Lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru și neîncadrarea motivelor în cazurile de casare. Sancțiunea nulității cererii de recurs formulate împotriva încheierii de suspendare a judecății

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a dispus suspendarea judecării contestaţiei la executare formulate de contestatorul A., faţă de lipsa părţilor şi a faptului că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin cererea de recurs, recurentul şi-a arătat doar nemulţumirea cu privire la atitudinea organelor penale, despre care susţine că trenează efectuarea cercetărilor din anul 2019, în continuare redând motivele pentru care a învestit instanţa cu acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, recurentul a făcut referire la situaţia de fapt a litigiului, fără a se raporta la soluţia de suspendare a judecăţii pronunţată în cauză de curtea de apel.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că recurentul nu a făcut trimitere la considerentele Curţii de Apel Iaşi, la modalitatea în care a fost aplicată instituţia suspendării şi a aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., şi nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, invocarea de către recurentul-contestator a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, şi fără avea legătură cu raţionamentul curţii de apel, nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.

Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia netimbării recursului.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2022.

Sursa informației: www.scj.ro.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale