Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanţării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

18 sept. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 764

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

CADRU GENERAL

Legea nr. 129/2019 transpune:

Conferintele Video Universul Juridic

– Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 141 din 5 iunie 2015;

și

– Directiva (UE) 2016/2.258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea
spălării banilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 342 din 16 decembrie 2016.

Legea nr. 129/2019 abrogă:

a) Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului;

b) Hotărârea Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism;

c) Decizia Plenului Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nr. 496/2006 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, standardele de cunoaștere a clientelei și control intern pentru entitățile raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudențiale a unor autorități.

 

MODIFICĂRI FAȚĂ DE LEGISLAȚIA ANTERIOARĂ

Față de legislația anterioară în domeniul spălării banilor și finanțării terorismului, noua lege aduce o serie de modificări, cele mai importante fiind:

1. Definiții

1.1. Autorități și instituții. Se stabilesc autoritățile și instituțiile responsabile cu supravegherea activităților în vederea punerii în aplicare a prevederilor acestei legi.

Autoritatea care coordonează, la nivel național, evaluarea riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului este Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB).

1.2. Termeni și definiții. Se introduc termeni noi: relație de corespondent, sucursala unei instituții de credit sau financiare, tranzacție ocazională, organism de autoreglementare, conducere de rang superior, servicii de jocuri de noroc, client/clientelă, prestator de servicii de plată, instituție de plată, agent, remitere de bani, emitent de monedă electronică, instituție emitentă de monedă electronică, monedă electronică, sediu real, stat membru, persoane expuse public, funcții publice. Se modifică/actualizează definiții și termeni existenți.

1.3. Beneficiar real. Se introduce noțiunea de „beneficiar real”.

 

2. Beneficiar real

Beneficiarul real reprezintă „orice persoană fizică ce deține sau controlează în cele din urmă clientul și/sau persoana fizică în numele căruia/căreia se realizează o tranzacție, o operațiune sau o activitate”.

2.1. Informații privind beneficiarul real. Informațiile privind beneficiarul real se înregistrează astfel:

a) într-un registru central organizat la nivelul ONRC – pentru persoanele juridice care au obligația de înmatriculare în registrul comerțului, cu excepția regiilor autonome, companiilor și societăților naționale;

b) într-un registru central organizat la nivelul Ministerului Justiției – pentru asociații și fundații;

c) într-un registru central organizat la nivelul ANAF – în cazul fiduciilor.

2.2. Beneficiarul real al persoanelor juridice. Persoanele juridice supuse obligației de înregistrare la RC (cu excepția regiilor autonome, companiilor și societăților naționale, societăților deținute integral sau majoritar de stat) au obligația de a depune anual, la înmatriculare sau ori de câte ori intervin modificări, o declarație pe propria răspundere privind beneficiarul real al persoanei juridice în vederea înregistrării în Registrul beneficiarilor reali al societăților.

Conținutul declarației

Declarația cuprinde datele de identificare ale beneficiarului real (nume, prenume, data nașterii, CNP, seria și numărul actului de identitate, cetățenia, domiciliul/reședința) și modalitățile în care se exercită controlul asupra persoanei juridice. Declarația se poate da în fața reprezentantului ORC sau se poate depune în formă autentică, personal sau prin reprezentant.

Termen de depunere

Declarația se depune la ORC în termen de 15 zile de la aprobarea situațiilor financiare anuale sau în 15 zile de la apariția oricărei modificări privind datele de identificare ale beneficiarului real. (art. 56)

Nerespectarea obligației de depunere a declarației se sancționează cu amendă între 5.000 și 10.000 lei. În procesul-verbal se consemnează că nedepunerea declarației atrage dizolvarea societății, în condițiile art. 237 din legea nr. 31/1990, dacă în termen de 30 zile de la aplicarea sancțiunii reprezentantul persoanei juridice nu depune declarația.

Dispoziții tranzitorii

În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare Legii nr. 129/2019 (până la 21 iulie 2020), societățile înregistrate până la data de 21 iulie 2019 în registrul comerțului (cu excepția companiilor și societăților naționale, precum și a societăților deținute integral sau majoritar de stat), depun, prin grija reprezentantului legal, spre înregistrare în Registrul beneficiarilor reali ai societăților, ținut de ONRC, o declarație privind datele de identificare ale beneficiarilor reali. Nerespectarea de către administratorul care reprezintă societatea a acestei obligației constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

2.3. Persoane juridice de drept privat si fiducii. Persoanele juridice de drept privat și fiduciile au obligația de a deține informații corecte și actualizate privind beneficiarul lor real și de a furniza aceste informații entităților raportoare atunci când acestea aplică măsuri de cunoaștere a clientelei.

 

3. Entități raportoare

3. Entități raportoare. Se stabilesc entitățile raportoare care intră sub incidența acestei legi.

Observație! Toate societățile sunt obligate să respecte legislația privind spălarea banilor și, pe cale de consecință, să respecte prevederile Legii nr. 129/2019, indiferent dacă realizează sau nu, în mod obișnuit, operațiuni cu numerar. Practic, în momentul realizării primei tranzacții (inclusiv prin mai multe operatiuni de plată) care depășește plafonul prevăzut de lege, societatea devine entitate raportoare.

 

4. Obligații de raportare

Au fost modificate regulile privind raportarea de către entitățile raportoare mentionate mai sus.

Toate rapoartele se transmit de către entitățile raportoare la ONPCSB numai în format electronic, prin canalele puse la dispoziție de acesta, în forma și conținutul stabilit de Oficiu.

4.1. Raportul pentru tranzacții suspecte – Raportul este transmis de către entitățile raportoare în cazul în care acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că:

– bunurile ce fac obiectul unei tranzacții provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu finanțarea terorismului;

– persoana sau împuternicitul/reprezentantul/mandatarul acesteia nu este cine pretinde a fi;

– informațiile pe care entitatea raportoare le deține pot folosi pentru impunerea acestei legi;

– în orice alte situații sau cu privire la elemente care pot ridica suspiciuni privind caracterul, scopul economic sau motivația tranzacției (existența unor anomalii față de profilul clientului sau când există indicii că datele deținute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicații care nu sunt plauzibile).

– când circumstanțele faptice obiective aferente unei relații de afaceri sau tranzacții ocazionale corespund total/parțial indicatorilor sau tipologiilor de tranzacții suspecte prezentate public de ONPCSB.

4.2. Raportarea tranzacțiilor care nu prezintă indicatori de suspiciune. Se vor raporta următoarele:

– tranzacții cu sume în numerar (lei sau valută) a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro – se raportează de către entitățile raportoare.

– transferuri externe în și din conturi (lei sau valută) a căror limită minimă este echivalentul în lei a 15.000 euro – se raportează de către instituțiile de credit și instituțiile financiare.

Tranzacția poate fi formată și din operațiuni a căror valoare este mai mică decât echivalentul a 15.000 euro, dar care au elemente comune: părțile tranzacțiilor (inclusiv beneficiarul real), natura sau categoria în care se încadrează tranzacțiile și sumele implicate.

– transferuri de fonduri a căror limită minimă este echivalentul în lei a 2.000 euro, pentru activitatea de remitere de bani – se raportează de către entitățile raportoare.

– informații din declarațiile persoanelor fizice privind numerarul în valută și/sau lei care este egal sau depășește limita stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1889/2005, deținute de persoanele fizice la intrarea/ieșirea în/din UE – se raportează de către ANAF.

5. Măsuri de cunoaștere a clientelei

Măsurile de cunoaștere a clientelei se aplică atât clienților noi, cât și celor existenți, în funcție de risc.

5.1. Măsuri standard de cunoaștere a clientelei. Entitățile raportoare au obligația de a aplica măsuri standard de cunoaștere a clientelei care au drept obiectiv: identificarea clientului, identificarea beneficiarului real, evaluarea privind scopul și natura relației de afaceri, monitorizarea relației de afaceri. Măsurile standard se aplică:

– la stabilirea unei relații de afaceri;

– la efectuarea tranzacțiilor ocazionale: (i) cu valoare de minim echivalentul în lei a 15.000 euro (o singură operațiune sau mai multe cu legătură între ele) sau (ii) care constituie transfer de fonduri (conform Regulamentului (UE) 2015/847) de minim 1.000 euro;

– în cazul persoanelor care comercializează bunuri, în calitate de profesioniști, dacă efectuează tranzacții ocazionale în numerar de minim 10.000 euro (indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele).

Identificarea clienților și a beneficiarilor reali cuprinde cel puțin:

a) în cazul persoanelor fizice – toate datele de stare civilă prevăzute în documentele de identitate prevăzute de lege;

b) în cazul persoanelor juridice – datele cuprinse în actele constitutive sau certificatul de înmatriculare și datele reprezentantului legal al persoanei juridice care încheie contractul. În cazul persoanelor juridice străine, se va solicita și o traducere în limba română a acestor, legalizată în condițiile legii

c) datele și informațiile prevăzute în reglementările sectoriale aplicabile.

5.2. Măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei. Se pot aplica măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei exclusiv pentru clienții cu grad redus de risc. Încadrarea într-un grad de risc redus are în vedere următorii factori:

a) factori de risc privind clienții:

– societăți publice cotate la o bursă de valori și supuse cerințelor de divulgare a informațiilor care impun cerințe pentru a asigura transparența adecvată a beneficiarului real

– administrații publice sau întreprinderi publice

– clienți care își au reședința în zone geografice cu risc redus

b) factori de risc privind produsele, serviciile, tranzacțiile sau canalele de distribuție:

– polițe de asigurare de viață, dacă prima de asigurare sau totalul ratelor de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro sau prima unică de asigurare plătită este în valoare de până la echivalentul în lei a 2.500 euro;

– polițe de asigurare pentru sistemele de pensii, în cazul în care nu există o clauză de răscumpărare timpurie și polița nu poate fi folosită drept garanție;

– sisteme de pensii, anuități sau sisteme similare care asigură salariaților prestații de pensie, în cazul cărora contribuțiile sunt reprezentate de sume plătite de participanți sau angajatori în numele acestora la un fond de pensii private;

– produse sau servicii financiare care furnizează servicii definite și limitate în mod corespunzător anumitor tipuri de clienți, astfel încât să sporească accesul în scopul incluziunii financiare;

– produse în cazul cărora riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului sunt gestionate de alți factori, cum ar fi limitele financiare sau transparența proprietății;

– produse care, prin natura lor și modul de tranzacționare, sunt încadrate în urma evaluărilor sectoriale sau naționale în categoriile de risc scăzut de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului;

c) factori de risc geografic:

– state membre;

–  țări terțe care dețin sisteme eficiente de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului;

– țări terțe identificate din surse credibile ca având un nivel scăzut al corupției sau al altor activități infracționale;

– țări terțe care, pe baza unor surse credibile, cum ar fi evaluări reciproce, rapoarte detaliate de evaluare sau rapoarte de monitorizare publicate, au prevăzut cerințe de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în conformitate cu recomandările Grupului de Acțiune Financiară revizuite și pun în aplicare în mod eficace cerințele respective.

5.2. Măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei. În situațiile care pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile raportoare aplică și măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei:

a) în cazul relațiilor de afaceri și tranzacțiilor care implică persoane din țări care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaționale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului sau care sunt cunoscute la nivel internațional ca fiind țări necooperante;

b) în cazul relațiilor de corespondent cu instituții de credit și instituții financiare din alte state membre sau state terțe;

c) în cazul tranzacțiilor sau relațiilor de afaceri cu persoanele expuse public sau cu clienți ai căror beneficiari reali sunt persoane expuse public, inclusiv pentru o perioadă de cel puțin 12 luni începând cu data de la care respectiva persoană nu mai ocupă o funcție publică importantă;

d) în cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite în țări terțe identificate de Comisia Europeană drept țări terțe cu grad înalt de risc;

e) în cazurile prevăzute în reglementările sau instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente.

Factorii caracteristici situațiilor cu risc potențial mărit:

a) factori de risc privind clienții:

– relația de afaceri se desfășoară în circumstanțe neobișnuite;

– clienți care își au reședința în zone geografice cu risc ridicat;

– persoane juridice sau entități fără personalitate juridică cu rol de structuri de administrare a activelor personale;

– societăți care au acționari aparenți (nominee shareholders) sau acțiuni la purtător;

– activități în care se rulează mult numerar;

– situația în care structura acționariatului societății pare neobișnuit sau excesiv de complexă, având în vedere natura activității sale;

b) factori de risc privind produsele, serviciile, tranzacțiile sau canalele de distribuție:

– servicii bancare personalizate;

– produse sau tranzacții care ar putea favoriza anonimatul;

– relații de afaceri sau tranzacții la distanță, fără anumite măsuri de protecție, cum ar fi semnătura electronică;

– plăți primite de la terți necunoscuți sau neasociați;

– produse noi și practici comerciale noi, inclusiv mecanisme noi de distribuție și utilizarea unor tehnologii noi sau în curs de dezvoltare atât pentru produsele noi, cât și pentru produsele preexistente;

c) factori de risc geografic:

– țări care, conform evaluării organismelor internaționale de profil, nu dispun de sisteme efective de combatere a spălării banilor/de combatere a finanțării terorismului;

– țări care, conform unor surse credibile, au un nivel ridicat al corupției sau al altor activități infracționale;

– țări supuse unor sancțiuni, embargouri sau măsuri similare, instituite, de exemplu, de UE sau de ONU;

– țări care acordă finanțare sau sprijin pentru activități teroriste sau pe teritoriul cărora operează organizații teroriste desemnate

6. Persoana desemnată și proceduri interne

6.1. Persoana desemnată. Fiecare entitate raportoare are obligația de a desemna una sau mai multe persoane cu responsabilități în aplicarea prevederilor Legii 129/2019. Comunicarea persoanelor desemnate se va face către ONPCSB numai în format electronic, prin canalele puse la dispoziție de acesta.

Obligația desemnării persoanelor nu se aplică:

– persoanelor fizice care au calitatea de entitate raportoare;

– entităților și persoanelor fizice care au calitatea de entitate raportoare, ca urmare a comercializării de bunuri sau prestează servicii în calitate de profesioniști și au efectuat tranzacții în numerar de minim echivalentul în lei a 10.000 euro (indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele).

6.2 Proceduri interne. În funcție de natura și volumul activității desfășurate și având în vedere reglementările, cerințele prudențiale și instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente, entitățile raportoare stabilesc politici și norme interne, mecanisme de control intern și proceduri de administrare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, care includ cel puțin următoarele elemente:

– măsuri aplicabile în materie de cunoaștere a clientelei;

– măsuri aplicabile în materie de raportare, păstrare a evidențelor și a tuturor documentelor conform cerințelor din prezenta lege și de furnizare promptă a datelor la solicitarea autorităților competente;

– măsuri aplicabile în materie de control intern, evaluare și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate și comunicare;

– măsuri aplicabile în materie de protecție a personalului propriu implicat în procesul de aplicare a acestor politici, împotriva oricăror amenințări ori acțiuni ostile sau discriminatorii;

– instruirea și evaluarea periodică a angajaților.

În funcție de dimensiunea și natura activității, entitățile raportoare au obligația de a asigura o funcție de audit independent în scopul testării politicilor, normelor interne, mecanismelor și procedurilor și monitorizează aceste politici, norme interne, mecanisme și proceduri.

6.3. Păstrarea documentelor. Aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei presupune obligația entităților raportoare de a păstra în format letric/ electronic:

– înregistrările obținute prin aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei: copii ale documentelor de identificare, monitorizărilor și verificărilor efectuate, inclusiv informațiilor obținute prin mijloacele de identificare electronică necesare pentru respectarea cerințelor de cunoaștere privind clientela – pe o perioadă de 5 ani de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale.

– documente justificative și evidențe ale tranzacțiilor: fișe de cont sau corespondență comercială, necesare pentru identificarea tranzacțiilor, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, de exemplu solicitările pentru a stabili istoricul și scopul tranzacțiilor complexe, neobișnuit de mari pe o perioadă de 5 ani de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale.

Dacă se impune extinderea perioadei de păstrare a documentelor în scopul de a preveni, depista sau investiga activitățile de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile raportoare sunt obligate să prelungească termenele de mai sus cu perioada indicată de autoritățile competente, fără ca această prelungire să poată depăși 5 ani.

La expirarea perioadei de păstrare, entitățile raportoare au obligația de a șterge datele cu caracter personal, cu excepția situațiilor în care alte dispoziții legale impun păstrarea în continuare a datelor.

7. Răspunderi și sancțiuni

Încălcarea prevederilor Legii nr. 129/2019 atrage, după caz, răspunderea civilă, contravenționlă, administrativă sau penală. Detalii privind contravențiile și infracțiunile la această lege, precum și
sancțiunile aplicate – Anexa 1.

 

MODIFICĂRI ALTE ACTE NORMATIVE

Legea nr. 129/2019 modifică și completează unele acte normative:

A. Schimb de informații cu organele fiscale (Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal)

1. Oficiul va transmite lunar către A.N.A.F. rapoartele pentru tranzacții cu sume în numerar, rapoartele privind transferurile externe în și din conturi și rapoartele privind activitățile de remitere de bani primite de la entitățile raportoare.

2. În vederea implementării Directivei (UE) 2016/2.258 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor, entitățile raportoare pun la dispoziția organului fiscal central, la cerere, informații și documente privitoare la:

– mecanismele și procedurile în baza cărora aplică măsurile de precauție privind clientela;

– identificarea clientului și a beneficiarului real;

– evaluarea scopului și naturii dorite a relației de afaceri;

– monitorizarea relației de afaceri;

– evidențele tranzacțiilor.

B. Acțiuni la purtător (Legea societăților nr. 31/1990)

Se abrogă prevederile privind acțiunile la purtător, iar capitalul social al societăților pe acțiuni va fi reprezentat doar prin acțiuni nominative emise de societate. Se interzice emiterea de noi acțiuni la purtător și efectuarea de operațiuni cu acțiuni la purtător începând cu data de 21 iulie 2019.

Acțiunile la purtător emise anterior datei de 21 iulie 2019 vor fi convertite în acțiuni nominative, actul constitutiv va fi actualizat și depus la ORC. Neîndeplinirea obligației de conversie conduce
la dizolvarea societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni.

Acțiunile la purtător vor fi depuse la sediul societății în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 129/2019 (până la 21 ianuarie 2021). La data expirării termenului, acțiunile la purtător vor fi anulate de drept, cu consecința reducerii capitalului social în mod corespunzător.

C. Beneficiarul real al asociațiilor/fundațiilor (Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații)

Modificările aduse OG nr. 26/2000 au în vedere:

1. Conținutul actului constitutiv al asociației/fundației cu privire la datele de identificare ale membrilor asociați și denumirea asociației. Denumirea exprimată într-o limbă străină va cuprinde și traducerea în limba română, iar în cazul numelor redactate în altă grafie decât cea latină, acestea vor fi transliterate în grafia latină.

2. Conținutul cererii de înscriere a asociației/fundației în Registrul asociațiilor și fundațiilor cuprinde și declarația pe propria răspundere, încheiată în formă autentică, privind beneficiarul real, conform prevederilor Legii nr. 129/2019.

3. Sucursalele asociațiilor își pot desfășura activitatea numai după înscrierea lor în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

4. Asociațiile au obligația păstrării registrelor pentru tranzacțiile efectuate cel puțin 5 ani.

5. Asociațiile și fundațiile au obligația comunicării către Ministerul Justiției a datelor de identificare a beneficiarului real în vederea actualizării informațiilor. Comunicarea se face anual sau ori de
câte ori intervine o modificare în acest sens.

Declarația anuală se depune până la data de 15 ianuarie, iar în cazul modificărilor, în termen de 30 zile de la data la care au intervenit acestea.

Nerespectarea obligației de depunere a declarației se sancționează cu amendă între 200 și 2.500 lei. Necomunicarea datelor de identificare a beneficiarului real în vederea actualizării informațiilor în cazul în care asociația/fundația a fost anterior sancționată în acest sens se sancționează cu amendă între 500 și 5.000 lei, cu mențiunea dizolvării asociației/fundației dacă, în termen de 30 zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției, obligația de comunicare a datelor de identificare nu a fost respectată.

 

Atașăm, în continuare, atât Checklist-ul, cât și Anexa nr. 1 cu privire la Contravenții, sancțiuni conform Legii nr. 129/2019:

 

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative was last modified: septembrie 18th, 2019 by Emilian Duca
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autori:

Emilian Duca

Emilian Duca

Este doctor în economie și are studii juridice, este consultant fiscal, membru al Camerei Consultanților fiscali din România. Cu aproape 20 de ani de experientă în consultanță fiscală și de afaceri, atât în sectorul public cât și în companii private, participă frecvent ca lector la conferințe și seminarii pe teme economice și de fiscalitate, precum și la emisiuni TV pe teme economice.
A mai scris:
Alina Duca

Alina Duca

Are pregătire universitară economică și juridică. Are experiență semnificativă în domeniul economic, al legislației vamale, fiscale și contabile.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter