiselor necesare pentru revenirea la tradiția orală a recitalurilor de poezie, pentru restabilirea unui dialog între poezie și celelalte arte precum teatrul, dansul, muzica și pictura. De asemenea, se impune crearea și atribuirea unei imagini atractive artei poetice, de natură să nu mai fie asociată cu manifestările artistice desuete ci să fie conceptualizată ca o formă vibrantă și actuală de expresie a spiritului uman-aptă să sensibilizeze conștiințe și să creeze punți de comunicare^[8].