Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
56 views
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, această instanţă decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (…) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge, printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ca atare, instanţa este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului denunţat ca fiind contrar legii fundamentale în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.
Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În calea extraordinară de atac, exercitată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a instanţei de control constituţional, va fi examinată respectarea, de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, a cerinţelor impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Înalta Curte reţine că una dintre condiţiile pentru a sesiza Curtea Constituţională este aceea a interesului procesual, ceea ce presupune ca partea să probeze influenţa hotărâtoare asupra judecării procesului a textelor sau dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă, în vigoare, contestate sub aspectul constituţionalităţii acestora.
În speţă, criticile recurentei vizând îndeplinirea condiţiei legale ca dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale să aibă legătura cu soluţionarea cauzei nu sunt fondate.
Recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ. în faţa Curţii de Apel Bucureşti, instanţă învestită cu soluţionarea unei cereri de strămutare formulate de petentă.
Astfel, având a aprecia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Bucureşti a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea, respectiv, dispoziţiile invocate de către petentă, ca fiind neconstituţionale, nu au legătură cu cauza.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 143 alin. (1) C. proc. civ. reglementează suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare. Or, în cauză, petenta nu a solicitat, în cadrul cererii de strămutare, suspendarea judecării procesului, astfel încât corect a apreciat instanţa că, în soluţionarea cererii de strămutare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 143 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu i s-a pus în vedere petentei să achite vreo cauţiune.
Contrar argumentelor recurentei, curtea de apel nu s-a pronunţat asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, ci doar asupra admisibilităţii cererii de sesizare, constatând judicios că dispoziţiile invocate nu au legătură cu soluţionarea cererii de strămutare. Totodată, se observă că instanţa nu a respins cererea de sesizare în considerarea faptul că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat anterior asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale invocate ca fiind neconstituţionale în prezenta cauză, ci doar a analizat legătura pe care textul legal invocat o are cu soluţionarea cererii de strămutare.
Prin urmare, în mod corect şi legal, în încheierea atacată, s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea cererii de sesizare, respectiv existenţa legăturii dintre excepţia de neconstituţionalitate şi cauza dedusă judecăţii.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că legătura dintre excepţia de neconstituţionalitate invocată şi soluţionarea cererii de strămutare ar putea fi pusă în discuţie numai în situaţia în care soluţionarea cererii de strămutare ar presupune aplicarea şi interpretarea de către instanţă a prevederilor legale pretins neconstituţionale, ceea ce nu este cazul în speţă, aşa cum s-a arătat şi mai sus.
Cum condiţia legală a existenţei unei legături între pricina dedusă judecăţii şi excepţia de neconstituţionalitate este una sine qua non, analiza îndeplinirii celorlalte condiţii, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privitoare la sesizarea Curţii Constituţionale nu se mai impune.
Astfel, raportat la considerentele hotărârii recurate, nu se poate reţine nemotivarea în fapt şi în drept, prin prisma exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sens în care motivul de nelegalitate invocat de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod proceudă civilă, apare ca nefondat.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, în raport cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Sursa informației: www.scj.ro.
