Legea privind prevenirea și combaterea dopajului în sport nr. 227/2006 a fost republicată

Vă prezentăm, în continuare, structura respectivei legi.

– Titlul I („Dispoziții generale”)
– Titlul II („Organizarea activității anti-doping la nivel național”)
– Titlul III („Dispoziții tranzitorii și finale”)
– Anexa 1

Vom prezenta, in genere, câteva dintre dispozițiile Legii privind prevenirea și combaterea dopajului în sport.

Scopul legii în discuție este acela al prevenirii și combaterii dopajului în sport. Conform reglementărilor Convenției împotriva dopajului, adoptată în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 171/1998, ale Convenției internaționale împotriva dopajului în sport, adoptată în cadrul Conferinței Generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, la Paris la 19 octombrie 2005, acceptată prin Legea nr. 367/2006, și ale Codului Mondial Anti-Doping, elaborat de Agenția Mondială Anti-Doping, denumit în continuare Cod, se interzice dopajul în sport din rațiuni de natură etică și medicală.

Jurisdicția de soluționare a cauzelor o au doar instanțele sportive, instanța de ultim grad fiind Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne în ceea ce privește examinarea faptelor și aspectelor juridice ale unui caz de încălcare a reglementărilor anti-doping.

Dopajul în sport reprezintă una sau mai multe încălcări ale reglementărilor anti-doping prevăzute de respectiva lege, constituind încălcări ale reglementărilor anti-doping următoarele fapte:

a) „prezența unei substanțe interzise sau a metaboliților acesteia ori a markerilor ei în proba biologică provenită de la un sportiv;
b) utilizarea sau tentativa de a utiliza o substanță interzisă sau o metodă interzisă;
c) evitarea, refuzul sau neprezentarea nejustificată pentru prelevarea de probe;
d) încălcarea de 3 ori, într-o perioadă de 12 luni, a reglementărilor în vigoare referitoare la disponibilitatea sportivului pentru testarea doping în afara competiției, inclusiv nerespectarea de către sportiv a obligației de a furniza informații privind localizarea sa, precum și a reglementărilor privind testele neefectuate, conform Standardului internațional pentru testare și investigații al Agenției Mondiale Anti-Doping, inclusiv orice combinație de 3 asemenea încălcări într-o perioadă de 12 luni;
e) falsificarea oricărei părți a controlului doping, care include, fără a se limita la, obstrucționarea intenționată sau încercarea de a obstrucționa un ofițer de control doping, furnizarea de informații false unei organizații anti-doping sau intimidarea ori încercarea de a intimida un posibil martor;
f) deținerea de substanțe și/sau de metode interzise;
g) traficarea sau tentativa de traficare a oricărei substanțe și/sau metode interzise;
h) administrarea unui sportiv în competiție și/sau în afara competiției a oricărei substanțe și/sau metode interzise;
i) complicitatea prin asistarea, încurajarea, sprijinirea, instigarea, acoperirea sau orice alt tip de complicitate intenționată implicând o încălcare sau o tentativă de încălcare a unei reglementări anti-doping, inclusiv introducerea unui sportiv în competiție pe perioada suspendării;
j) asocierea între un sportiv și o persoană care a suferit o suspendare, ca urmare a implicării într-un caz de încălcare a reglementărilor anti-doping sau a fost condamnat în baza unei proceduri profesionale, disciplinare sau penale, pentru o faptă care ar fi constituit o încălcare a reglementărilor anti-doping, numai după ce sportivul sau o persoană din personalul asistent al sportivului a fost notificată în scris.
În continuare, se definește înțelesul termenilor și expresiilor utilizate în conținutul legii în discuție, precum și modul de organizare a activității anti-doping la nivel național, pentru a finaliza cu dispozițiile tranzitorii și finale.