Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale – modificări (Legea nr. 177/2019)

18 oct. 2019
Vizualizari: 2562
Actul modificatActul modificatorSumar
Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale

(rep. M. Of. nr. 754 din 9 noiembrie 2012; cu modif. ult.)

 

   

 

Legea nr. 177/2019

pentru modificarea și completarea Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale

(M. Of. nr. 828 din 11 octombrie 2019)

– modifică:  art. 4 alin. (1), art. 4 alin. (2) lit. d)-e) și lit. g), art. 5 alin. (1) și alin. (3), art. 8 alin. (3), art. 9 alin. (1), alin. (3) partea introductivă și alin. (4), art. 10 alin. (3) și alin. (6), art. 11, art. 13, art. 14 alin. (2) lit. b), art. 19, art. 20 alin. (1) lit. a)-b), art. 20 alin. (2) partea introductivă și lit. a)-b), lit. b^1) și lit. f), art. 20 alin. (3), art. 21 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 22, art. 23 lit. a)-b), art. 24 alin. (1) lit. b)-c) și lit. f)-g), art. 24 alin. (2)-(3), cap. IV titlul secț. a 3-a „ SECȚIUNEA a 3 Suspendarea și retragerea licențierii/acreditării”, art. 27, art. 29, art. 31 lit. c)-d), art. 32 alin. (1), sintagmele „Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați” și „niveluri de calitate”;

– introduce: art. 24 alin. (1) lit. h).

 

 

În M. Of. nr. 828 din 11 octombrie 2019, s-a publicat Legea nr. 177/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.

Astfel, respectivul act normativ aduce unele modificări, dar și completări Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.

Vă prezentăm, în continuare, modificările, dar și completările aduse Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.

 

Art. 4 alin. (1) și alin. (2) lit. d)-e) și lit. g) din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (introdus prin Legea nr. 177/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 4, alin. (1) și alin. (2) lit. d)-e) și lit. g) prevedeau:

„(1) Asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluționarea nevoilor și respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

(2) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(…)

d) controlul asigurării calității în domeniul serviciilor sociale cuprinde activități și tehnici operaționale, planificate și derulate sistematic, în scopul verificării respectării standardelor, criteriilor și indicatorilor care au stat la baza acreditării furnizorilor și serviciilor sociale, precum și a recunoașterii nivelelor de calitate;

e) acreditarea, ca parte a asigurării calității, reprezintă totalitatea activităților de evaluare și certificare a respectării criteriilor și standardelor reglementate;

(…)

g) serviciul social acreditat este serviciul, definit la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, căruia i se conferă dreptul de a funcționa;”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 4, alin. (1) și alin. (2) lit. d)-e) și lit. g) se modifică  și vor avea următorul conținut:

„(1) Asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluționarea nevoilor și respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare. Beneficiarii serviciilor sociale aparținând minorităților naționale pot folosi limba maternă în raporturile lor cu furnizorul de servicii sociale, în conformitate cu prevederile Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(…)

d) controlul asigurării calității în domeniul serviciilor sociale cuprinde activități și tehnici operaționale, planificate și derulate sistematic, în scopul verificării respectării standardelor, criteriilor și indicatorilor care au stat la baza acreditării furnizorilor și licențierii serviciilor sociale, precum și a recunoașterii nivelurilor de calitate;

e) acreditarea furnizorilor de servicii sociale și licențierea serviciilor sociale, ca părți ale asigurării calității, reprezintă totalitatea activităților de evaluare și certificare a respectării criteriilor și standardelor reglementate;

(…)

g) serviciul social licențiat este definit la art. 27 alin. (1) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și prevăzut în Nomenclatorul serviciilor sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015, cu modificările și completările ulterioare, căruia i se conferă dreptul de a funcționa;”.

 

Art. 5 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (introdus prin Legea nr. 177/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 5, alin. (1) și alin. (3) prevedeau:

„(1) În domeniul serviciilor sociale se acreditează atât furnizorii, cât și serviciile sociale, în condițiile prezentei legi.

(…)

(3) Acreditarea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerințele minimale privind eficacitatea și eficiența activităților desfășurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele așteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referință a calității serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie și se atestă prin licență de funcționare”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 5, alin. (1) și alin. (3) se modifică  și vor avea următorul conținut:

„(1) În domeniul calității serviciilor sociale se acreditează furnizorii și se licențiază serviciile sociale, în condițiile prezentei legi.

(…)

(3) Licențierea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerințele minimale privind eficacitatea și eficiența activităților desfășurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele așteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referință a calității serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie și se atestă prin licență de funcționare”.

 

Art. 8 alin. (3) din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (introdus prin Legea nr. 177/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 8, alin. (3) prevedea:

„(3) Furnizorii și serviciile sociale, acreditați în condițiile prezentei legi, se înscriu în sistemul de evidență a serviciilor sociale, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 292/2011, denumit Registrul electronic unic al serviciilor sociale”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la la art. 8, alin. (3) se modifică  și va avea următorul conținut:

„(3) Furnizorii acreditați și serviciile sociale licențiate, în condițiile prezentei legi, se înscriu în sistemul de evidență a serviciilor sociale, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, denumit Registrul electronic unic al serviciilor sociale”.

 

Art. 9 alin. (1), alin. (3) partea introductivă și alin. (4) din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (introdus prin Legea nr. 177/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 9, alin. (1), alin. (3) partea introductivă și alin. (4) prevedeau:

„(1) Criteriile și standardele minime care stau la baza acreditării furnizorilor și a serviciilor sociale acordate de aceștia se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale și, după caz, al conducătorilor autorităților administrației publice centrale care au atribuții de reglementare și/sau de organizare a unor anumite tipuri de servicii sociale.

(…)

(3) Standardele minime utilizate pentru acreditarea serviciilor sociale au în vedere, în principal, următoarele aspecte:

(…)

(4) Pentru evaluarea, în vederea acreditării furnizorului și a serviciului social, se solicită, după caz, documente justificative, fișă de autoevaluare și se realizează vizite de evaluare în teren”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 9, alin. (1), alin. (3) partea introductivă și alin. (4) se modifică  și vor avea următorul conținut:

„(1) Criteriile și standardele minime care stau la baza acreditării furnizorilor, respectiv a licențierii serviciilor sociale acordate de către aceștia se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale și, după caz, al conducătorilor autorităților administrației publice centrale care au atribuții de reglementare și/sau de organizare a anumitor tipuri de servicii sociale.

(…)

(3) Standardele minime utilizate pentru licențierea serviciilor sociale au în vedere, în principal, următoarele aspecte:

(…)

(4) Pentru evaluarea, în vederea acreditării furnizorului și a licențierii serviciului social, se solicită, după caz, documente justificative, fișă de autoevaluare și se realizează vizite de evaluare în teren”.

 

Art. 10 alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (introdus prin Legea nr. 177/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 10, alin. (3) și alin. (6) prevedeau:

„(3) Acreditarea furnizorului se realizează la cererea acestuia și numai dacă, la data depunerii cererii, are înființate servicii sociale sau se angajează că, în termen de maximum 3 ani de la data obținerii certificatului de acreditare, va înființa și acorda servicii sociale.

(…)

(6) În situația în care, în primii 3 ani de la data eliberării certificatului de acreditare, furnizorul nu a înființat servicii sociale sau niciunul dintre serviciile sociale înființate de acesta nu a primit licență de funcționare, acreditarea furnizorului este retrasă din oficiu și acesta este radiat din Registrul electronic unic al serviciilor sociale”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 10, alin. (3) și alin. (6) se modifică  și vor avea următorul conținut:

„(3) Acreditarea furnizorului se realizează la cererea acestuia și numai dacă, la data depunerii cererii, se angajează că, în termen de maximum 3 ani de la data obținerii certificatului de acreditare, va avea cel puțin un serviciu social licențiat.

(…)

(6) În situația în care, la împlinirea termenului prevăzut la alin. (3), furnizorul nu are cel puțin un serviciu social licențiat, acreditarea acestuia este retrasă din oficiu și furnizorul este radiat din Registrul electronic unic al serviciilor sociale”.

 

Art. 11 din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (introdus prin Legea nr. 177/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 11 prevedea:

„Art. 11

(1) Acreditarea serviciului social presupune următoarele etape:

a) evaluarea serviciului social în baza standardelor minime definite la art. 5 alin. (3);

b) aprobarea sau respingerea cererii de acreditare a serviciului social;

c) eliberarea licenței de funcționare provizorie/licenței de funcționare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de acreditare;

d) înscrierea serviciului social acreditat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(2) Pentru a solicita acreditarea serviciilor sociale, furnizorul trebuie să dețină obligatoriu certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, acordat în condițiile art. 10.

(3) Acreditarea serviciilor sociale se definește și se realizează în funcție de următoarele situații:

a) acreditarea inițială, în cazul serviciilor sociale care solicită pentru prima oară acreditarea sau al celor care solicită acreditare după retragerea acesteia;

b) reacreditarea, în cazul serviciilor sociale cărora le expiră perioada de acreditare.

(4) Acreditarea serviciilor sociale se realizează la cererea furnizorului, pentru fiecare serviciu social în parte. Furnizorul are obligația de a solicita acreditarea/reacreditarea serviciului social respectiv cu 60 de zile înainte de darea în funcțiune a serviciului social/de expirarea licenței de funcționare.

(5) Acreditarea inițială a serviciului social presupune:

a) verificarea documentelor justificative și a fișei de autoevaluare depuse de furnizor și acordarea licenței de funcționare provizorie pe o perioadă de maximum un an; fișa de autoevaluare se completează obligatoriu cu date conforme cu realitatea din teren;

b) în cadrul perioadei prevăzute la lit. a) se realizează evaluarea în teren și, dacă se constată că sunt respectate standardele minime, se eliberează licența de funcționare;

c) în situația în care, în urma realizării evaluării în teren, se constată că standardele minime sunt îndeplinite în proporție de 75%, fără a se aduce atingere vieții și siguranței beneficiarului, se propune menținerea licenței de funcționare provizorie până la expirarea perioadei de un an, timp în care furnizorul are obligația de a realiza demersurile necesare pentru îndeplinirea în totalitate a standardelor minime;

d) în situația în care, la evaluarea în teren, se constată că standardele minime nu sunt îndeplinite conform datelor înscrise în fișa de autoevaluare și nu se respectă cel puțin procentul prevăzut la lit. c), se aplică sancțiuni contravenționale, se retrage licența de funcționare provizorie și se operează radierea serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(6) Reacreditarea serviciilor sociale cărora le expiră licența de funcționare presupune:

a) evaluarea serviciului social, în baza documentelor justificative depuse de furnizor și a raportului de evaluare în teren, realizat în cadrul procesului de monitorizare a respectării standardelor minime;

b) eliberarea licenței de funcționare, numai dacă raportul de evaluare în teren confirmă îndeplinirea în totalitate a standardelor minime;

c) în situația în care în raportul de evaluare în teren sunt reținute aspecte care privesc neîndeplinirea standardelor minime, iar acestea nu sunt remediate în termenele stabilite, măsura propusă poate fi suspendarea funcționării serviciului social sau, după caz, retragerea licenței de funcționare, urmată de radierea serviciului din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(7) Înscrierea serviciilor sociale acreditate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale se realizează la data eliberării licenței de funcționare provizorie și se completează cu datele privind acordarea licenței de funcționare.

(8) Licența de funcționare se eliberează pe o perioadă de 5 ani pentru toate tipurile de servicii sociale.

(9) Perioada de acordare a licenței de funcționare provizorie se include în perioada de acordare a licenței de funcționare a serviciului social respectiv.

(10) În termen de 30 de zile de la închiderea sau desființarea, prin decizia furnizorului, a unui serviciu social acreditat, acesta are obligația de a notifica Ministerul Muncii și Justiției Sociale decizia luată, în vederea radierii serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 11 se modifică  și va avea următorul conținut:

„Art. 11

 (1) Licențierea serviciului social presupune următoarele etape:

a) evaluarea serviciului social în baza standardelor minime definite la art. 5 alin. (3);

b) aprobarea sau respingerea cererii de licențiere a serviciului social;

c) eliberarea licenței de funcționare provizorii/licenței de funcționare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de licențiere;

d) înscrierea serviciului social licențiat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(2) Pentru a solicita licențierea serviciilor sociale, furnizorul trebuie să dețină obligatoriu certificat de acreditare ca furnizor, acordat în condițiile prevăzute la art. 10.

(3) Licențierea serviciilor sociale se definește și se realizează în funcție de următoarele situații:

a) licențierea inițială, în cazul în care furnizorul de servicii sociale solicită licențierea pentru prima oară sau în cazul în care solicită licențierea după retragerea acesteia;

b) obținerea unei noi licențe de funcționare, în cazul serviciilor sociale cărora le expiră perioada de licențiere.

(4) Licențierea serviciilor sociale se realizează la cererea furnizorului, pentru fiecare serviciu social în parte. Furnizorul are obligația de a solicita licențierea inițială ori eliberarea unei noi licențe de funcționare a serviciului social cu cel puțin 60 de zile înainte de darea în funcțiune a serviciului social sau, după caz, de la expirarea licenței de funcționare.

(5) În situația în care furnizorul are organizat același tip de serviciu social în locații distincte, licențierea se realizează separat pentru fiecare locație.

(6) Licențierea inițială a serviciului social presupune:

a) verificarea documentelor justificative și a fișei de autoevaluare depuse de furnizor și acordarea licenței de funcționare provizorii pe o perioadă de maximum un an; fișa de autoevaluare se completează obligatoriu cu date conforme cu realitatea din teren;

b) realizarea, cu minimum 3 luni înainte de data expirării licenței de funcționare provizorii, a vizitei/vizitelor de evaluare în teren în vederea constatării conformității datelor prezentate în documentele justificative și în fișa de autoevaluare cu realitatea din teren; dacă se constată că sunt respectate standardele minime, precum și conformitatea datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren se eliberează licența de funcționare;

c) în situația în care la evaluarea în teren se constată îndeplinirea condițiilor legale de funcționare, conformitatea datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren și faptul că standardele minime sunt îndeplinite în proporție de 75%, fără a aduce atingere vieții și siguranței beneficiarului, se propune menținerea licenței de funcționare provizorii și se acordă un termen pentru remedierea aspectelor care au condus la neîndeplinirea standardelor minime, astfel încât o nouă vizită de evaluare în teren și recomandarea acordării licenței de funcționare să se realizeze în cadrul perioadei prevăzute la lit. a);

d) în situația în care la evaluarea în teren se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale de funcționare, fie prin constatarea neconformității datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren, fie prin constatarea neîndeplinirii standardelor minime cel puțin în procentul prevăzut la lit. c), se aplică sancțiuni contravenționale, se retrage licența de funcționare provizorie și se operează radierea serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(7) Obținerea unei noi licențe pentru serviciile sociale cărora le expiră licența de funcționare presupune:

a) evaluarea serviciului social, în baza documentelor justificative depuse de furnizor și a raportului de evaluare în teren, realizat în cadrul procesului de monitorizare a respectării standardelor minime;

b) eliberarea licenței de funcționare, numai dacă raportul de evaluare în teren confirmă îndeplinirea în totalitate a standardelor minime, precum și conformitatea datelor prezentate în documentele justificative și în fișa de autoevaluare cu realitatea din teren;

c) în situația în care în raportul de evaluare în teren sunt reținute aspecte care privesc neîndeplinirea standardelor minime, iar acestea nu sunt remediate în termenele stabilite, măsura propusă poate fi suspendarea funcționării serviciului social sau, după caz, retragerea licenței de funcționare, urmată de radierea serviciului din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(8) Înscrierea serviciilor sociale licențiate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale se realizează la data eliberării licenței de funcționare provizorii și se completează cu datele privind acordarea licenței de funcționare.

(9) Licența de funcționare se eliberează pe o perioadă de 5 ani pentru toate tipurile de servicii sociale.

(10) Perioada de acordare a licenței de funcționare provizorii se include în perioada de acordare a licenței de funcționare a serviciului social respectiv.

(11) În termen de 30 de zile de la închiderea sau desființarea, prin decizia furnizorului, a unui serviciu social licențiat, acesta are obligația de a notifica Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în vederea emiterii deciziei de încetare a valabilității licenței de funcționare și radierii serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale”.

 

Art. 13 din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (introdus prin Legea nr. 177/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 13 prevedea:

„Art. 13

Procedura de acreditare a furnizorilor și serviciilor sociale, documentele justificative solicitate, etapele de evaluare și termenele aferente, modelul fișei de autoevaluare, al raportului de evaluare în teren, al certificatului de acreditare și al licenței de funcționare se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 13 se modifică  și va avea următorul conținut:

„Art. 13

Procedura de acreditare a furnizorilor, precum și cea de licențiere a serviciilor sociale, documentele justificative solicitate, etapele de evaluare și termenele aferente, modelul fișei de autoevaluare, al raportului de evaluare în teren, al certificatului de acreditare și al licenței de funcționare se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi”.

 

Art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (introdus prin Legea nr. 177/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 14 alin. (2), lit. b) prevedea:

„(2) Procedura de evaluare pentru stabilirea nivelelor de calitate și încadrarea serviciilor sociale în cele două clase superioare nivelului de referință reprezentat de standardele minime parcurg următoarele etape:

(…)

b) stabilirea nivelelor de calitate pentru încadrarea în clasele de calitate corespunzătoare, în baza cărora a fost acreditat serviciul social respectiv;”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 14 alin. (2), lit. b) se modifică  și va avea următorul conținut:

„(2) Procedura de evaluare pentru stabilirea nivelelor de calitate și încadrarea serviciilor sociale în cele două clase superioare nivelului de referință reprezentat de standardele minime parcurg următoarele etape:

(…)

b) stabilirea nivelurilor de calitate pentru încadrarea în clasele de calitate corespunzătoare, în baza cărora a fost licențiat serviciul social respectiv;”.

Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale – modificări (Legea nr. 177/2019) was last modified: octombrie 18th, 2019 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.