Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
111 views
Examinând apelul declarat de revizuentul A., în limitele prevăzute de art. 417 C. proc. pen., dar şi în raport de criticile formulate, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prioritar, Înalta Curte subliniază că analiza prezentei căi de atac se va limita la argumentele care vizează exclusiv soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare, fără a se cenzura, în concret, fondul cererii formulate de revizuent, un atare examen urmând a se realiza de către instanţa de fond, cu ocazia rejudecării.
Din perspectiva cadrului procesual, instanţa supremă constată că prezenta cauză are la bază cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 23/05.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. x/2016
Astfel, prin cererea formulată la 18.05.2023, persoana condamnată A. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 23/05.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. x/2016, invocând, în esenţă, faptul că la data pronunţării sentinţei de condamnare, în raport de data săvârşirii faptelor ce au format obiectul cauzei (2011-31.01.2012), era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză).
În acest context, revizuentul a apreciat că după pronunţarea, în mod definitiv, a hotărârii de condamnare (09.06.2022), a apărut o împrejurare nouă legată de modalitatea de calcul a termenului de prescripţie a răspunderii penale, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 lit. a) C. pen. şi s-a stabilit natura juridică a Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, aceea de decizie simplă.
Revenind la obiectul cauzei, Înalta Curte reţine că revizuirea (restitutio in integrum) reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri judecătoreşti definitive care conţin erori de fapt deosebit de grave.
Fiind o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile judiciare grave, cazurile în care se poate introduce o cerere de revizuire sunt limitativ prevăzute de lege, reglementarea asigurând, pe de o parte stabilitatea hotărârilor definitive, iar, pe de altă parte, securitatea raporturilor juridice, erorile minore neputând fi luate în considerare ca motive de revizuire.
Însă, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc al hotărârii de condamnare prin rejudecarea cauzei, este necesar ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu, respectiv să se constate dacă această îndeplineşte condiţiile de formă şi fond reglementate de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.: Instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
În altă ordine de idei, dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire se limitează exclusiv la temeiul de revizuire invocat de revizuent prin cererea formulată, instanţa neputând recalifica sau încadra motivele supuse analizei într-un alt caz de revizuire dintre cele prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.
În continuare, Înalta Curte reţine că, faţă de sistemul actual al căilor de atac, care prevede doar dublul grad de jurisdicţie, hotărârea rămânând definitivă în apel, ca ultima cale de atac prin care poate fi devoluat fondul cauzei, cazurile de revizuire nu sunt susceptibile de o interpretare extensivă.
Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a revizuirii poartă exclusiv asupra elementelor de temeinicie şi de legalitate, prin raportare la cazurile de revizuire prevăzute de lege şi precizate în mod expres în cererea revizuentului.
Această concluzie se desprinde din interpretarea art. 456 alin. (2) coroborat cu art. 459 alin. (5) C. proc. pen., din care rezultă faptul că nerespectarea dispoziţiilor privind formularea în scris a cererii şi motivarea acesteia, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază atrage respingerea cererii ca inadmisibilă.
Aşadar, în ipoteza în care revizuentul motivează cererea, însă nu indică cazul de revizuire pe care se întemeiază, potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen., instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanţă, iar dacă acesta nu se conformează, va fi incidentă sancţiunea inadmisibilităţii cererii, instanţa neputând ca, din oficiu, să încadreze motivele invocate într-un caz de revizuire, dispoziţiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen. fiind de strictă interpretare.
În concluzie, în cauza de faţă, limitele procesului trebuiau a fi stabilite în raport de cererea de revizuire formulată de apelantul A., iar instanţa de fond era ţinută să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.
Aceasta, deoarece în calea extraordinară de atac a revizuirii, judecătorul nu poate schimba temeiul juridic, partea fiind cea care stabileşte calificarea juridică şi motivele de drept pe care îşi întemeiază cererea, instanţa fiind obligată să analizeze condiţiile de admisibilitate exclusiv prin raportare la motivele şi cazurile precizate prin cererea de revizuire.
Revenind la cauza pendinte, Înalta Curte constată că, deşi cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. s-a întemeiat pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prima instanţă nu a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin prisma acestui caz, considerând că motivele invocate de revizuent se subsumează cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Aceasta, în condiţiile în care revizuentul a indicat atât temeiul de fapt, cât şi cel legal. Astfel, instanţa era obligată să ţină cont de cazul de revizuire indicat în cerere, atât timp cât nu a existat un acord expres al revizuentului cu privire la incidenţa în cauză a altui temei legal.
În cauză, Înalta Curte reţine că nu a existat o astfel de exprimare de voinţă şi, mai mult, prima instanţă nu a pus în discuţie incidenţa unui alt caz de revizuire dintre cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dezbaterile fiind purtate în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Totodată, se constată că în cauză cererea de revizuire a fost formulată de persoana condamnată A., prin apărător ales, iar la momentul dezbaterilor, pentru revizuent s-a prezentat apărătorul ales care a formulat concluzii în ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu din perspectiva dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Din acest punct de vedere, se constată că pe tot parcursul procesului, revizuentul a dispus de o apărare calificată, motiv pentru care nu se impunea ingerinţa primei instanţe în ceea ce priveşte recalificarea cazului de revizuire.
Depăşind limitele învestirii, instanţa fondului a apreciat că motivul invocat de revizuent pentru a obţine o rejudecare a cauzei penale nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au fost aduse în discuţie fapte sau împrejurări noi care să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare, iar prin fapte sau împrejurări necunoscute la judecarea cauzei se înţelege fapte probatorii noi, adică probe în sensul art. 97 alin. (1) C. proc. pen.
În continuarea propriului raţionament, raportat la motivarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că revizuentul invocă de fapt cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Statuând în această modalitate, prima instanţă a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nu din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de revizuent prin cerere, ci prin raportare la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., contrar normelor procesual penale care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii.
Mai mult, instanţa supremă are în vedere şi faptul că persoana condamnată, prin cererea formulată, a solicitat în mod expres ca aceasta să-i fie analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că: este fără dubiu faptul că nu se poate confunda acest motiv de revizuire cu cel prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen. deoarece Decizia nr. 297/2018 exista la momentul judecării cauzei, dar nu a fost interpretată în mod corect în lipsa Deciziei nr. 385/2022 şi că nu a fost declarată o prevedere legală neconstituţională după soluţionarea definitivă a cauzei.
Practic, prin cererea formulată, revizuentul a anticipat că o cerere de revizuire motivată dintr-o asemenea perspectivă şi întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ar fi putut fi respinsă ca inadmisibilă şi, pentru evitarea unei astfel de confuzii, a solicitat în mod expres ca cererea să-i fie analizată din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Or, având în vedere că prima instanţă nu a analizat condiţiile de fond şi formă ale cererii de revizuire prin prisma motivelor şi a cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta constituie un motiv de nelegalitate de natură a impune reformarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă, în vederea respectării depline a normelor legale invocate şi asigurarea dreptului revizuentului la un dublu grad de jurisdicţie.
Totodată, reţine că existenţa motivului de trimitere spre rejudecare anterior menţionat face superfluă examinarea, de către Înalta Curte, a celorlalte aspecte invocate în apel, urmând ca acestea să fie analizate cu prilejul rejudecării cauzei.
Ca atare, Înalta Curte constată că nu poate proceda la verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, conform art. 459 alin. (3) C. proc. pen., direct în calea de atac a apelului, întrucât nu poate substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, o asemenea soluţie determinând eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale revizuentului.
Aşadar, Înalta Curte apreciază că se impune desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru ca revizuentul să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile unui proces echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecăţii în faţa aceleiaşi instanţe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO.
Concluzionând, pentru a analiza dacă cererea de revizuire este admisibilă în principiu din perspectiva cazului de revizuire invocat de persoana condamnată, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi a motivelor precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 459 raportat la art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală, în dosarul nr. x/2023, va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Sursa informației: www.scj.ro.
