Libertatea de exprimare. Buna-credință. Recurs (NCPC; CEDO)

22 aug. 2017
Vizualizari: 4194
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 382/2017

CEDO: art. 8, art. 10; NCPC: art. 496 alin. (1), art. 451

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, deși nu trebuie să depășească limitele ce țin în special de protecția reputației și drepturilor persoanei, în îndeplinirea sarcinii de a comunica informații și idei asupra unor chestiuni de interes general, jurnaliștii sunt protejați de art. 10 din Convenție chiar dacă nu pot face proba verității, dacă se dovedește că au acționat cu bună-credință, pe baza unor afirmații credibile. Inexactitatea parțială a faptelor prezentate nu exclude protecția art. 10 dacă jurnalistul nu a acționat cu rea-credință, iar subiectul este de interes public.

Astfel, cerința impusă de Curtea Europeană pentru a constata că art. 10 a fost respectat este aceea a existenței unei baze factuale suficiente, care creează convingerea jurnalistului că faptele prezentate sunt reale, punând un semn de egalitate între aceasta și buna-credință, în contextul discutării unor chestiuni de interes general.

Este real că art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului nu acoperă informații false și denigratoare, însă, în cauză, conținutul articolelor, prin prisma probatoriului administrat, nu a fost considerat ca atare.

Cum reclamantul este o persoană publică, om de afaceri român, fondator al unui trust de presă, implicat în viața publică și politică, interesul mai mare cu privire la o eventuală faptă sau conduită este justificat, reținându-se, corelativ, o toleranță mai mare față de mijloacele utilizate în dezbatere.

Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă că limitele unei critici admisibile sunt mai ample față de un om politic, vizat în această calitate, decât față de un simplu particular. Spre deosebire de acesta din urmă, omul politic se expune în mod inevitabil și conștient unui control strict al faptelor și afirmațiilor sale atât din partea ziariștilor, cât și a masei cetățenilor. Prin urmare, acesta trebuie să dea dovadă de o mai mare toleranță” (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 iulie 1986 Lingens c. Austriei, § 42).

Atunci când litigiul vizează oameni politici, controlul justificării ingerinței trebuie realizat strict, o ingerință în libertatea de exprimare politică poate fi admisă doar în situații excepționale (C. V. Tudor c. României, nr. 1, decizie nr. 6928 din 4 din 15 iunie 2006).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit o distincție între afirmarea unor fapte și cea a unor judecăți de valoare, urmând a se avea în vedere că „existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit”. Astfel, «dacă concretețea primelor se poate dovedi, următoarele nu-și pot demonstra exactitatea. Pentru judecățile de valoare, această cerință este irealizabilă și aduce atingere libertății de opinie în sine, element fundamental al dreptului asigurat de art. 10 (cauza Lingens citată anterior). Nu e mai puțin adevărat că faptul de a acuza anumite persoane implică obligația de a furniza o bază reală suficientă și că inclusiv o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită total de o bază reală (Cumpănă și Mazăre c. României, § 98-101, Petrina c. României, § 42, Ivanciuc c. României, decizie de inadmisibilitate). Așadar, Curtea analizează dacă există o bază factuală suficient de susținută la originea afirmațiilor efectuate (Cârlan împotriva României, §55).

Prin urmare, calitatea persoanei implicate corelată cu subiectele supuse atenției, justifică interesul investigației jurnalistice, neputându-se reține că s-ar fi urmărit satisfacerea unor interese particulare ale jurnalistului sau ale postului de televiziune.

Chiar dacă aceste articole cuprind o doză de exagerare și de provocare, admisibile într-o societate democratică pentru jurnaliști, pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar dacă suspiciunile privitoare la influențele exercitate asupra unor politicieni și abuzurile săvârșite de aceștia în interesul reclamantului, au stârnit indignarea acestuia, instanța apreciază că maniera în care jurnalistul a prezentat afirmațiile incriminate nu excedează limitelor acceptabile ale dreptului la liberă exprimare, întrucât intenția care l-a animat pe pârâtul-jurnalist nu a fost aceea de a afecta imaginea reclamantului, ci de a informa publicul despre subiecte de interes public și de a suscita interesul pentru înlăturarea fenomenelor criticate.

În concluzie, se constată că instanțele de fond au reținut corect că faptele imputate pârâților de către reclamant nu au caracter ilicit și că raportul de proporționalitate dintre dreptul reclamantului la viață privată, reglementat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și dreptul pârâților la liberă exprimare, reglementat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu a fost încălcat prin afirmațiile din carul emisiunii „Sub semnul întrebării”, cu atât mai mult cu cât limitele criticilor jurnalistice în cazul oamenilor politici sunt mai largi și corespund unui interes de ordine publică.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A..

Văzând și culpa procesuală a părții căzute în pretenții, având în vedere dispozițiile art. 451 C. proc. civ., instanța va obliga recurentul la plata sumei de 3.000 lei către intimatul C. și la plata sumei de 4.500 lei către intimata SC B. SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sursa informației: www.scj.ro.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale
Libertatea de exprimare. Buna-credință. Recurs (NCPC; CEDO) was last modified: august 22nd, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.