Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 – republicare

În M. Of. nr. 237 din 19 martie 2018, s-a republicat Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995.

Menționăm faptul că respectiva lege a fost republicată în temeiul art. IX din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe (M. Of. nr. 85 din 04 februarie 2016; cu modif. ult.), astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe (M. Of. nr. 196 din 21 martie 2017).

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 a mai fost anterior republicată în M. Of. nr. 444 din 18 iunie 2014.

În noua formă, Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 are următorul conținut:

Cap. I („Dispoziții generale”)

Cap. II „Competența notarilor publici”)

Cap. III („Organizarea activității notarilor publici”)

Secț. 1 („Organizarea, funcționarea și evidența biroului individual notarial și a societății profesionale notariale”)

Secț. a 2-a („Actualizarea numărului de notari publici”)

Secț. a 3-a („Dobândirea calității de notar public”)

Secț. a 4-a („Numirea în funcția de notar public”)

Secț. a 5-a („Încetarea și suspendarea din funcția de notar public”)

Secț. a 6-a („Camera Notarilor Publici”)

Secț. a 7-a („Uniunea Națională a Notarilor Publici”)

Cap. IV („Drepturile și îndatoririle notarilor publici”)

Secț. 1 („Drepturile notarilor publici”)

Secț. a 2-a („Îndatoririle și răspunderile notarilor publici”)

Cap. V („Procedura actelor notariale”)

Secț. 1 („Dispoziții comune”)

Secț. a 2-a („Autentificarea înscrisurilor”)

Secț. a 3-a („Procedura succesorală”)

Secț. a 4-a („Procedura lichidării pasivului succesoral”)

Secț. a 5-a („Procedura medierii și arbitrajului pentru soluționarea litigiilor interprofesionale”)

Secț. a 6-a („Procedura organizării licitațiilor și a certificării rezultatului acestora”)

Secț. a 7-a („Procedura divorțului pe cale notarială”)

Secț. a 8-a („Procedura apostilei și supralegalizării actelor notariale”)

Secț. a 9-a („Respingerea unui act sau a unei proceduri notariale”)

Secț. a 10-a („Procedura citării, comunicării și notificării în materie notarială”)

Secț. a 11-a („Alte proceduri notariale”)

Cap. VI („Controlul activității notariale, arhiva și evidența activității”)

Secț. 1 („Controlul activității notariale”)

Secț. a 2-a („Arhiva și evidența activității”)

Cap. VII („Dispoziții tranzitorii și finale”)

Vom prezenta, în genere, câteva dintre dispozițiile respectivului act normativ:

Activitatea notarială

Potrivit art. 1 și art. 2, activitatea notarială asigură persoanelor fizice și juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea, acestea fiind realizată de notarii publici prin acte notariale și consultații juridice notariale.

Competența notarilor publici

Art. 12 stabilește faptul că notarul public îndeplinește următoarele acte și proceduri notariale:

a) redactarea înscrisurilor cu conținut juridic, la solicitarea părților;

b) autentificarea înscrisurilor;

c) procedura succesorală notarială;

d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;

e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum și a sigiliilor;

f) darea de dată certă înscrisurilor;

g) primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor și a documentelor prezentate de părți, precum și a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spațiului și utilităților de care dispune biroul notarial;

h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin și al cecurilor;

i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;

j) efectuarea și legalizarea traducerilor;

k) eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;

l) activități fiduciare, în condițiile legii;

m) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;

n) înregistrarea și păstrarea, în condițiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de marcat;

o) certificarea etapelor procedurale ale licitațiilor și/sau ale rezultatelor acestora;

p) procedura divorțului, în condițiile legii;

q) emiterea certificatului european de moștenitor;

r) lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moștenitorilor;

s) emiterea titlurilor executorii notariale;

ș) orice alte operațiuni prevăzute de lege.

Conform art. 13, Notarii publici pot da și alte consultații juridice în materie notarială decât cele privind conținutul actelor pe care le îndeplinesc și pot participa, în calitate de specialiști desemnați de părți, la pregătirea și întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.

Dobândirea calității de notar public

Art. 22 prevede faptul că notar public poate fi cel care îndeplinește următoarele condiții:

a) este cetățean român, cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, cetățean al unui stat aparținând Spațiului Economic European sau cetățean al Confederației Elvețiene și are domiciliul sau reședința în România;

b) are capacitate deplină de exercițiu;

c) este licențiat în drept;

d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori a săvârșirii cu intenție a unei alte infracțiuni;

e) se bucură de o bună reputație, constatată în condițiile stabilite prin statut;

f) cunoaște limba română;

g) este apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției;

h) a deținut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit Institutul Notarial Român și a promovat examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puțin 6 ani o funcție de specialitate juridică și a promovat concursul de admitere în funcția de notar public.

Dovada îndeplinirii condiției prevăzute la alineatul anterior lit. g) se face în baza unui certificat medical și a unui aviz psihologic emise de către unități sanitare și cabinete psihologice acreditate potrivit legii și cu care Uniunea sau Camerele au încheiat protocoale de colaborare.

Conform art. 24, pentru a deveni notar stagiar, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a) -g) și să promoveze examenul sau concursul de dobândire a calității de notar stagiar, organizat de Institutul Notarial Român.

Numirea în funcția de notar public

Art. 36 stabilește faptul că notarul public este numit de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Uniunii, în baza cererii celui interesat și după ce face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 22.

În ordinul de numire în funcție se menționează circumscripția judecătoriei și localitatea în care este numit notarul public.

Încetarea și suspendarea din funcția de notar public

Potrivit art. 41, calitatea de notar public încetează:

a) prin renunțarea scrisă la calitatea de notar public;

b) în cazul constatării incapacității de muncă, în condițiile legii;

c) în caz de neexercitare a funcției, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel puțin 6 luni;

d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară, în condițiile prezentei legi;

e) în cazul văditei incapacități profesionale, constatată în urma controlului exercitat în condițiile prezentei legi;

f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni;

g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 22 alin. (1) a) -g);

h) în cazul constatării, în condițiile prevăzute la art. 42 alin.  (3), a unei boli psihice ireversibile;

i) prin deces.

Conform, art. 42, notarul public este suspendat din funcție:

a) în caz de incompatibilitate;

b) pe perioada interdicției de a-și exercita funcția, dispusă în condițiile legii sau ca măsură disciplinară;

c) în caz de nedepunere a situației statistice lunare la termenul stabilit prin hotărârea Consiliului Uniunii, timp de două luni consecutiv;

d) pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadență, a obligațiilor bănești profesionale, până la depunerea situațiilor statistice și/sau achitarea debitului și a penalităților aferente acestuia;

e) în caz de incapacitate temporară de muncă;

f) în cazul concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului, în condițiile legii;

g) în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu, până la încetarea măsurii;

h) la cererea formulată în scris;

i) când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să își exercite funcția în mod corespunzător, în condițiile stabilite de regulament;

j) în cazul prevăzut la art. 40 alin. (7).

Drepturile notarilor publici

Art. 64 stabilește faptul că notarii publici își exercită funcția și se bucură de stabilitate în funcție, neputând fi mutați în altă localitate fără acordul lor. 

Pentru asigurarea secretului profesional, actele și lucrările cu caracter profesional aflate asupra notarului public sau în biroul său sunt inviolabile, acestea putând fi verificate sau ridicate numai în condițiile legii și în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

Contactul profesional dintre notarul public și clientul său nu poate fi interzis sau restrâns.

Potrivit art. 65, în cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenție, administrația locului de arest ori detenție are obligația de a lua, cu prioritate, toate măsurile necesare pentru a permite contactul de îndată al notarului public cu clientul și respectarea drepturilor prevăzute de lege.

În cauzele penale, notarul public poate fi audiat ca martor numai în cazurile și condițiile prevăzute expres de Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 66 prevede faptul că notarul public are următoarele drepturi:

1. să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în condițiile legii;

2. să aleagă și să fie ales în organele de conducere ale Uniunii și ale Camerelor, în condițiile prevăzute în statut;

3. să se adreseze organelor Uniunii și ale Camerelor și să primească informațiile solicitate în condițiile stabilite prin statut sau actele normative interne;

4. să poarte însemnele Uniunii și ale Camerelor;

5. să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condițiile stabilite prin statut;

6. să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuției la sistemul asigurărilor sociale de stat și/sau la sistemul privat, în condițiile legii;

7. să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activității notariale, atât la nivelul Camerelor, cât și al Uniunii;

8. să adere individual la Uniunea Internațională a Notariatului;

9. să participe, la cerere, la ședințele organelor Camerelor și ale Uniunii, atunci când are un interes propriu, în vederea susținerii acestuia;

10. să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activității biroului din cauza incapacității temporare de muncă;

11. să beneficieze, la cerere, de asistență juridică din partea Uniunii, prin personalul de specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională;

12. să participe la manifestări profesionale organizate în țară și străinătate;

13. să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege și statut.

(2) Notarul public își poate face cunoscute datele profesionale atât cu privire la persoana sa, cât și cu privire la locul unde își exercită funcția, în condițiile stabilite prin statutul profesiei.

Conform art. 67, notarii publici au dreptul la onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în conformitate cu art. 57 alin. (1) lit. d).

Prin excepție de la dispozițiile art. 57 alin. (1) lit. d), la propunerea Consiliului Uniunii, ministrul justiției poate stabili acte și proceduri notariale pentru care onorariul se stabilește liber, între notarul public și solicitant.

Art. 68 stabilește faptul că notarul public are dreptul la concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, în condițiile stabilite prin statut. Notarul public are obligația de a înștiința Camera în circumscripția căreia își desfășoară activitatea în legătură cu perioada în care va efectua concediul de odihnă.

Art. 69 prevede faptul că exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:

a) desfășurarea unei activități salarizate, cu excepția:

1. activității și funcției didactice universitare/de învățământ superior și de cercetare științifică;

2. activității literar-artistice și publicistice;

3. activității de creație tehnico-științifică;

4. calității de deputat sau senator ori de consilier în consiliile județene sau locale, pe durata mandatului;

5. calității de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale Camerelor ori în alte organizații interne și internaționale la care Uniunea sau Camerele sunt afiliate ori cu care colaborează;

6. calității de membru într-un consiliu de administrație;

7. calității de membru în cadrul unei asociații sau fundații;

b) exercitarea unei funcții publice sau de demnitate publică, alta decât cea prevăzută la lit. a) pct. 4;

c) exercitarea unei funcții de judecător, procuror, magistrat- asistent sau grefier;

d) exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau practician în insolvență;

e) desfășurarea directă de activități de producție, comerț sau alte activități de prestări de servicii;

f) calitatea de administrator sau de președinte al unui consiliu de administrație al unei societăți reglementate de Legea 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Îndatoririle și răspunderile notarilor publici

 Art. 70 stabilește faptul că notarul public și personalul biroului notarial au obligația să păstreze secretul profesional cu privire la actele și faptele despre care au luat cunoștință în cadrul activității lor, chiar și după încetarea funcției, respectiv după încetarea raporturilor de muncă, cu excepția cazurilor în care legea sau părțile interesate îi eliberează de această obligație.

Art. 71 prevede: Notarul public nu poate absenta de la birou mai mult de 5 zile lucrătoare consecutive, fără a informa Camera din care face parte și fără a asigura funcționarea arhivei biroului, în condițiile legii.

În cazul nerespectării dispozițiilor alin. (1), Camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuțiilor notarului public absent, în condițiile prevăzute de Statutul Uniunii.

Obligațiile notarului public sunt stabilite de art. 72, astfel:

a) să respecte dispozițiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Casei de Asigurări a Notarilor Publici și ale Codului deontologic al notarilor publici;

b) să respecte hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum și ale comisiilor de specialitate sau ale altor entități create la nivelul Uniunii, să îndeplinească sarcinile ce i-au fost încredințate și să acționeze pentru realizarea scopului Uniunii;

c) să participe la ședințele organelor de conducere din care face parte;

d) să participe la ședințele Adunărilor generale ale Camerelor;

e) să participe la manifestări profesionale organizate de Uniune, de Camere și de alte organizații interne și internaționale având scopuri și principii similare;

f) să păstreze față de terți confidențialitatea dezbaterilor, opiniilor și voturilor exprimate în cadrul organelor de conducere;

g) să aibă un comportament demn în exercitarea funcției;

h) să își perfecționeze continuu pregătirea profesională, participând la programe de pregătire profesională organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare și funcționare aprobat de Consiliul Uniunii;

i) să asigure pregătirea profesională a notarilor stagiari repartizați de către Colegiul director al Camerei, precum și a personalului angajat;

j) în termenele prevăzute în statut să achite contribuțiile profesionale, să comunice Camerei din care face parte și Uniunii situația statistică lunară prevăzută în statut;

k) să își declare domiciliul fiscal în România.

(2) Cheltuielile profesionale efectuate în condițiile alin. (1) sunt deductibile, în condițiile legii.

(3) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) lit. h) privind obligativitatea participării la programe de pregătire profesională organizate de INR se aplică și personalului de specialitate al birourilor notariale, în condițiile prevăzute de regulament.

Potrivit art. 73, răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condițiile legii civile, pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăție sub forma relei-credințe un prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.

Art. 74 prevede: Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:

a) încălcarea competenței generale, materiale și teritoriale stabilite prin lege;

b) nerespectarea dispozițiilor, deciziilor și hotărârilor organelor de conducere ale Uniunii și ale Camerelor, emise în condițiile legii;

c) nerespectarea normelor și instrucțiunilor privind metodologia de lucru cu registrele naționale notariale administrate de CNARNN;

d) îndeplinirea, în mod repetat, a actelor și procedurilor notariale, cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute pentru valabilitatea actului sau procedurii notariale în cauză, ori îndeplinirea acestora cu încălcarea dispozițiilor 9;

e) întârzierea nejustificată sau neglijența în efectuarea lucrărilor;

f) lipsa nejustificată de la birou, în mod repetat;

g) comportament și atitudine necorespunzătoare în exercitarea activității profesionale;

h) orice manifestare de natură a aduce atingere prestigiului profesiei săvârșită în exercițiul funcției ori în legătură cu aceasta sau în afara exercițiului funcției;

i) neachitarea integrală și la scadență a contribuțiilor profesionale, precum și a primei de asigurare, conform contractului de asigurare;

j) sustragerea sau refuzul de a se supune controlului profesional administrativ;

k) încălcarea obligațiilor legale cu privire la păstrarea secretului profesional;

l) folosirea ori acceptarea, în orice mod, direct sau indirect, a mijloacelor neloiale de atragere a clientelei, așa cum sunt definite în Codul deontologic al notarilor publici;

m) desfășurarea unor activități incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit legii;

n) refuzul nejustificat sau neglijența în efectuarea și comunicarea operațiunilor prevăzute de lege pentru funcționarea sistemului informatizat al Camerei și al Uniunii;

o) nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea și, după caz, virarea impozitelor, tarifelor și onorariilor;

p) nedepunerea la termen a situației statistice și a altor date solicitate de Cameră sau de Uniune;

q) refuzul nejustificat de a întocmi un act notarial în afara sediului biroului notarial, iar în cazuri temeinic justificate, și în afara programului normal de lucru;

r) neîndeplinirea obligației de a participa la formele de pregătire profesională continuă organizate prin INR, la intervalele de timp stabilite prin regulament;

s) neîndeplinirea obligației de a participa la formele de pregătire profesională, dispusă în condițiile art. 77 (2);

ș) nerespectarea dispozițiilor Codului deontologic al notarilor publici;

t) absențe nejustificate de la Adunările generale și de la acțiunile organizate de Colegiul director al Camerei sau organele de conducere ale Uniunii;

ț) nerespectarea dispozițiilor art. 42 alin. (3) și/sau continuarea activității după aplicarea sancțiunii suspendării din exercițiul funcției;

u) refuzul nejustificat de a îndeplini actele și procedurile repartizate de președintele Camerei din care face parte.

Conform art. 77, sancțiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite și sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) amendă de la 5.000 lei la 40.000 lei;

c) suspendarea notarului public din exercițiul funcției pe o durată de cel mult 6 luni;

d) excluderea notarului public din profesie.

(2) În cazul abaterilor prevăzute la art. 74 lit. a), d), e), k), n), r) și s), Consiliul de disciplină poate dispune și obligarea notarului public sancționat să urmeze, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care acesta a fost sancționat, una dintre formele de pregătire profesională în cadrul INR.

(3) Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu.

(4) Amenda prevăzută la alin. (1) lit. b) se face venit la bugetul Uniunii.