Legea nr. 216/2022: Cum se modifică legislația privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență?

În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022 a fost publicată Legea nr. 216/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a altor acte normative.

Noile modificări transpun practic o restructurare a Legii nr. 85/2014, dar și o mult așteptată reglementare temeinică a procedurilor de prevenire a insolvenței, în considerarea Directivei UE 2019/1.023.

Deși numeroase, ne propunem să trecem în revistă cele mai importante modificări și completări aduse de Legea nr. 216/2022, pe de o parte în ceea ce privește procedurile de prevenire a insolvenței, cu privire la care s-a introdus procedura acordului de restructurare, dar a fost abrogată procedura mandatului ad – hoc, iar pe de altă parte cele privind procedura de insolvență a debitorului.

1. Procedurile de prevenire a insolvenței

Relativ la Titlul Preliminar, Capitolul I, de departe cea mai însemnată modificare vizează art. 3 din Legea nr. 85/2014 și privește următoarele aspecte:

• Procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2014 se aplică profesioniștilor, astfel cum aceștia sunt definiți la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, cu excepția celor cu privire la care se prevăd dispoziții speciale în ceea ce privește regimul prevenirii insolvenței al insolvenței lor. În cazul profesiilor liberale, procedurile prevăzute de Legea nr. 85/214 vizează întreprinderea acestora, iar nu statutul profesional.

Observăm, așadar, faptul că legiuitorul nu mai exceptează de la procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență profesiile liberale, astfel cum se întâmpla în vechea reglementare.

Atenție însă, art. III și art. IV din Legea nr. 216/2022 prevăd faptul că dispozițiile legale privind procedurile de insolvență nu sunt aplicabile executorilor judecătorești și nici notarilor publici.

• În cazul în care un profesionist persoană fizică aflat în insolvență are atât datorii personale, cât și datorii profesionale care nu pot fi separate, într-un mod rezonabil, fie se află în diviziuni ale patrimoniului constituite potrivit art. 2.324 alin. (3) și alin. (4) din Noul Cod Civil, acestea din urmă urmează a fi tratate în cadrul procedurii de insolvență pentru a obține descărcarea de obligații.

• Prevederile Titlului I din Legea nr. 85/2014, respectiv procedurile de prevenire a insolvenței nu sunt aplicabile:

i) Instituțiilor de credit, firmelor de investiții precum și altor instituții financiare și entități supuse prevederilor Legii nr. 312/2015

ii) Asigurătorilor și reasigurătorilor astfel cum sunt definiți la art. 1 alin. (2) pct. 4 și 45 din Legea nr. 237/2015

iii) Contrapărților centrale, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 1 din Regulamentul UE nr. 648/2012

iv) Depozitarilor centrali de titluri de valoare, astfel cum sunt definiți la art. 2 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul UE nr. 909/2014

• În materia procedurilor de prevenire a insolvenței, nu sunt afectate drepturile și obligațiile debitorului cu privire la activul personal acumulat de către acesta la un fond de pensii administrat privat și/sau fonduri de pensii facultative și/sau la fonduri de pensii ocupaționale ori cu privire la pensiile private de care debitorul beneficiază, în temeiul și în condițiile legislației privind pensiile private.

Relativ la Titlul Preliminar, Capitolul II – a cărei denumire se modifică în sensul Principii și definiții, pentru a veni în concordanță cu celelalte modificări legislative ale Legii nr. 85/2014:

• Au fost modificate punctele 2,3,5, 8-10, 12 și 13 ale art. 4.

• Au fost abrogate punctele 17, 27, 36 și 65 ale art. 5.

De asemenea, cu titlu de noutate în domeniul insolvenței, se introduce Capitolul III – Avertizarea timpurie, în cadrul acestuia stabilindu-se următoarele:

• Profesioniștii, cu excepțiile prevăzute de art. 3 alin. (1), (4) și (5) din Lege, sunt alertați de către organul fiscal cu privire la neexecutarea unor obligații și le sunt puse la dispoziție gratuit informații cu privire la soluțiile de redresare prevăzute de lege prin intermediul unei pagini de internet.

• De asemenea, se impune alertarea acestora, prin intermediul unei notificări de alertă transmise în mod automat prin sistemul de comunicare electronică deținut de ANAF în legătură cu neexecutarea obligațiilor către bugetul de stat, către bugetul asigurărilor sociale de stat sau către bugetul asigurărilor de șomaj.

• Ministerul Antreprenoriatului și Turismului va pune la dispoziția publicului pe pagina sa de internet informări și îndrumări, iar în privința obligațiilor evidențiate în notificările de alertă pot fi accesate și serviciile de îndrumare și asistență oferite contribuabililor, în condițiile legii, de către ANAF. Totodată, se va pune la dispoziție o linie telefonică de îndrumare și asistență, procedura fiind stabilită prin ordin al ministrului antreprenoriatului și turismului.

• Ministerul Antreprenoriatului și Turismului poate înființa o rețea de consultanți care pot fi și din domeniul privat și/sau iniția, cu implicarea asociațiilor reprezentative ale mediului de afaceri, formarea unei rețele de mentori în domeniul avertizării timpurii.

• Persoanele fizice sau juridice alertate pot notifica organul fiscal cu privire la intenția de mediere, anexând la notificare documente și informații care să susțină situația economică și financiară.

Relativ la Titului I, Capitolul I, – Proceduri de prevenire a insolvenței – Dispozții generale, cele mai importante modificări vizează:

• Procedurile de prevenire a insolvenței se aplică debitorilor aflați în dificultate financiară, dar care nu se află în insolvență. Debitorul va face dovada faptului că nu se află în dificultate prin raportul întocmit de administratorul restructurării sau administratorul concordatar, care cuprinde cel puțin următoarele elemente: (a) natura stării de dificultate, respectiv descrierea împrejurării care determină afectarea temporară a activității și efectele previzionate, (b) factorii interni și externi care au determinat starea de dificultate a debitorului, (c) indicatorii financiari aplicabili respectivului debitor, care pot justifica existența unei amenințări la adresa capacității viitoare a debitorului de a-și plăti datoriile la scadență într-o perioadă de maximum 24 de luni de la apariția împrejurării respective, (d) motivul pentru care dificultatea nu poate fi considerată reversibilă în mod natural, prin continuarea activității panificate a debitorului fără luarea unor măsuri adecvate de redresare. Raportul urmează să fie anexat fie acordului de restructurare, fie cererii debitorului privind deschiderea procedurii concordatului preventiv.

Este, astfel, reglementată o înțelegere distinctă și aplicată a noțiunii de dificultate financiară, anterior definită de art. 5 pct. 27 din Legea – abrogat la acest moment.

• În cazul în care o procedură de prevenire a insolvenței a avut ca efect o descărcare definitivă de obligații, debitorul nu poate accesa o altă procedură de prevenire a insolvenței într-un termen de 12 luni de la data închiderii acelei proceduri.

• Nu poate accesa o procedură de prevenire a insolvenței debitorul care, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii de confirmare a acordului de restructurare sau a cererii de deschidere a procedurii concordatului a fost condamnat pentru o serie de infracțiuni.

• Pe durata procedurilor de prevenire a insolvenței, debitorul își păstrează dreptul de administrare, în condițiile dreptului comun.

• Drepturile individuale și colective ale salariaților nu sunt afectate de procedurile de prevenire a insolvenței.

• Este reglementată, din punct de vedere procedural, etapa judiciară a procedurilor de prevenire a insolvenței – prin asemănare cu etapa judiciară a procedurii de insolvență sub aspectul competenței și a exercitării căilor de atac.

De remarcat în acest din urmă caz este faptul că, spre deosebire de calea de atac a apelului reglementată de art. 43 din Legea nr. 85/2014 (nemodificat), partea care formulează apel trebuie să facă dovada trimiterii acestuia tuturor părților cu interese contrare, în termenul de apel. Dovada trimiterii apelului se poate depune până cel mai târziu la primul termen de judecată. În cazul în care instanța de apel va stabili că este necesară comunicarea și către celelalte părți decât cele cu interese contrare, va dispune comunicarea și către acestea în sarcina apelantului, stabilind un termen pentru îndeplinirea acestei obligații, iar neîndeplinirea obligațiilor de comunicare atrage după sine aplicarea unei amenzi judiciare potrivit Codului de procedură civilă, limitele sancțiunii dublându-se.

• Introducerea d, completări dintre care amintim: (i) în cazul insolvenței ulterioare a debitorului, finanțările noi prevăzute în acordul de restructurare sau în planul de restructurare, precum și cele intermediare nu pot fi desființate, cu excepția situației în care se dovedește că acestea au avut un caracter fraudulos – regula aplicându-se deopotrivă și actelor și operațiunilor rezonabile și imediat necesare pentru continuarea derulării activității debitorului până la data omologării concordatului preventiv, (ii) în cazul insolvenței ulterioare a debitorului, nu pot fi desființate actele și operațiunile efectuate în conformitate cu acordul de restructurare confirmat sau cu concordatul preventiv omologat, precum și cele rezonabile și imediat necesare pentru punerea în aplicare a acestora încheiate în perioada de restructurare în cursul normal al activității debitorului – nefiind menținută regula caracterului fraudulos, (iii) instituirea unui privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitorului și înscrierea acestuia cu rang prioritar oricăror altor privilegii sau ipoteci ulterioare pentru finanțările noi și/sau intermediare, (iv) perioada de implementare prevăzută de acordul de restructurare confirmat sau perioada ulterioară deschiderii procedurii concordatului preventiv se va adăuga perioadei suspecte, (v) contractele în derulare se vor executa potrivit dispozițiilor contractuale, iar clauzele contractuale care prevăd rezilierea sau posibilitatea creditorului de a suspenda sau refuza executarea pentru că se află în stare de dificultate se consideră nescrise – această din urmă regulă nu se aplică contractelor financiare calificate și operațiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală, cu excepția contractelor de furnizare de bunuri, servicii sau energie necesare pentru funcționarea activității debitorului, în afară de cazul în care acestea din urmă contracte iau forma unei poziții tranzacționate pe o bursă sau pe alte piețe în așa fel încât să poată fi oricând înlocuită valoarea curentă de piață, (vi) creanțele bugetare pentru care este în derulare o înlesnire la plată potrivit prevederilor legislației fiscale, inclusiv cele care reprezintă condiție de menținere a valabilității înlesnirilor la plată, vor fi achitate în conformitate cu documentele din care acestea rezultă, fiind considerate creanțe neafectate

• Abrogarea art. 10-15 din Legea nr. 85/2014 – Mandatul ad – hoc.

În ceea ce privește Capitolul II al acestui Titlu, sub noua denumire Procedura acordului de restructurare, completează dispozițiile Legii prin introducerea a 13 noi articole ce reglementează maniera în care debitoarea poate încheia acordul de restructurare.

Precizăm faptul că prin procedura acordului de restructurare se înțelege procedura de prevenire a insolvenței – distinctă de cea a concordatului preventiv și premergătoare acestuia– prin care debitorul supune confirmării judecătorului-sindic un acord de restructurare negociat în prealabil cu creditorii ai căror creanțe sunt afectate, în baza căruia își restructurează activitatea și își achită total sau parțial creanțele afectate în perioada stabilită prin acordul de restructurare.

Negocierea, votarea și omologarea planului de restructurare sunt reglementate în Capitolul III, Secțiunea 2 din Lege, completări dintre care amintim următoarele aspecte punctuale:

• În vederea exercitării votului asupra planului de restructurare, debitorul împreună cu administratorul concordatar, poate organiza una sau mai multe ședințe de negociere, colective ori individuale, cu creditorii.

• Perioada în care se desfășoară negocierile și se exprimă votul asupra planului nu poate depăși 60 de zile calendaristice de la data depunerii acestuia, judecătorul-sindic putând prelungi această perioadă cu maximum 30 de zile, la cererea debitorului sau a administratorului concordatar, pentru situația în care negocierile cu creditorii sunt într-un stadiu suficient de avansat și prezintă perspective rezonabile de acceptare a planului propus.

• Neaprobarea planului de restructurare în termenele anterior indicate atrage decăderea debitorului din dreptul de a cere omologarea acestuia.

• Planul de restructurare se votează doar de către creditorii care dețin creanțe afectate.

• Pentru debitorii care au o cifră de afaceri netă sau, după caz, un venit brut de până la echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro în anul anterior, nu este obligatorie constituirea categoriilor de creanțe – caz în care lista creanțelor individualizează fiecare creanță împotriva averii debitorului, iar planul va fi socotit acceptat dacă este votat de majoritatea absolută din valoarea creanțelor afectate.

• Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu debitorul pot participa la ședință, dar pot vota cu privire la planul de restructurare doar în cazul în care acesta le acordă mai puțin decât ar primi în cazul falimentului.

• Modificarea planului de restructurare, inclusiv prelungirea acestuia, se poate face oricând pe parcursul procedurii, fără a se putea depăși durata totală maximă a derulării planului de la omologarea inițială.

• De la data pronunțării hotărârii de omologare a planului de restructurare se suspendă de drept executările silite individuale asupra debitorului ce au ca obiect recuperarea unor creanțe afectate și curgerea prescripției dreptului de a cere executarea silită creanțelor acestora.

• Dobânzile, penalitățile de întârziere și orice alte accesorii aferente creanțelor afectate vor avea tratamentul prevăzut în planul de restructurare omologat.

• În cazul în care planul de restructurare omologat prevede reduceri de creanțe, impozitele eventual datorate de debitor devin scadente la data pronunțării unei hotărâri de judecătorul-sindic prin care se constată îndeplinirea planului de restructurare.

• Creditorul a cărui creanță nu este afectată este obligat ca, anterior demarării oricăror proceduri de executare silită, să notifice debitorul în acest sens. În termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării, debitorul poate derula negocieri referitoare la condițiile de aderare la planul de restructurare, inclusiv prin stabilirea unor condiții de acordare a unei protecții corespunzătoare, negociere la care creditorul este obligat să participe.

Excepție în acest caz fac creanțele bugetare neafectate, pentru care se aplică procedura medierii.

De asemenea, de același tratament juridic beneficiază și creditorii care dețin creanțe născute după data omologării planului de restructurare și neachitate la scadență.

• De la data omologării până la data pronunțării unei hotărâri judecătorești de încetare a procedurii nu se poate deschide procedura insolvenței față de debitor la cererea unui creditor afectat.

• Un plan de restructurare omologat este opozabil tuturor creditorilor, inclusiv acelor creditori care au votat împotrivă sau nu și-au exprimat votul cu privire la acesta. Planul de restructurare omologat nu va produce niciun efect cu privire la creditorii neafectați de prevederile acestuia.

• Planul de restructurare va fi opozabil creditorilor bugetari, cu condiția respectării prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat.

De asemenea, tot în ceea ce privește Capitolul III al acestui Titlu, printre modificările și completările importante se numără cele ce vizează procedura concordatului preventiv:

• Simplificarea condițiilor aferente recurgerii la procedura concordatului preventiv, în sensul în care poate recurge la această din urmă procedură orice debitor aflat în stare de dificultate, cu următoarele excepții: (i) dacă în cei 3 ani anteriori depunerii cererii de deschidere a procedurii debitorul a mai beneficiat de procedura concordatului preventiv a cărui îndeplinire a eșuat (excepție, de altfel, prevăzută și în vechea reglementare), (ii) se află în situațiile prevăzute de art. 6² (condamnare debitorului pentru o serie de infracțiuni, excepția fiind prevăzută și în vechea reglementare. De indicat în acest sens este faptul că legiuitorul a ales să uzeze de sintagma debitorul, fără amintirea acționarilor/asociaților/asociaților comanditari care dețin controlul debitorului sau administratorii/directorii acestuia), (iii) se află în stare de insolvență.

• Adiționarea atribuțiilor judecătorului sindic în cadrul procedurii concordatului preventiv.

• Posibilitatea de stabilire a onorariului administratorului concordatar contractat de comun acord cu debitorul, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 38 din O.U.G. nr. 86/2006.

• Majorarea pragului valoric din totalul creanțelor afectate de planul de restructurare necesar convocării Adunării Creditorilor, de la 10% la 30% din valoarea totală a creanțelor.

• Majorarea termenului de la 30 la 60 de zile – și care curge de la data deschiderii procedurii concordatului preventiv – în care administratorul concordatar elaborează sau asistă, după caz, debitorul în elaborarea planului de restructurare.

• Termenul maxim pentru implementarea măsurilor stabilite prin planul de restructurare este de 48 de luni de la data omologării acestuia prin hotărâre executorie, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu 12 luni, în primul an fiind obligatorie plata a minimum 10% din valoarea creanțelor afectate prin concordat.

Suspendarea de drept, de la data deschiderii procedurii de concordat, a tuturor executărilor silite îndreptate împotriva debitorului și imposibilitatea de începere a acestora, indiferent de natura creanței, pe o perioadă de 4 luni, suspendarea vizând în egală măsură și cursul prescripției dreptului de a cere executare silită. În această ipoteză, de o vitală importanță sunt și următoarele aspecte:

i) Pe parcursul perioadei de 4 luni nu se va putea dispune ridicarea măsurii suspendării.

ii) Executarea silită a creanțelor salariale nu este suspendată de drept. Aceasta ar putea fi suspendată de judecătorul-sindic la cererea debitorului, dacă acesta din urmă face dovada capacității plății sumelor pentru care se dispune suspendarea, chiar și în mod eșalonat, cel puțin în cuantumul în care ar fi acoperite în procedura de executare silită.

iii) Suspendarea de drept a executărilor silite se menține pe o perioadă de maximum 4 luni, dar nu mai târziu de data pronunțării unei hotărâri de omologare a planului de restructurare sau de închidere a procedurii ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de confirmare a acestuia.

iv) Pentru motive temeinice, la cererea debitorului, a unui creditor (nu se reglementează în acest caz niciun prag valoric) sau a administratorului concordatar, judecătorul-sindic poate dispune prelungirea măsurii suspendării executărilor silite sau poate acorda o nouă suspendare pentru una sau mai multe perioade determinate, fără ca această perioadă să poată depăși 12 luni de la data deschiderii procedurii de concordat preventiv.

*Prin excepție, executările silite care nu sunt de natură să pună în pericol restructurarea și pentru care debitorul și-a exprimat acordul vor putea continua, la cererea creditorului adresată judecătorului-sindic, în termen de maximum 5 zile de la data încetării suspendării de drept.

v) Suspendarea executării silite nu se aplică acordurilor de compensare bilaterală – cu excepția (i) executării silite de către un creditor a unei creanțe față de un debitor care rezultă din aplicarea unuia acord de compensare bilaterală, (ii) contractelor de furnizare de bunuri, servicii sau energie necesare pentru funcționarea activității debitorului, cu excepția cazului în care astfel de contracte iau forma unei poziții tranzacționate pe o bursă sau alte piețe, în așa fel încât să poată fi oricând înlocuită a valoarea curentă de piață.

vi) Pe durata suspendării executării silite nu se poate deschide procedura insolvenței față de debitor.

vii) Spre deosebire de vechea reglementare, se prevede expres faptul că pe perioada suspendării executării silite se suspendă de drept curgerea dobânzilor, penalităților de întârziere și a oricăror altor cheltuieli afectate creanțelor afectate, până la data omologării planului. Ulterior, regimul acestora va fi cel prevăzut în plan.

• Până la omologarea planului de restructurare, creditorii nu pot refuza executarea contractelor în derulare esențiale, nu pot rezilia, executa în mod anticipat sau modifica aceste contracte în detrimentul debitorului, pentru creanțe născute anterior intervenirii suspendării executării, exclusiv pentru neplata creanțelor, cu condiția ca debitorul să respecte obligațiile care îi revin în temeiul acestor contracte care ajung la scadență în cursul suspendării executării silite.

• Prevederile din materia procedurilor de prevenire a insolvenței se aplică și societăților parte dintr-un grup, care au formulat o cerere comună de deschidere a procedurii concordatului preventiv.

• Abrogarea dispozițiilor art. 35-57 din Legea nr. 85/2014.

II. Procedura de insolvență

Modificările și completările aduse de Legea nr. 216/2022 vizează Titlul II, Capitolul I din Legea nr.85/2014, cele mai importante dintre acestea vizând următoarele aspecte:

• Abrogarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) și b), caz în caz procedura simplificată prevăzută de Legea nr. 85/2014 nu se va mai aplica (i) profesioniștilor persoane fizice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului, (ii) profesioniștilor persoane fizice care exercită profesii liberale și (iii) întreprinderilor familiale și membrilor acestora.

• Modificarea condițiilor prevăzute pentru procedura simplificată, respectiv (i) debitorul nu deține niciun bun în patrimoniul acestuia (condiție existentă și sub vechea reglementare), (ii) documentele contabile nu pot fi găsite, (iii) societatea nu mai are organe de administrare sau acestea nu mai pot funcționa și (iv) nu mai sunt îndeplinite condițiile referitoare la sediul social/profesional (condiție existentă și sub vechea reglementare).

• Toate cererile, contestațiile, acțiunile întemeiate pe dispozițiile Titlului I din Legea nr.85/2014, întâmpinările, precum și toate actele depuse în dovedirea pretențiilor formulate, inclusiv în căile de atac, se vor comunica de către titularul acestora debitorului, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului și/sau comitetului creditorilor după caz, în forma și termenele prevăzute de lege. În cazul în care legea prevede comunicarea către toți creditorii procedurii, atunci aceasta se va realiza de către instanța de judecată prin BPI. Neîndeplinirea acestei obligații atrage aplicarea unei amenzi judiciare potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, cuantumul sancțiunilor dublându-se.

• Nu se mai impune prezentarea unei procuri autentice de către reprezentanții creditorilor în cadrul Adunărilor.

• Posibilitatea desfășurării/organizării ședințelor Adunării Creditorilor și ale Comitetului Creditorilor și prin mijloace electronice de comunicare la distanță indicate în convocator și care permite identificarea participanților, caz în care procesul-verbal se va semna doar de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, iar înregistrarea ședinței este obligatorie și constituie probă în instanță în cazul contestării procesului-verbal al Adunării.

• Obligația debitorului de bună-credință de a introduce cererea de deschidere a procedurii insolvenței (i) în termen de 5 zile de la închiderea procedurii concordatului preventiv dacă în cursul negocierilor derulate în cadrul unei proceduri de concordat preventiv debitorul ajunge în stare de insolvență, dar există presupunerea rezonabilă, bazată pe indicii temeinice, că rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate în termen scurt prin încheierea unui acord extrajudiciar sau (ii) în termen de 5 zile de la eșuarea negocierilor dacă negocierile pentru încheierea unui acord extrajudiciar continuă cu unul sau mai mulți creditori.

• Abrogarea dispozițiilor alin. (8) al art. 75 din Lege, care prevedeau faptul că sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii și asupra cărora este constituită o ipotecă mobiliară, precum și garanțiile în numerar (cash colateral) vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creanțelor exigibile ale acestuia, în termen de 5 zile de la cererea creditorului. În cazul sumelor aferente unui cont escrow, în caz de opoziție, acestea vor fi transferate în contul prevăzut la art. 39 alin. (2) după verificarea de către judecătorul-sindic a îndeplinirii condițiilor de fond ale contractului.

• Obligația părții care formulează contestație împotriva Tabelului preliminar de creanțe de a transmite, confirmare de primire, câte un exemplar al contestației și al documentelor ce o însoțesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanță se contestă, precum și administratorului special, dacă acesta a fost desemnat, la sediul debitorului, sub sancțiunea amenzii. Observăm, așadar, faptul că spre deosebire de vechea reglementare, sancționarea neîndeplinirii obligației de comunicare a contestației nu mai reprezintă o facultate pentru judecătorul-sindic.

• Sancțiunea amenzii judiciare intervine și în cazul în care partea care formulează întâmpinare la contestația împotriva Tabelului preliminar de creanțe, în termen de 10 zile, contestatorului, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și debitorului.

• În cazul propunerii unui plan de reorganizare, hotărârea adunării generale a acționarilor/asociaților va putea fi depusă și ulterior, până cel târziu la data adunării creditorilor stabilită pentru votarea planului.

• Prelungirea perioadei de executare a planului de reorganizare, în cazul debitorilor persoane juridice, de la 3 la 4 ani, calculați de la data confirmării planului. Aceste termene pot fi și prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă inițial erau mai scurte de 4 ani.

• Posibilitatea ca, în eventualitatea în care criteriile avute în vedere la data întocmirii listei creditorilor indispensabili au suferit modificări, administratorul judiciar să aprobe lista modificată, iar aceasta să fie depusă la dosarul cauzei odată cu planul de reorganizare propus.

• Termenul de 5 zile pentru publicarea în BPI, de către administratorul judiciar a anunțului referitor la planul de reorganizare va curge de la expirarea termenului pentru depunerea planului, iar nu de la data depunerii acestuia.

• Posibilitatea creditorilor de a formula atât obiecțiuni cu privire la legalitatea planului de reorganizare, cât și cereri în anularea hotărârilor adunării creditorilor prin care s-a votat planul de reorganizare.

• Prelungirea duratei maxime de derulare a planului de reorganizare, de la 4 la 5 ani de la confirmarea inițială. În cazul modificării planului de reorganizare, legiuitorul prevede posibilitatea formulării obiecțiunilor și a acțiunii în anulare.

• Sumele provenite din activitatea curentă a debitorului sau din valorificarea activelor negrevate de cauze de preferință vor fi prevăzute a se distribui proporțional.

• Rapoartele trimestriale întocmite de administratorul special sau de către administratorul judiciar, după caz, nu se mai supun aprobării Comitetului Creditorilor, ci doar sunt prezentate acestuia.

• Licitația publică se poate desfășura și prin mijloace electronice de comunicare la distanță indicate, în conformitate cu prevederile regulamentului stabilit de lichidatorul judiciar. În acest caz, procesul-verbal se semnează doar de lichidator. În această ipoteză, sesizăm faptul că legiuitorul nu a mai instituit obligația de înregistrare, astfel cum aceasta este prevăzută în cazul Adunării Creditorilor și Comitetului Creditorilor.

• Procedura de reorganizare prin continuarea activității ori de lichidare pe bază de plan va putea fi închisă și în baza unui raport al administratorului care să constate eșalonarea plății creanțelor curente scadente, prin convenție, în perioada ulterioară închiderii procedurii, inclusiv pentru creanțele bugetare. De la data închiderii procedurii devin scadente și impozitele aferente eventualelor reduceri de creanțe, în măsura în care sunt datorate.

De asemenea, potrivit art. VI din Legea nr. 216/2022, prevederile art. 5¹, art. 5² alin. (1) și art. 5³ din Legea nr. 85/2014 se aplică de la 17 iulie 2022, iar prevederile art. 5⁴ alin. (1) se aplică de la 17 iulie 2023.

Rămâne de văzut care vor fi măsurile pe care autoritățile abilitate le vor adopta în mod real pentru a pune în practică modificările aduse, cu precădere cele din partea ANAF și a Ministerului Antreprenoriatului și Turismului, având în vedere și caracterul de noutate al Mecanismului de Avertizare Timpurie în legislația națională.