Legea nr. 203/2015 privind planificarea apărării (M. Of. nr. 555/27.07.2015)

În M. Of. nr. 555 din 27 iulie 2015, s-a publicat Legea nr. 203/2015 privind planificarea apărării.

Vă prezentăm, în continuare, prevederile respectivei legi:

Cap. I: („Dispoziții generale”)

Art. 1 are următoarul conținut:

„(1) Planificarea apărării, atribut și componentă esențială a politicii de apărare, reprezintă un complex de activități și măsuri care vizează protejarea și promovarea intereselor naționale, definirea și îndeplinirea obiectivelor securității naționale a României în domeniul apărării.

(2) Planificarea apărării este procesul care stă la baza transformării și modernizării în domeniul apărării și include totalitatea programelor, acțiunilor și măsurilor inițiate de România pentru identificarea, dezvoltarea și pregătirea capabilităților militare și nonmilitare necesare îndeplinirii misiunilor și obiectivelor în domeniul apărării pentru:

a) îndeplinirea obligațiilor ce derivă din Constituția României, republicată, și din lege;

b) îndeplinirea obligațiilor ce revin României în asigurarea securității și apărării colective în cadrul NATO;

c) asigurarea participării României la Politica de Securitate și Apărare Comună a Uniunii Europene;

d) respectarea angajamentelor în contextul cooperării internaționale în domeniul apărării cu alte state și al îndeplinirii obligațiilor asumate prin participarea la activitatea altor organizații internaționale sau în alte situații reglementate de dreptul internațional, în condițiile legii.

(3) Pentru îndeplinirea misiunilor, obiectivelor și angajamentelor asumate, România dezvoltă și menține un set unic de capabilități, gestionat prin intermediul unui mecanism integrat de planificare a apărării.

(4) Coordonarea procesului de planificare a apărării reprezintă un element de bază al procesului de control democratic civil în domeniul apărării”.

Art. 2 prevede următoarele:

„(1) Planificarea apărării se realizează prin integrarea coerentă a următoarelor domenii:

a) planificare forțe;

b) planificare armamente;

c) C 3 – comandă, control, comunicații;

d) logistică;

e) urgențe civile;

f) resurse;

g) apărare aeriană;

h) management al traficului aerian;

i) informații;

j) medical;

k) cercetare-dezvoltare;

l)

(2) Planificarea pentru urgențe civile este reglementată în conformitate cu prevederile legii speciale.

(3) Obligațiile ce revin României în cadrul NATO și UE pot presupune și contribuții cu capabilități nonmilitare, care pot depăși responsabilitățile Armatei. Constituirea capabilităților nonmilitare poate reveni și altor ministere și agenții guvernamentale, potrivit legii, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, denumit în continuare CSAT, Ministerul Apărării Naționale asigurând asistență de specialitate”.

Cap. II: („Planificarea apărării”)

Secț. 0:

Art. 3 are următorul conținut:

„(1) Documentele pentru planificarea apărării de la nivel național și departamental iau în considerare obligațiile, cerințele și recomandările rezultate din:

a) procesul de planificare a apărării în NATO;

b) Conceptul strategic al NATO;

c) Directiva politică a NATO;

d) Strategia de Securitate a Uniunii Europene;

e) alte documente NATO și UE de planificare în domeniul apărării;

f) scenariile strategice și documentele de planificare a operațiilor.

(2) Principalele documente care fundamentează planificarea apărării la nivel național sunt:

a) Strategia națională de apărare a țării;

b) Programul de guvernare.

(3) Documentele de planificare a apărării, la nivel departamental, sunt:

a) Carta albă a apărării;

b) Strategia militară;

c) Directiva de planificare a apărării;

d) programele majore;

e) planurile anuale.

(4) Planificarea apărării se realizează pe baza deciziilor Președintelui României și Guvernului României, cu avizul CSAT, potrivit legii, și cu aprobarea Parlamentului, după caz, precum și a măsurilor și acțiunilor întreprinse la nivelul celorlalte instituții publice care, potrivit legii, au răspunderi în domeniul apărării”.

Secț. 1 („Planificarea apărării la nivel național”)

Art. 4 prevede următoarele:

„(1) Strategia națională de apărare a țării este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național. Președintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă în Parlament Strategia națională de apărare a țării care se dezbate și se aprobă, prin hotărâre. În ședință comună a celor două Camere.

(2) În cazul în care, pe perioada de valabilitate a Strategiei naționale de apărare a țării, intervin modificări ale mediului de securitate, Președintele României poate iniția procesul de modificare a acesteia și de prezentare în Parlament, în vederea adoptării în regim de urgență.

(3) Strategia națională de apărare a țării cuprinde:

a) valorile, interesele și obiectivele naționale de securitate;

b) evaluarea mediului internațional de securitate;

c) potențialele riscuri, amenințări și vulnerabilități identificate;

d) obiectivele strategice și prioritățile în domeniul apărării;

e) direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României în domeniul apărării.

(4) Strategia națională de apărare a țării are ca orizont de acoperire durata unui mandat prezidențial, conținând și prevederi pe termen mediu și lung”.

Potrivit art. 5, în Programul de guvernare se stabilesc obiective, priorități și direcții de acțiune în domeniul apărării.

Secț. a 2-a („Planificarea apărării la nivel departamental”)

Art. 6 are următorul conținut:

„(1) Carta albă a apărării este elaborată de către Ministerul Apărării Naționale pentru îndeplinirea prevederilor Strategiei naționale de apărare a țării și implementarea obiectivelor în domeniul apărării stabilite prin Programul de guvernare și în conformitate cu prevederile Conceptului strategic al NATO.

(2) Carta albă a apărării stabilește:

a) obiectivele politicii de apărare – politica sectorială în domeniul apărării naționale;

b) măsurile și acțiunile avute în vedere pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare;

c) misiunile și cerințele specifice pentru Armata României;

d) principalele direcții de dezvoltare a capabilităților;

e) politicile privind managementul integrat al resurselor pentru apărare;

f) resursele financiare care urmează să fie asigurate pe durata mandatului Guvernului, sub forma unui plan strategic de cheltuieli.

(3) Carta albă a apărării se supune spre aprobare Parlamentului, în termen de cel mult 6 luni de la acordarea încrederii Guvernului, după ce este însușită de Guvern și avizată de CSAT.

(4) Carta albă a apărării reprezintă fundamentul documentului-sinteză privind politica, strategiile sectoriale și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget ale Ministerului Apărării Naționale.

(5) Carta albă a apărării are un orizont de acoperire de 4 ani, conținând și prevederi pe termen mediu și lung.

(6) Carta albă a apărării poate fi revizuită la apariția sau modificarea Strategiei naționale de apărare a țării sau dacă circumstanțele o impun”.

Art. 7 prevede următoarele:

„(1) Strategia militară este elaborată de către Ministerul Apărării Naționale pe baza Strategiei naționale de apărare a țării, a Cartei albe a apărării și a documentelor relevante la nivel NATO și UE.

(2) Strategia militară cuprinde:

a) potențialele riscuri și amenințări militare identificate;

b) obiectivele militare naționale;

c) capabilitățile de apărare și prioritățile realizării acestora;

d) detalierea structurii de forțe a armatei și direcționări pentru configurarea, dimensionarea, pregătirea și înzestrarea Armatei României;

e) conceptele operaționale stabilite pentru îndeplinirea acestor obiective și a misiunilor armatei.

(3) După ce este avizată de CSAT, Strategia militară se supune spre aprobare Guvernului, în termen de cel mult 3 luni de la aprobarea Cartei albe a apărării.

(4) Strategia militară are un orizont de acoperire de 4 ani, conținând și prevederi pe termen mediu și lung.

(5) Strategia militară poate fi revizuită, în cazul modificării documentelor pe baza cărora a fost elaborată, dacă situația o impune”.

Art. 8 stabilește următoarele:

„(1) Directiva de planificare a apărării este elaborată de către Ministerul Apărării Naționale pe baza prevederilor Cartei albe a apărării, a Strategiei militare și a documentelor relevante la nivel NATO și UE, la cel mult 5 zile după primirea scrisorii-cadru privind contextul macroeconomic pe baza căruia sunt întocmite proiectele de buget pe anul următor și estimările pe următorii 3 ani, precum și limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

(2) Directiva de planificare a apărării conține:

a) obiectivele generale și prioritățile Ministerului Apărării Naționale;

b) obiectivele specifice și direcționările pentru domeniile planificării apărării;

c) denumirea programelor majore și directorii acestora;

d) obiectivele specifice și capabilitățile pentru fiecare program major;

e) proiecția bugetară pentru fiecare program major.

(3) Directiva de planificare a apărării se aprobă prin ordin al ministrului apărării naționale, după adoptarea acesteia prin hotărârea Consiliului de Planificare a Apărării, organul deliberativ abilitat să hotărască obiectivele și acțiunile de importanță majoră ce trebuie desfășurate pentru înfăptuirea sarcinilor ce revin Ministerului Apărării Naționale, precum și volumul, structura și modul de alocare a resurselor necesare îndeplinirii acestora.

(4) Consiliul de Planificare a Apărării este organizat și funcționează potrivit prevederilor Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Directiva de planificare a apărării este elaborată anual, pentru un orizont de timp de 10 ani”.

Art. 9 prevede următoarele:

„(1) Programele majore se elaborează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, pe baza Directivei de planificare a apărării.

(2) Programele majore cuprind:

a) totalitatea acțiunilor și a măsurilor concrete desfășurate pentru modernizare, înzestrare, instruire la pace, executarea serviciului de luptă și intervenție, pregătire pentru participarea la misiuni în afara teritoriului național, precum și pentru situații de criză și război;

b) acțiunile și măsurile concrete desfășurate pentru asigurarea condițiilor optime de viață pentru personal, asigurarea sprijinului logistic și a rezervelor pentru mobilizare și război, crearea și întreținerea infrastructurii pentru acțiuni militare în cadrul apărării colective a NATO, participarea la acțiuni de cooperare internațională cu alte state;

c) resursele alocate anual pentru realizarea acțiunilor și măsurilor prevăzute la lit. a) și b).