Legea nr. 51/2025 privind cooperarea poliţienească internaţională şi pentru modificarea unor acte normative în domeniu

Actul publicat în Monitorul Oficial	Sumar
Legea nr. 51/2025 privind cooperarea polițienească internațională și pentru modificarea unor acte normative în domeniu (M. Of. nr. 384 din 30 aprilie 2025)	Se creează cadrul legislativ și instituțional privind cooperarea polițienească internațională în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor.

 

În M. Of. nr. 384 din data de 30 aprilie 2025 s-a publicat Legea nr. 51/2025 privind cooperarea polițienească internațională și pentru modificarea unor acte normative în domeniu.

Redăm, în continuare, principalele prevederi ale legii.

CAPITOLUL I: Dispoziții generale

CAPITOLUL II: Desemnare, atribuții și capacități ale punctului unic de contact

CAPITOLUL III: Schimbul de informații

CAPITOLUL IV: Securitatea Sistemului electronic unic de gestionare a cazurilor și protecția datelor

CAPITOLUL V: Informarea Europol și utilizarea SIENA

CAPITOLUL VI: Cooperarea desfășurată prin atașați de afaceri interne și ofițeri de legătură

CAPITOLUL VII: Alte forme de cooperare polițienească operativă

SECȚIUNEA 1: Urmărirea transfrontalieră

SECȚIUNEA 2: Alte forme de cooperare

SUBSECȚIUNEA 1: 1. Asistență reciprocă în alte cazuri

SUBSECȚIUNEA 2: 2. Cooperarea polițienească în zona de frontieră de stat

SUBSECȚIUNEA 3: 3. Cooperarea polițienească în cazul evenimentelor majore cu dimensiune transfrontalieră

SUBSECȚIUNEA 4: 4. Cooperarea polițienească în cazul unor reuniuni de masă, dezastre și accidente grave

SUBSECȚIUNEA 5: 5. Cooperarea polițienească în cadrul unor patrule și operațiuni comune

SUBSECȚIUNEA 6: 6. Cooperarea polițienească cu unitățile speciale de intervenție ale statelor membre în situații de criză

SUBSECȚIUNEA 7: 7. Cooperarea polițienească în cadrul unor unități de investigare a criminalității

SECȚIUNEA 3: Reguli comune privind portul uniformei și folosirea armamentului de către agenții străini, statutul juridic și răspunderea agenților străini

CAPITOLUL VIII: Dispoziții privind modificarea unor acte normative

CAPITOLUL IX: Dispoziții tranzitorii și finale

 

Art. 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop crearea cadrului legislativ și instituțional privind cooperarea polițienească internațională în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor, potrivit legislației naționale sau tratatelor la care România este parte și instrumentelor juridice ale Uniunii Europene relevante.

(2) Prezenta lege stabilește norme privind:

a) cererile de informații transmise în cadrul cooperării polițienești internaționale, în special cu privire la conținutul acestor cereri, furnizarea de informații în temeiul unor astfel de cereri, limbile de lucru, termenele obligatorii pentru furnizarea informațiilor solicitate și motivele refuzului de a da curs unei cereri de informații;

b) furnizarea, din proprie inițiativă, a unor informații relevante punctelor unice de contact sau autorităților competente de aplicare a legii străine;

c) canalul de comunicare utilizat pentru toate schimburile de informații, informațiile care trebuie furnizate punctului unic de contact, precum și informațiile care trebuie furnizate punctelor unice de contact în legătură cu efectuarea de schimburi de informații direct între autoritățile competente de aplicare a legii;

d) desemnarea punctului unic de contact național, organizarea, atribuțiile, componența și capacitățile acestuia;

e) implementarea și utilizarea unui sistem electronic unic de gestionare a cazurilor pentru îndeplinirea sarcinilor autorităților competente în temeiul prezentei legi;

f) alte forme de cooperare polițienească derivate din obligațiile asumate de România prin instrumente juridice internaționale, europene, regionale și bilaterale.

(3) Prezenta lege nu se aplică schimburilor de informații dintre autoritățile competente de aplicare a legii, care au scopul de a preveni, de a depista sau de a investiga infracțiunile reglementate în mod specific prin alte acte normative naționale sau europene.

(4) Fără a aduce atingere prevederilor prezentei legi sau instrumentelor juridice ale Uniunii Europene, schimbul de informații dintre autoritățile competente din România și autoritățile competente din alte state membre în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor se poate realiza pe baza tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens ori în condiții stabilite prin legi speciale care să faciliteze acest schimb.

(5) Autoritățile competente prevăzute la art. 16 alin. (1) încheie documente de cooperare internațională care nu sunt guvernate de dreptul internațional cu autorități similare din state membre sau state terțe, respectiv organisme sau organizații internaționale, în domeniile de responsabilitate, cu respectarea legislației interne și a obligațiilor relevante asumate la nivel internațional, în scopul desfășurării unor activități operative specifice ariei proprii de competențe sau aferente schimbului punctual de informații, stabilite la nivelul acestora. Procedura de încheiere a documentelor și categoriile de activități se stabilesc prin dispoziție/ordin a/al conducătorilor autorităților competente prevăzute la art. 16 alin. (1).

(6) Prezenta lege nu impune autorităților competente din România obligația:

a) de a obține informații prin intermediul unor măsuri coercitive;

b) de a stoca informații exclusiv în scopul furnizării acestora autorităților competente de aplicare a legii din alte state membre ale Uniunii Europene;

c) de a furniza informații autorităților competente de aplicare a legii ale altor state membre ale Uniunii Europene pentru a fi utilizate ca mijloace de probă în procedurile judiciare.

(7) Prezenta lege nu aduce atingere dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor de drept internațional și european, relevante în domeniul cooperării judiciare.

(8) Prevederile care reglementează cooperarea polițienească prin intermediul cererilor de informații și furnizarea de informații din proprie inițiativă se aplică în egală măsură și cooperării prin intermediul solicitărilor de asistență, cu excepția prevederilor art. 14 alin. (1)-(3) și ale art. 29-32.

(…)

Art. 8

Comitetul privind cooperarea polițienească internațională

(1) Pentru creșterea eficacității activității de cooperare polițienească internațională, printr-o abordare integrată ce presupune participarea structurilor Ministerului Afacerilor Interne cu competențe în domeniu, la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române – CCPI se înființează Comitetul privind cooperarea polițienească internațională, denumit în continuare Comitet, ca organism fără personalitate juridică.

(2) Comitetul are următoarele atribuții:

a) stabilește obiectivele și prioritățile în domeniul cooperării polițienești internaționale, inclusiv prin raportare la riscurile generate de criminalitatea transnațională;

b) colaborează cu alte entități publice și private, naționale și internaționale, pentru atingerea obiectivelor și priorităților în domeniul cooperării polițienești internaționale;

c) eficientizează procesul de coordonare și luare a deciziilor în domeniul cooperării polițienești internaționale;

d) contribuie la dezvoltarea capacității de colectare, sistematizare, analiză a datelor și monitorizare a riscurilor referitoare la criminalitatea românească transfrontalieră;

e) decide, prin dispoziție a președintelui, asupra candidaturilor reprezentanților României pentru coordonatorul național EMPACT, pentru consiliile de administrație ale organismelor europene polițienești și pentru consiliile de administrație sau forurile de conducere ale organizațiilor polițienești internaționale la care România este membră, cu excepția Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă – Frontex, a Comitetului pentru siguranță și securitate la evenimente sportive aferent Convenției Consiliului Europei referitoare la abordarea integrată a siguranței, securității și serviciilor la partidele de fotbal și la alte evenimente sportive (T-S4) și a Grupului de lucru paneuropean al experților în domeniul asigurării ordinii publice cu ocazia desfășurării partidelor de fotbal și al structurilor de tip PNIF, și le propune spre susținere în conformitate cu prevederile reglementărilor aplicabile;

f) stabilește strategia pentru susținerea candidaturilor României, cu privire la care decide potrivit lit. e), și întreprinde demersuri pentru susținerea acestora;

g) face propuneri cu privire la elementele de mandat specifice cooperării polițienești internaționale ale atașaților de afaceri interne și ofițerilor de legătură acreditați la reprezentanțele diplomatice ale României, organismele Uniunii Europene și organizațiile la care România este membră;

h) decide constituirea unor grupuri de acțiune în domenii de interes care vizează cooperarea polițienească internațională.

(3) Președintele Comitetului este inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române.

(4) Comitetul se întrunește anual sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea președintelui.

(5) Comitetul prezintă conducerii Ministerului Afacerilor Interne rezultatele reuniunilor desfășurate, precum și obiectivele și prioritățile stabilite în domeniul cooperării polițienești internaționale.

(6) Comitetul este compus din reprezentanții din cadrul Ministerului Afacerilor Interne desemnați în condițiile dispozițiilor alin. (7) ca membri permanenți, la activitățile acestuia putând fi invitați, după caz, reprezentanți din cadrul entităților publice și private, naționale și internaționale, în funcție de subiectele de pe agenda acestuia.

(7) În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului afacerilor interne se stabilesc componența, organizarea și funcționarea Comitetului.

(…)

Art. 30

Dispoziții specifice privind cooperarea prin atașați de afaceri interne și ofițeri de legătură în state terțe

(1) Atașații de afaceri interne sau ofițerii de legătură români care își desfășoară activitatea într-un stat terț sau în cadrul unei organizații internaționale transmit CCPI informațiile obținute în activitatea desfășurată, referitoare la amenințări grave îndreptate împotriva altui stat membru care nu este reprezentat prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură în statul terț ori în cadrul organizației internaționale respective, precum și cu privire la aspectele prevăzute la art. 3 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2019/1.240 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019.

(2) CCPI transmite statului membru interesat informațiile prevăzute la alin. (1) numai cu avizul autorităților competente române să decidă cu privire la oportunitatea transmiterii acestora.

(3) În situația în care statul membru este reprezentat prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură într-un stat terț ori în cadrul unei organizații internaționale în care este reprezentată și România, atașatul de afaceri interne sau ofițerul de legătură român comunică direct atașatului de afaceri interne sau ofițerului de legătură informații referitoare la amenințări grave îndreptate împotriva statului membru respectiv.

(4) CCPI poate primi cereri de informații de la un stat membru care nu este reprezentat prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură într-un stat terț ori într-o organizație internațională în care România este reprezentată prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu contravine legislației române, comunică în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă cererea acestuia poate fi îndeplinită și, dacă este cazul, o transmite atașatului de afaceri interne sau ofițerului de legătură român.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și în relația cu Europol.

Art. 31

Prelucrarea de informații prin intermediul atașaților de afaceri interne

(1) Atașații de afaceri interne au acces direct la următoarele baze de date: Evidența informatică a persoanelor date în urmărire și a persoanelor dispărute; Evidența informatică a furturilor de autovehicule săvârșite în România și a celor săvârșite în alte state sesizate oficial Poliției Române; Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate; Registrul național de evidență a persoanelor; Registrul național de evidență a pașapoartelor simple.

(2) Atașații de afaceri interne consultă bazele de date prevăzute la alin. (1) și pot disemina informațiile obținute către autoritățile competente din statele de acreditare membre, după caz, cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2018. În ceea ce privește atașații de afaceri interne acreditați în state terțe, diseminarea către autoritățile de aplicare a legii din statul terț respectiv se poate realiza doar în condițiile stabilite de art. 43-47 din Legea nr. 363/2018.

(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, DGAESRI încheie protocoale de cooperare cu administratorii bazelor de date prevăzute la alin. (1).

(4) Condițiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal se stabilesc prin protocoalele de cooperare prevăzute la alin. (3), iar în cuprinsul acestora se vor regăsi în mod obligatoriu destinația, precum și măsurile de protecție și securitate a datelor cu caracter personal prevăzute de lege.

Art. 32

Reprezentarea multiplă

Prin tratate bilaterale sau multilaterale se poate stabili ca atașații de afaceri interne sau ofițerii de legătură români dintr-un stat terț ori din cadrul unei organizații internaționale să asigure și reprezentarea unuia sau mai multor state membre în statul terț ori în organizația internațională respectivă.

Art. 33

Urmărirea transfrontalieră

(1) Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul unuia sau mai multor state Schengen în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii sau participării la una dintre infracțiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.

(2) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenții autorității competente a unui stat Schengen pe teritoriul statului român, dacă autoritățile competente române au fost informate prin mijloace de comunicație directe despre pătrunderea pe teritoriul statului român.

(3) Autoritățile competente române prevăzute la alin. (2) sunt Poliția Română și Poliția de Frontieră Română.

(4) La solicitarea autorității competente române, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.

Art. 34

Urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statului român

(1) Autoritățile competente ale unui stat Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situațiile prevăzute la art. 33 alin. (1), pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităților competente române, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) din cauza urgenței deosebite a situației, autoritățile competente române nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicație directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autoritățile competente române nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acțiunea de urmărire;

b) urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru cel puțin una dintre infracțiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligația ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliției de Frontieră Române sau a Poliției Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.

Art. 35

Urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statelor Schengen

Autoritățile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) pot, conform competențelor proprii, continua urmărirea pe teritoriul statului membru vecin în condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) și art. 40, precum și în conformitate cu prevederile acquis-ului Schengen în domeniu și, dacă este cazul, ale acordurilor încheiate cu statele Schengen.

Art. 36

Persoana urmărită

(1) La cererea agenților care efectuează urmărirea, autoritățile competente române iau măsurile necesare în vederea stabilirii identității persoanei urmărite sau pentru a se dispune reținerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condițiile prevăzute de lege.

(2) În cazul persoanei reținute în condițiile prevăzute la alin. (1), măsura reținerii nu poate depăși 6 ore, cu excepția cazului în care autoritățile competente române au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a persoanei respective în scopul predării sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a include intervalul 0:00-9:00.

Art. 37

Condiții generale aplicabile agenților străini

(1) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de către agenții străini pe teritoriul statului român, cu respectarea următoarelor condiții generale:

a) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislația statului membru din care provin și legislația română și să se conformeze instrucțiunilor autorităților competente române;

b) urmărirea se efectuează peste frontierele terestre, maritime și aeriene;

c) pătrunderea agenților în domiciliul și reședința unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

d) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie ușor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripții la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor fără însemne distinctive, fără mijloacele de identificare precizate. Agenții trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

e) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul și muniția din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepția cazului de legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane, în conformitate cu legislația internă română;

f) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră se supun regulilor de circulație pe drumurile publice prevăzute de legislația română și beneficiază, în condițiile legii, de regim de circulație prioritară;

g) în conformitate cu legislația națională, agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră utilizează sistemele GPS din dotare pentru ca autoritățile competente din celălalt stat membru să urmărească vehiculele acestor agenți;

h) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot utiliza mijloacele securizate de comunicare în timp real la nivel transfrontalier;

i) după fiecare activitate prevăzută la art. 33 și 34, agenții care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorității competente române un raport cu privire la misiunea lor. La cererea autorității competente române, agenții sunt obligați să rămână la dispoziția acesteia până când împrejurările în care s-a desfășurat acțiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reținerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;

j) autoritatea statului căruia îi aparțin agenții care au efectuat urmărirea, la cererea autorității competente române, poate asista la ancheta ce urmează operațiunii, inclusiv la procedurile judiciare.

(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate în scopul punerii în aplicare a prevederilor art. 33 alin. (1) se stabilește faptul că agenții străini care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită pe teritoriul statului român, pentru conducerea acesteia la autoritățile competente române, aceasta poate fi supusă controlului corporal, iar în timpul transferării se pot folosi cătușele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia controlului corporal pot fi indisponibilizate, în condițiile legii.

(…)

Art. 56

Modificarea Legii nr. 56/2018

Legea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităților publice române cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 martie 2018, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:

„b) ofițeri de legătură la Europol – polițiștii numiți să reprezinte în cadrul Europol interesele autorităților competente române și care constituie Biroul român de legătură la Europol”.

2. La articolul 7 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:

„b) asigură disponibilitatea neîntreruptă a canalului de comunicare cu Europol și colaborează cu autoritățile competente române în condițiile legislației din domeniul cooperării polițienești internaționale”.

3. La articolul 7, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Inspectoratul General al Poliției Române și autoritățile competente române asigură resursele necesare pentru menținerea disponibilității neîntrerupte a canalului de comunicare cu Europol”.

4. La articolul 8, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Ofițerii de legătură la Europol reprezintă interesele autorităților competente române în cadrul Europol, în conformitate cu legislația română și cu dispozițiile aplicabile Europol”.

5. La articolul 13, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 13

(1) Unitatea Națională Europol și autoritățile competente române care furnizează date și informații Europol stabilesc, la momentul furnizării, scopul sau scopurile în care acestea pot să fie prelucrate, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 18 alin. (2) și art. 18a din Regulamentul Europol”.

6. Articolul 36 va avea următorul cuprins:

„Art. 36

(1) Cheltuielile efectuate de către Inspectoratul General al Poliției Române în cadrul procesului de comunicare cu Europol și, respectiv, de către celelalte autorități competente române, în condițiile legislației din domeniul cooperării polițienești internaționale, se suportă de la bugetul de stat, cu încadrare în prevederile bugetare anuale, respectiv din alte surse legal constituite.

(2) Inspectoratul General al Poliției Române solicită Europol rambursarea cheltuielilor de conectare”.