Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
134 views
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că inculpatul A. a fost condamnat în baza art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma continuată (3 acte materiale), faptă prevăzută de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi cu aplicarea art. 79 alin. (3) din C. pen.
În sarcina inculpatului a fost reţinută starea de recidivă postexecutorie, în raport cu pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare, la care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1321/2020 a Judecătoriei Piteşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 758/A/2020 a Curţii de Apel Piteşti, pentru două infracţiuni concurente intenţionate, respectiv tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. şi conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind liberat condiţionat din executarea pedepsei la data de 03 martie 2022, cu un rest rămas neexecutat de 101 zile închisoare, care s-a împlinit la data de 12 iunie 2022, anterior momentului săvârşirii infracţiunii ce face obiectul judecăţii, fără a se fi împlinit şi termenul de reabilitare.
Totodată, având în vedere că cele 3 acte materiale au fost săvârşite la diferite intervale de timp, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi reprezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, în sarcina sa au fost reţinute dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen., privind infracţiunea continuată.
Aşadar, Înalta Curte constată că pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată recurentului inculpat A. prin sentinţă şi menţinută prin decizia recurată, este legală, fiind efectul aplicării succesive, potrivit art. 79 alin. (3) C. pen., a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a prevederilor art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., cu limite de pedeapsă între 1 an şi 5 ani închisoare, pedeapsa fiind situată, aşadar, spre limita minimă.
Referitor la susţinerile recurentului – inculpat A. cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, se observă că acestea nu se confirmă, având în vedere relaţiile comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism – Structura centrală, secţia de combatere a traficului de droguri, potrivit cărora inculpatul a formulat un denunţ, pe baza căruia s-a constituit dosarul nr. x/2023 (reunit la dosarul nr. x/2023, constituit ca urmare a denunţului formulat de altă persoană), în ambele dosare urmărirea penală fiind începută doar in rem, cu privire la infracţiuni de trafic intern şi internaţional de droguri de mare risc.
În acest sens, se observă că prin Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală, este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător, în cauză, nefiind incidente, aşadar, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În consecinţă, constatând că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată recurentului este cuprinsă în limitele stabilite de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. şi, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
