Limitele controlului exercitat prin contestația la executare. Inadmisibilitatea invocării unor vicii de legalitate ale hotărârii definitive

• NCPP: art. 598 alin. (1)

Prin decizia penală nr. 484/RC, din data de 02.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, cu privire la contestatoarea A., s-au dispus următoarele:

– 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzuta de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 594 din 10 septembrie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat de către contestatoare, reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale – când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În acest context, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care contestatoarea A. a solicitat anularea hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2016, ca urmare a încălcării dispozițiilor referitoare la dublul grad de jurisdicție, dreptul la un proces echitabil, competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, compunerea completului de judecată în primă instanță, obligativitatea asistenței juridice a inculpatului, publicitatea ședințelor de judecată.

Evaluând cauza în aceste coordonate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cuprinsul cererii nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuție însăși legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, din perspectiva soluției date laturii penale a cauzei, contestatoarea solicitând în realitate, modificarea/reformarea deciziei penale de condamnare, sub aspectele punctuale menționate.

Această finalitate nu poate fi, însă, valorificată prin prisma contestației la executare, instrument jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidentele limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 598 alin. (1) C. proc. pen., ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Așadar, este exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni referitoare la încălcarea dispozițiilor referitoare la dublul grad de jurisdicție, dreptul la un proces echitabil, competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, compunerea completului de judecată în primă instanță, obligativitatea asistenței juridice a inculpatului, publicitatea ședințelor de judecată, acestea pun în discuție, în concret, însăși autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri, aspect care, în mod evident, excedează obiectului contestației la executare, care se raportează exclusiv la incidentele apărute în timpul executării hotărârii contestate.

De asemenea, contestatoarea a criticat și împrejurarea că deși prin decizia penală nr. 484/RC din data de 02.11.2021 pronunțată de Înalta Curte s-a dispus anularea formelor de executare la aceeași dată, totuși noul mandat i-a fost înmânat la data de 04.11.2021, neexistând în acest interval un document care să justifice privarea sa de libertate.

Evaluând cauza din această perspectivă, Înalta Curte constată că urmare a admiterii cererii de recurs în casație, prin decizia penală nr. 484/RC din data de 02.11.2021 pronunțată de Înalta Curte, a fost îndeplinită obligația de diligență a instanței de a comunica noul mandat emis la data de 02.11.2021, iar împrejurarea că acesta i-a fost înmânat contestatoarei de-abia la data de 04.11.2021, nu presupune de plano că perioada de detenție executată în acel interval, de 2 zile, este una nelegală. Documentul justificativ pentru perioada executată este tocmai mandatul de executare a pedepsei emis la data de 02.11.2021, înmânarea acestuia pe data de 04.11.2021 de către Penitenciar nu echivalează cu inexistența sau detenția nelegală, ci cu neîndeplinirea obligației de diligență de către organele abilitate din Penitenciar.

În acest context, Înalta Curte reține că cererea formulată de contestatoare, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 484/RC, din data de 02.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.