Locul și rolul profesiei juridice în societatea contemporană

Dreptul și juristul sunt instrumente ale ordinii sociale. Fără drept, evoluția umanității până la stadiul actual de dezvoltare n-ar fi fost posibilă, fiindcă dreptul este cel care prezervă societatea și-i permite omului să trăiască și să muncească în pace, generație după generație.

Stăpânirea dreptului, chiar și parțială, necesită o perioadă lungă și efort considerabil. Modul de a concepe dreptul, precum și studiul acestuia, are cu siguranță un impact asupra definiției „juristului” în societatea contemporană.

Dar credem că a căuta definiția noțiunii de „jurist” în îndrumările de specialitate ar fi zadarnică. Cel mai des se decretează cu echivoc că juristul este acela care posedă cunoștințe juridice pe care le aplică la dispoziția societății în care conviețuiește, cu scopul de a contribui la realizarea dreptății. Astfel, rolul recunoscut al juristului în societate devine aproape consubstanțial cu existența dreptului. Deci, axiologic, juristul este cel care este conștient că în calitatea sa de teoretician și practician trebuie să consimtă că omenirea găzduiește orizontul de neîntrecut al profesiei sale.

Cu siguranță că reflecțiile contemporane nu exclud un anumit număr de referințe istorice în care au evoluat pregătirile profesiei de „jurist”. Nu se referă la o metodologie anume de „cunoaștere”, deoarece nu este vorba de aplicarea unui mod specific, care ar corespunde unei anumite ontologii a obiectului (domeniul juridic). Astăzi asistăm la o multiplicare nesfârșită a responsabilității pregătirii unui jurist, care echivalează substanțial cu stăpânirea cunoștințelor de specialitate, dar mai întâi, desigur, constă în a-l conduce la însușirea mijloacelor de analiză, a raționamentului, a conceptelor, a instituțiilor, a metodelor de interpretare etc. Alături de aceste elemente tradiționale ale reflecției juristului, în activitatea juridică trebuie incluse și alte izvoare, mai distanțate, dar fundamentale: concepții politice, economice și sociale care chibzuiesc asupra acestuia și determină liniile directoare ale profesiei.

În acest context, scopul statului de drept a devenit un instrument incontestabil de măsurare a calității legii și un proces complex al regândirii și transformării temeliilor de formare și educare a corpului de juriști profesionali capabili de o gândire creativă și liberă, respectuoasă față de lege, personalitatea, drepturile și libertățile cetățenilor. Juristul va trebui să dobândească „simțul legii” pentru a deveni un bun judecător, un bun avocat, un bun jurist. Mai mult decât atât, în condițiile de dezvoltare a relațiilor de piață, rolul juristului și al profesiilor juridice în relațiile economice, ale afacerilor și ale altor activități sunt excepțional de importante pentru asigurarea funcționării firești a economiei. Deci, este dificil de a găsi un domeniu al vieții sociale care s-ar isprăvi fără juriști. Aici intervin sarcinile juristului – a fi mai aproape de aranjamentele și problemele zilnice reale ale oamenilor, întreprinzătorilor în oferirea de servicii juridice calificate, de asistență și cultură juridică, de promovare a aspirațiilor de a respecta legea, de consultanță privind realizarea și protecția drepturilor și libertăților cetățeanului.

Aceasta înseamnă că profesia aleasă nu este rezultatul unei gândiri izolate de lumea empirică. Aceasta este, dimpotrivă, rodul unui contact îndelungat cu experimentarea dialogului între specialiști din diferite discipline pe parcursul celor patru-cinci ani de studii universitare și doi ani jumătate masterat și chiar cu studiile doctorale la specialitatea drept. Ce învățare bogată asigură sistemul educațional pe calea grea a profesiei de jurist.

Susținem astăzi și „unele observații atrăgătoare adresate învățământului juridic universitar și diversitatea acestuia privind necesitatea modificărilor”^[1] în programele de studii. Aceasta este legată de schimbările semnificative prin care trece profesia juridică, determinate de un șir de provocări și oportunități. Ultimii ani peisajul juridic a stăpânit o perioadă de flexiune, punctată de excitații neprevăzute și orizonturi emergente. Această evoluție a fost impulsionată de factori precum pandemia COVID-19, importanța crescândă a problemelor de mediu, războiul din Ucraina, criza energetică, probleme sociale și de guvernanță și rolul în creștere al inteligenței artificiale.

Astfel, universitățile trebuie să pregătească juriști profesioniști capabili să facă față problemelor puse de omniprezența noilor schimbări în raport cu normele juridice în timp și spațiu, cu noile tehnologii, cu apariția dreptului transnațional complex, cu multiplicitatea valorilor la care se referă societățile noastre datorită caracterului lor multietnic, multicultural și multireligios. Pentru majoritatea juriștilor este necesar să se raporteze la procesele de integrare economică, socială și politică ale Uniunii Europene^[2].

Particularitățile procesului de integrare politică ce stă la baza construcției unei forme de ordine juridică noi pentru Republica Moldova comună cu țările Uniunii Europene pune la încercare cultura juridică din țara noastră. În ceea ce privește rolul acestui proces, am ajuns să vorbim despre profesionalismului juridic.

Viitorul și reușita profesiei de jurist depind de capacitatea sa de a păstra și de a se adapta și la standardele etice ale sistemului judiciar existent. Acest lucru poate fi asigurat cu respectarea anumitor principii.

Centrale pentru acest efort nobil sunt principiile eticii juridice și profesionale, care slujesc drept busolă morală pentru teoreticienii și practicienii juriști. Aceste principii le ghidează procesele de conduită și de luare a deciziilor, asigurându-se că acestea protejează interesele clienților, certificând totodată principiile dreptății și echității. Respectarea acestor principii contribuie la un sistem juridic just și demn de încredere.

Responsabilitatea profesională în profesia juridică cuprinde datoria colectivă de a stimula încrederea socialului în sistemul juridic, promovând transparența și corectitudinea. În plus, responsabilitatea profesională accentuează importanța responsabilității și aderării îndrăznețe la standarde etice în practica dreptului.

Confidențialitatea este un principiu vital în favorizarea unui mediu de încredere, care este indispensabil pentru eficacitatea sistemului juridic. Menținerea confidențialității se extinde cu mult dincolo de încetarea relațiilor jurist-beneficiar, existând termeni nelimitați pentru a asigura caracterul încrederii alocate în legalitate. Această deschidere este crucială juriștilor să adune toate informațiile necesare care ar putea influența rezultatul unui caz sau al unei chestiuni juridice. Subliniază încrederea acordată profesioniștilor din domeniul juridic și așteptările de integritate, discreție și angajament neclintit față de interesele celor^[3] pe care îi prezintă.

Un principiu de bază al profesiilor juridice servește și competența profesională, care încorporează nu numai nivelul necesar de aptitudini și cunoștințe, ci și o înțelegere aprofundată a principiilor juridice relevante, regulilor procedurale și capacitatea pentru a le aplica efectiv în cazuri specifice. Competența cuprinde, de asemenea, capacitatea de a efectua cercetări juridice, de a analiza în mod critic materialele și probele juridice și de a formula politici și strategii juridice, atât în scris, cât și oral. Principiul competenței se extinde și asupra obligațiilor juriștilor practicienilor de a se adapta la schimbările legislative, practicile juridice și progresul tehnologic care le poate afecta practica juridică. În acest caz, este nevoie de un angajament personal pentru învățare pe tot parcursul vieții și dezvoltare profesională, inclusiv participări la conferințe, simpozioane, întruniri profesionale. În plus, principiul competenței profesionale este important pentru integritatea profesiei de jurist și pentru administrarea eficientă a justiției, asigurând susținerea drepturilor și intereselor celor pe care îi reprezintă^[4].

Analiza noastră a fost extinsă pentru a lua în considerare o gamă mai largă de jurisdicții, ținând cont de reconceptualizarea rolurile profesiilor juridice și poziționarea lor în lumina schimbărilor substanțiale din societate. Iată câteva exemple știute despre modul în care juriștii își fac responsabilitățile profesionale în societate.

Juristul din sfera publică și privată, pe lângă faptul că oferă consiliere și reprezentare juridică, servește ca un catalizator pentru organele de poliție și de justiție. Rolul său se extinde la toate aspectele vieții sociale, de la favorizarea întocmirii legilor, la protejarea drepturilor și libertăților și la promovarea echității în sfera afacerilor.

Juristul-judecător este cel care astăzi pune în aplicare decizii care au un impact impunător asupra societății. În activitatea lor, judecătorii „sunt independenți, imparțiali și inamovibili”^[5]. Actul care constituie esența puterii judecătorești spune oficial ce este legea și cum trebuie să fie aplicată, inclusiv prin folosirea legitimă a forței. Din momentul în care Constituția conferă valoare constituțională și garantarea protecției „demnității omului”^[6] împotriva oricăror forme de exploatare și degradare, judecătorul capătă obligația de supraveghetor și arbitru în procesul decizional.

Juristul-procuror „reprezintă interesele generale ale societăți și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, conduce și exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanțele judecătorești”^[7]. În procesul depistării și cercetării infracțiunilor, procurorul recurge deseori la ajutorul altor subdiviziuni ale organelor speciale și de drept, al reprezentanților din departamente, ministere, întreprinderi etc.^[8]

Juristul-avocat pledează și acționează în numele clienților săi, practică dreptul, și-i apară în fața unei instanțe judecătorești sau consultă și reprezintă în materie juridică clienții săi^[9]. Avocatul este considerat „coloana vertebrală a sistemului juridic, asigurând că justiția este îndeplinită, protejând drepturile cetățenilor și sprijinind afacerile”^[10]. Activitatea lor îmbracă variate forme, de la reprezentare în instanță până la acordarea de consiliere juridică. Mai mult decât atât, aranjamentele legate de drepturile omului reprezintă un domeniu în care intervenția avocatului este de neînlocuit, indispensabilă. Ei sunt implicați activ în apărarea acestor drepturi, fie că aceasta implică combaterea discriminării, promovarea egalității sau protejarea libertăților individuale. Ombudsmanul „asigură respectarea drepturilor și libertăților omului de către autoritățile publice, de către organizații și întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, de către organizațiile necomerciale și de către persoanele cu funcții de răspundere de toate nivelurile”^[11].

În general, rolul esențial al studiilor și profesiilor juridice în societatea contemporană nu poate fi subestimat. Ne convingem că juristul trebuie să vadă dincolo de frontierele dreptului, în sensul strict al termenului, și să înțeleagă societatea în care trăiește pentru a putea să-și joace rolul în avansarea acesteia.

În concluzie menționăm următoare^[12]:

1. Juristul are datoria morală, imperioasă, de a susține și a face să progreseze principiile primordialității dreptului în cadrul sferei sale de acțiune sau de influență, oricare ar fi ea, și trebuie să-și îndeplinească această obligație, chiar dacă aceasta îl defavorizează față de autoritate sau va trebui să meargă – făcând acest lucru – contra curentului celor mai puternice tendințe politice ale momentului. El poate să contribuie la elaborarea, în cadrul practicii cotidiene a profesiunii sale, a numeroase principii care constituie fundamentul primordialității dreptului; printre altele, el are responsabilitatea, în calitate de cetățean ale unei comunități în curs de dezvoltare, de a le traduce în practică pentru a beneficia de ele societatea și concetățenii săi.

2. Pentru menținerea primordialității dreptului, este necesar ca juristul să se țină la dispoziția tuturor indivizilor pentru a le apăra drepturile civile, private sau publice și să fie gata să acționeze în acest sens cu hotărâre și curaj. Această stare de disponibilitate implică pentru el obligația de a juca un rol activ în elaborarea și punerea în practică a unui sistem eficace de asistență judiciară pentru cei săraci și neajutorați.

3. Juristul trebuie să întreprindă: a) obținerea abrogării sau amendarea legilor care au devenit improprii sau injuste ori în dezacord cu nevoile și aspirațiile poporului; b) examinarea proiectelor de lege și hotărâri și să se asigure că acestea sunt compatibile cu principiile primordialității dreptului; c) să se asigure că textele de lege sunt clare și ușor de înțeles; d) promovarea legislației destinate să creeze cadrul legal în care o societate în curs de dezvoltare va putea să progreseze și în cadrul căruia membrii societăți vor putea accede la deplina demnitate umană.

4. Juristul trebuie să sprijine administrația în exercitarea funcțiilor sale. În orice caz, el trebuie să se străduiască să facă în așa fel încât aceste funcțiuni să se exercite cu respectarea drepturilor individului și în armonie cu legea și să se străduiască să asigure existența căilor judiciare de recurs pentru toate actele administrative care ar putea atinge drepturile omului.

5. Juriștii trebuie să se intereseze activ de tot ceea ce privește învățarea dreptului, inclusiv măsurile potrivite să constituie un stimulent pentru profesorii de drept, și să facă tot posibilul pentru asigurarea aplicării efective a principiilor enunțate, urmărind aplicarea lor, în special, în contextul primordialității dreptului, în societatea în curs de dezvoltare. Primordialitatea dreptului, ca idee forță, cere în studierea dreptului să țină seama de o manieră realistă de interferența între legal, social și economic astfel cum există ea în societățile în curs de dezvoltare, pentru ca viitorul jurist din această regiune să fie mai bine înarmat pentru a juca un rol constructiv.

6. Juristul va trebui să se străduiască să obțină adeziunea și sprijinul asociațiilor profesionale și ale membrilor acestora la idealurile enunțate.

---