Legea nr. 142/2018 privind precursorii de droguri. Prezentare generală

În M. Of. nr.  519 din 25 iunie 2018, s-a publicat Legea nr. 142/2018 privind precursorii de droguri.

Legea nr. 142/2018 este structurată pe patru capitole. Redăm, mai jos structura Legii nr. 142/2018 privind precursorii de droguri:

– Cap. I („Dispoziții generale”);

– Cap. II („Cerințe și obligații”);

– Cap. III („Contravenții și infracțiuni”);

– Cap. IV („Dispoziții tranzitorii și finale”).

În continuare, vom prezenta o parte din dispozițiile respectivei legi:

Art. 1 alin. (3) definește precursorii de droguri ca fiind acele substanțe clasificate și neclasificate folosite frecvent la producerea ilicită de stupefiante și substanțe psihotrope, la care se face referire atât prin art. 1 din Regulamentul nr. 273/2004, cât și art. 1 din Regulamentul nr. 111/2005.

Conform art. 2 alin. (1) autoritatea competentă să aplice dispozițiile respective legi, este Agenția Națională Antidrog din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, aceasta având următoarele atribuții principale:

1. monitorizarea operatorilor și operațiunilor cu substanțe clasificate și neclasificate, în scopul asigurării legalității operațiunilor cu precursori de droguri și aplicarea, în acest sens, a măsurilor de control administrativ prevăzute de lege;

2. coordonarea, la nivel național, a activităților desfășurate de autoritățile și instituțiile naționale cu atribuții în domeniul prevenirii deturnării precursorilor de droguri;

3. asigurarea cooperării cu societatea civilă și autoritățile și organismele internaționale din domeniul precursorilor de droguri, sens în care Agenția organizează sau participă la întâlniri sau grupuri de lucru cu reprezentanți entităților menționate anterior, informări, schimburi de date, precum și orice alte activități necesare îndeplinirii funcțiilor specifice;

4. constituirea și gestionarea unei baze naționale de date privind precursorii de droguri, în condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare a respectivei legi, aprobat prin hotărâre a Guvernului;

5. constituirea unui punct de contact unic în conformitate cu art. 12 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/1.013;

6. transmiterea către Comisia Europeană a comunicările prevăzute la art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 273/2004 și la art. 32 alin. (1) din Regulamentul nr. 111/2005 în condițiile prevăzute la art. 13 din Regulamentul delegat 2015/1.011.

De asemenea, pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de respectiva lege, alin. (3) al acestui articol prevede că orice contact al operatorilor și utilizatorilor de precursori de droguri cu autoritățile naționale relevante, se realizează prin structura specializată din cadrul Agenției Naționale Antidrog, care are rol de ghișeu unic privind precursorii de droguri.

Potrivit art. 5, acordarea licenței prevăzute la art. 3 alin. (2) teza I din Regulamentul nr. 273/2004 și la art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 111/2005, se face de către Agenția Națională Antidrog, pentru o perioadă de 3 ani, titularul având obligația de a depune solicitarea pentru obținerea unei noi licențe cu minimum 30 de zile înanintea expirării duratei pentru care a fost eliberată prima licență.

În ceea ce privește licența specială, aceasta se acordă pe durată nelimitată, cu certificarea la fiecare 3 ani a menținerii condițiilor pentru care a fost acordată, modalitatea certificării fiind stabilită prin regulamentul de aplicare a respectivei legi.

Art. 10 stabilește faptul că obligațiile care trebuie respectate de către operator sau utilizator, în  desfășurarea operațiunilor cu substanțe clasificate, astfel:

a) este necesară desemnarea unei persoane responsabile de activitatea cu precursori de droguri, conform art. 3 alin. (1) din Regulamentul nr. 273/2004 și art. 3 alin. (1) din Regulamentul delegat 2015/1.011, dar și comunicarea datelor de contact ale acesteia către Agenția Națională Antidrog;

b) trebuie obținută declarația clientului prevăzută la art. 4 din Regulamentul nr. 273/2004;

c) se realizează certificarea conformității declarației clientului potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul nr. 273/2004;

d) se asigură și se păstrează evidența mișcării substanțelor clasificate și întocmirea documentației potrivit prevederilor art. 5 din Regulamentul nr. 273/2004 și ale art. 3și4 din Regulamentul nr. 111/2005;

e) importurile, exporturile sau a activitățile intermediare trebuie însoțite de documentația prevăzută la art. 3 din Regulamentul nr. 111/2005;

f) trebuie asigurată etichetarea cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 7 din Regulamentul nr. 273/2004 și la art. 5 din Regulamentul nr. 111/2005;

g) asigurarea măsurilor de protecție fizică în locațiile unde aceștia se utilizează și se depozitează;

h) notificarea Agenției Naționale Antidrog, de îndată, a comenzilor sau tranzacțiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) din Regulamentul nr. 273/2004 și la art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 111/2005;

i) transmiterea către Agenția Națională Antidrog a situațiilor privind tranzacțiile prevăzute la art. 8 alin. (1) și (2) din Regulamentul nr. 273/2004, precum și a situațiilor privind monitorizarea comerțului între Uniunea Europeană și statele terțe prevăzute la art. 9 alin. (2) din Regulamentul nr. 111/2005;

j) verificarea de către furnizori a deținerii de către operatori sau utilizatori, clienți ai acestora, a licenței prevăzute la art. 5 alin. (1) sau a licenței speciale prevăzute la art. 5 alin. (3), respectiv a înregistrării prevăzute la art. 7 alin. (1) sau a înregistrării speciale prevăzute la art. 7 alin. (3).

Art. 14 stabilește obligația operatorilor și a utilizatorilor de precursori de droguri de a comunica Agenției Naționale Antidrog, informațiile privind tranzacțiile cu substanțe clasificate, în condițiile art. 9 alin. (1)-(5) din Regulamentul delegat 2015/1.011, ale art. 10 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/1.013, precum și cu luarea în considerare a dispozițiilor regulamentului de aplicare a respective legi.

Totodată, în reglementarea art. 16, controlul respectării regimului juridic al precursorilor de droguri, inclusiv în locațiile operatorilor și utilizatorilor se exercită de Agenția Națională Antidrog, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră sau de unitățile subordonate acestora, după caz, precum și de autoritatea vamală competentă, potrivit atribuțiilor ce le revin în domeniile lor de activitate.

În acest sens, art. 17 stabilește obligațiile pe care operatorii și utilizatorii de precursori de droguri trebuie să le îndeplinească în scopul verificării de către autoritățile și instituțiile menționate, a respectării cerințelor stabilite pentru controlul și supravegherea precursorilor de droguri:

a) să permită accesul în sediile comerciale în care își desfășoară activitatea;

b) să furnizeze date cu privire la comenzile sau operațiunile cu precursori de droguri desfășurate de aceștia, precum și orice alte date sau informații relevante;

c) să permită verificarea documentelor în baza cărora îșidesfășoară activitatea sau a documentelor comerciale;

d) să permită prelevarea, după caz, de probe, conform dispozițiilor regulamentului de aplicare a prezentei legi.

Cap. III reglementează contravențiile și infracțiunile ce pot fi săvârșite în legătură cu precursorii de droguri, art. 20 stabilind faptul că punerea pe piață a substanțelor clasificate, importul, exportul și activitățile intermediare acestora, precum și deținerea de substanțe clasificate fără licența prevăzută la art. 5 alin. (1) sau licența specială prevăzută la art. 5 alin. (3), respectiv fără înregistrarea prevăzută la art. 7 alin. (1) sau înregistrarea specială prevăzută la art. 7 alin. (3), constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, pedeapsă care se aplică și în cazul importului și exportului substanțelor clasificate, fără autorizațiile prevăzute la art. 8 alin. (1).

De asemenea, comercializarea sau punerea la dispoziție cu orice titlu de substanțe clasificate către operatori economici ori persoane fizice care nu dețin licența prevăzută la art. 5 alin. (1) sau licența specială prevăzută la art. 5 alin. (3), respectiv înregistrarea prevăzută la art. 7 alin. (1) sau înregistrarea specială prevăzută la art. 7 alin. (3), care să permită desfășurarea de activități cu astfel de substanțe, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform art. 21, urmărirea penală în cazul acestor infracțiuni este de competența procurorilor din cadrul DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ.