Legea nr. 124/2019 privind cerințele minime de creștere a mobilității salariaților între statele membre prin îmbunătățirea dobândirii și păstrării drepturilor la pensie suplimentară – prezentare generală

În M. Of. nr. 558 din 8 iulie 2019 a fost publicată Legea nr. 124/2019 privind cerințele minime de creștere a mobilității salariaților între statele membre prin îmbunătățirea dobândirii și păstrării drepturilor la pensie suplimentară.

În continuare, vom prezenta conținutul acestei Legi cu accent pe câteva dispoziții relevante:

Astfel, art. 1 menționează scopul aflat la baza acestui act normativ, mai precis „facilitarea exercitării drepturilor salariaților la libera circulație între statele membre ale Uniunii Europene prin reducerea obstacolelor create de normele care reglementează schemele de pensie suplimentară legate de existența unui raport de muncă”;

Totodată, prin această Lege se stabilesc „cerințele privind condițiile de dobândire a drepturilor în cadrul schemelor de pensie suplimentară, păstrarea drepturilor latente la pensie suplimentară și informarea participanților”, potrivit art. 1;

În conținutul art. 4 se precizează prevederile care nu intră sub incidența acestei legi, în concret: „schemele de pensie suplimentară care fac obiectul unor măsuri/proceduri de lichidare; schemele de pensii suplimentare bazate pe acte individuale de aderare care sunt încheiate între o persoană fizică și o companie de asigurări sau un fond de pensii, în afara unui raport de muncă; fondurile de garantare pentru plata creanțelor salariale ale angajatorilor aflați în insolvență și fondurilor de garantare pentru pensii; plățile unice făcute de angajatori către angajații proprii, la încetarea raporturilor de muncă, fără a avea legătură cu furnizarea de pensii; indemnizațiile de invaliditate și/sau indemnizațiile de urmaș ca urmare a participării la o schemă de pensie suplimentară, cu excepția dispozițiilor specifice prevăzute la art. 9 și 11 referitoare la indemnizațiile de urmaș”;

Conform art. 5 schemele de pensii suplimentare bazate pe acte individuale de aderare trebuie să cumuleze următoarele caracteristici pentru a putea fi aplicate: „să se adreseze persoanelor care se află în derularea unui raport de muncă/raport de serviciu/mandat; să existe o implicare directă a angajatorului în negocierea sau încheierea actului individual de aderare a salariatului la schema de pensie suplimentară, în baza prevederilor contractului individual de muncă/raportului de muncă/mandatului sau contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul angajatorului; actul individual de aderare este agreat de salariat în condițiile stabilite de angajator cu schema de pensie suplimentară”;

O prevedere importantă este prevăzută de art. 7 care expune următoarea ipoteză: „salariații care își încetează activitatea în înțelesul prezentei legi și se deplasează într-un alt stat membru al Uniunii Europene au obligația de a informa angajatorul cu privire la exercitarea dreptului la liberă circulație în scop de muncă”;

Un alt articol de interes este art. 9 care prezintă posibilitatea salariaților care își încetează activitatea în înțelesul acestui act normativ să poată opta pentru păstrarea drepturilor la pensie dobândite în cadrul schemei de pensii suplimentare, valoarea drepturilor la pensie fiind calculată la momentul încetării raportului de muncă.