Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie – sinteza modificărilor (Legea nr. 174/2018)

În M. Of. nr. 618 din 18 iulie 2018, a fost publicată Legea nr. 174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie (M. Of. 205 din 24 martie 2014; cu modif. ult.).

Prima modificare semnificativă constă în schimbarea titlului legii, care se modifică, devenind: „Legea pentru prevenirea și combaterea violenței domestice”.

O altă modificare notabilă privește adăugarea unor noi principii în lista de principii conform cărora se realizează protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie. Astfel, la art. 2, după lit. f) se introduc trei noi litere, lit. g)-i), cu următorul cuprins:

„g) principiul protecției vieții și siguranței victimei;

h) principiul respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

i) principiul abordării integrate”.

Conform modificărilor aduse art. 3 a fost schimbată definiția violenței domestice, după cum urmează: „În sensul prezentei legi, violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima”.

De asemenea art. 4, referitor la formele violenței domestice a fost modificat, fiind completată lista acestor forme: violența psihologică se realizează acum nu numai prin amenințare verbală ci și prin orice altă modalitate de amenințare, precum și prin șantaj, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere; violența fizică se realizează, conform noilor reglementări și prin supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e) (lit. e) prevede „e) violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;”); violența sexuală se poate realiza, conform lit. g) modificate sub următoarele forme: interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație (conform vechii reglementări, redactarea era: „interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație”); violența spirituală se poate manifesta și sub următoarele forme interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă.

În sensul legii modificate, prin membru de familie se înțelege acum și soții ascendenților și descendenților, fraților și surorilor, frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții, potrivit art. 5 lit. a) și b), protecția fiind astfel extinsă.

Art. 5 lit. c) a fost pus în acord cu Decizia nr. 264/2017 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „în cazul în care conviețuiesc” din cuprinsul dispozițiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie (M.Of. partea I nr. 468 din 22/06/2017) care l-a declarat parțial neconstituțional la data de 27 aprilie 2017, prin care s-a contat că constată că sintagma „în cazul în care conviețuiesc” din cuprinsul art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie este neconstituțională. De asemenea, a fost completată lit. c) după cum urmează: „indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora”.

În alin. (2) al art. 5 a fost introdusă și o definiție a beneficiarilor protecției: „În sensul prezentei legi prin victimă se înțelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violență prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violență”.

În raport cu vechea reglementare, conform art. 7 alin. (1) modificat, autoritățile administrației publice centrale și locale au obligația să ia măsurile necesare pentru prevenirea violenței domestice inclusiv prin furnizarea de informații și programe de educație despre modalitățile în care se pot preveni, evita, recunoaște și raporta cazurile de violență. Iar, în ceea ce privește obligația de asigura exercitarea dreptului la informare al victimelor violenței în familie, autoritățile pot respecta această obligație și prin luarea de măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecție provizoriu și, după caz, prin ordinul de protecție, demersurile necesare pentru emiterea acestora și procedura de judecată, potrivit lit. g) introdusă la art. 7 alin. (2). În plus, alin. (3)-(7) noi introduse la art. 7, prevăd că:

„(3) Autoritățile administrației publice centrale și locale competente în prevenirea și combaterea violenței domestice au obligația de a colecta date statistice relevante, dezagregate și la intervale regulate privind cazurile de violență domestică. Aceste date sunt colectate în vederea monitorizării funcționării serviciilor sociale destinate victimelor, precum și în vederea studierii cauzelor și efectelor violenței domestice și sunt centralizate de către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, care are obligația de a realiza anual un studiu național și defalcat pe județe privind violența domestică.

(4) Autoritățile administrației publice centrale sprijină anual derularea de analize sau studii reprezentative la nivel național privind prevalența și tendințele tuturor formelor de violență domestică.

(5) Autoritățile administrației publice centrale și locale asigură confidențialitatea și respectarea anonimatului în cadrul procesului de diseminare a datelor statistice și a rezultatelor analizelor sau studiilor naționale.

(6) Autoritățile locale au obligația de a asigura în cadrul serviciilor sociale existente găzduire pentru agresori în cadrul centrelor rezidențiale pentru persoanele fără adăpost și adăposturilor de noapte, care funcționează în conformitate cu Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(7) Atribuțiile comisiei județene pentru egalitate de șanse se completează după cum urmează:

a) promovarea abordării integrate a principiului egalității de șanse între femei și bărbați în scopul prevenirii și combaterii violenței domestice;
b) evaluarea stadiului aplicării și respectării legislației în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice la nivel local;
c) elaborarea de recomandări pentru autoritățile administrației publice locale în vederea aplicării politicilor și programelor specifice de prevenire și combatere a violenței domestice la nivel local;
d) promovarea de propuneri pentru strategia locală de implementare a măsurilor de prevenire și combatere a violenței domestice la nivel local, cu accent pe nevoile comunității;
e) coordonarea și eficientizarea mecanismelor interinstituționale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, inclusiv culegerea și centralizarea de date din domeniul violenței domestice la nivel județean;
f) analizarea cazurilor de violență domestică cu grad ridicat de risc și formularea de recomandări privind soluționarea acestora”.

Cu privire la modificările aduse Cap. II, menționăm că se modifică sintagma de „violență în familie” cu cea de „violență domestică”, astfel că noua legislație face referire la instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței domestice.

După art. 22 se introduce un nou capitol, cap. III^1, cuprinzând art. 22^1-22^10, ce cuprind prevederile referitoare la „Ordinul de protecție provizoriu”, reglementând: competență și condiții de fond pentru emitere; verificarea sesizărilor privind violența domestică; condiții de formă pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu; măsuri de protecție ce se pot dispune prin ordinul de protecție provizoriu, în scopul diminuării riscului constatat; punerea în aplicare a ordinului de protecție provizoriu; confirmarea și contestarea ordinului de protecție provizoriu; acte subsecvente.

Astfel, ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc.

Polițiștii constată existența riscului iminent pe baza evaluării situației de fapt care rezultă din: probele obținute ca urmare a verificării sesizărilor privind violența domestică, atunci când actele de violență domestică nu fac obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni sau din probele strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, atunci când actele de violență domestică fac obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor fapte care intră sub incidența prevederilor art. 199 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare. Aceștia evaluează situația de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului și potrivit metodologiei de utilizare a acestuia.

În cazul în care, ca urmare a evaluării situației de fapt, se constată că sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, polițiștii emit ordinul de protecție provizoriu. Iar, în cazul în care, ca urmare a evaluării situației de fapt, se constată că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, polițiștii au obligația de a informa persoanele care susțin că sunt victime ale violenței domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere reglementat de lege. Emiterea ordinului de protecție provizoriu nu împiedică luarea unei măsuri preventive potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Conform modificărilor aduse art. 23 se introduc noi obligații și interdicții pentru agresor și se prevede, printre altele că, se pot realiza verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul, iar în acord cu art. 32, încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a măsurilor prevăzute la art. 23 și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.

Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție provizoriu a obligațiilor și interdicțiilor prevăzute de lege și dispuse prin ordinul de protecție provizoriu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.

În plus, după art. 35 se introduce un nou capitol, cap. IV^1 „Intervenția de urgență”, cuprinzând art. 35^1 și 35^2, cu următorul cuprins:

„Art. 35^1. – (1) Intervenția de urgență se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale prin intermediul unei echipe mobile formate din reprezentanți ai Serviciului Public de Asistență Socială, denumit în continuare SPAS.

(2) Echipa mobilă are rol de verificare a semnalărilor, de evaluare inițială și de realizare a demersurilor necesare pentru depășirea riscului imediat, constând în: transport la unitatea sanitară cea mai apropiată în situațiile în care victima necesită îngrijiri medicale, sesizarea organelor de cercetare penală, sesizarea organelor competente pentru emiterea unui ordin de protecție provizoriu, orientarea către Direcția generală de asistență socială și protecția copilului, denumită în continuare DGASPC, sau, după caz, la SPAS, în vederea găzduirii în centre rezidențiale adecvate nevoilor și aplicării managementului de caz pentru victime și agresori.

(3) Semnalarea situațiilor urgente de violență domestică pentru care este necesar sprijinul din partea serviciilor sociale se realizează prin intermediul liniilor telefonice ale instituțiilor publice abilitate să intervină în cazurile de violență domestică, inclusiv al liniilor telefonice de urgență.

(4) Personalul din cadrul SPAS realizează evaluarea gradului de risc, din perspectiva acordării serviciilor sociale, pe baza unui instrument specific, care se aprobă, împreună cu procedura pentru intervenția de urgență în cazurile de violență domestică, prin ordin emis de către ministrul muncii și justiției sociale.

Art. 35^2. – (1) Pentru verificarea semnalărilor privind violența domestică, reprezentanții SPAS au drept de acces în sediile sau punctele de lucru ale persoanelor juridice, precum și la domiciliul persoanelor fizice.

(2) Managementul de caz se asigură de către compartimentul violență domestică din cadrul DGASPC. În scopul de a asigura accesul neîngrădit la găzduire în situațiile de urgență, precum și la restul serviciilor sociale existente pentru victimele violenței domestice, precum și pentru agresori, DGASPC depune diligențele necesare pe lângă SPAS și furnizorii privați de servicii sociale de pe raza teritorială a județului. Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social cu această destinație, indiferent de domiciliul acestora, unde există un loc disponibil”.

Potrivit art. 40 modificat, după alin. (3) se introduc două noi alineate, alin. (3^1) și (3^2), constituie contravenții, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 7.000 lei următoarele fapte: nerespectarea obligației de a lua măsurile specifice prevăzute la art. 13 alin. (1) referitor la obligația autorităților administrației publice locale să ia măsuri specifice și respectiv nerespectarea obligației prevăzute la unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, care pot fi înființate numai de către furnizorii de servicii sociale, acreditați în condițiile legii. Pentru supravegherea respectării măsurilor de protecție dispuse se prevede că aceasta se va face cu ajutorul unui sistem electronic de supraveghere.

Precizăm că în urma acestor modificări în cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma „violență în familie” se înlocuiește cu sintagma „violență domestică”, cu excepția Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, în tot cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma „unități pentru prevenirea și combaterea violenței în familie” se înlocuiește cu sintagma „servicii sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice”.

De la data intrării în vigoare a modificărilor se stabilesc următoarele obligații, după cum urmează:

„a) procedura prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) în vederea reglementării serviciilor sociale prevăzute la art. 15 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați elaborează și supune spre aprobare proiectul de hotărâre privind completarea H.G. nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare;

c) în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii prevăzute la lit. b), Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați elaborează și supune spre aprobare ministrului muncii și justiției sociale proiectul de ordin privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale, organizate ca servicii de informare și consiliere pentru victimele violenței domestice de tip linie telefonică de urgență – help-line;

d) metodologia prevăzută la art. 22 alin. (4) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, se elaborează în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

e) ordinul prevăzut la art. 2210 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, se emite în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

f) ordinul comun prevăzut la art. 31 alin. (9) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, se emite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

g) ordinul prevăzut la art. 351 din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, se emite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.