Legea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităților publice române cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)

14 mart. 2018
Vizualizari: 2756

 

Actul normativ publicat în Monitorul OficialSumar
Legea nr. 56/2018
(M. Of. nr. 211 din 8 martie 2018)
Cap. I („Dispoziții generale”)
Cap. II („Echipe comune de anchetă. Inițierea de anchete penale”)
Cap. III („Canale de cooperare cu Europol”)
Cap. IV („Schimbul de informații cu Europol”)
Cap. V („Cooperarea cu statele membre, țările terțe sau organizațiile internaționale prin canalul Europol”)
Cap. VI („Protecția datelor cu caracter personal în cadrul cooperării cu Europol”)
Cap. VII („Asigurarea financiară. Dispoziții finale”)
Anexa din Legea nr. 56/2018

În M. Of. nr. 211 din 8 martie 2018, a fost publicată Legea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităților publice române cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol).

În continuare, vom prezenta dispozițiile respectivei legi.

Redăm mai jos structura respectivului act normativ.

Cap. I („Dispoziții generale”);
Cap. II („Echipe comune de anchetă. Inițierea de anchete penale”);
Cap. III („Canale de cooperare cu Europol”);
Cap. IV („Schimbul de informații cu Europol”);
Cap. V („Cooperarea cu statele membre, țările terțe sau organizațiile internaționale prin canalul Europol”);
Cap. VI („Protecția datelor cu caracter personal în cadrul cooperării cu Europol”);
Cap. VII („Asigurarea financiară. Dispoziții finale”);
Anexa din Legea nr. 56/2018.

 

Cap. I („Dispoziții generale”) din Legea nr. 56/2018

 

Art. 1 prevede că respectiva lege stabilește regimul juridic aplicabil activităților de cooperare dintre autoritățile publice române și Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii, denumită în continuare Europol, desfășurate potrivit dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 135 din 24 mai 2016, denumit în continuare Regulamentul Europol.

Art. 2 dispune că termenii și expresiile utilizate în respectiva lege au semnificația prevăzută în Regulamentul Europol.

În înțelesul respectivei legi, expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) autoritate română competentă – autoritatea publică română care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 lit. a) din Regulamentul Europol;

b) ofițeri de legătură la Europol – polițiștii numiți să reprezinte interesele Unității Naționale Europol în cadrul Europol și care constituie Biroul român de legătură la Europol;

c) infracțiuni de competența Europol – infracțiunile circumscrise obiectivelor Europol, astfel cum sunt acestea stabilite la art. 3 din Regulamentul Europol;

d) legislație din domeniul cooperării polițienești și judiciare internaționale – legislația națională, tratatele internaționale la care România este parte și instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante, aplicabile activităților specifice de cooperare și asistență polițienească și judiciară internațională;

e) stat membru – statul membru al Uniunii Europene.

Autoritățile române competente sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din respectiva lege. Prin ordine sau dispoziții ale conducătorilor autorităților române competente se stabilesc departamentele sau structurile din cadrul acestora abilitate să coopereze cu Europol.

Art. 3 stabilește faptul că reprezentanții României în cadrul Consiliului de administrație al Europol, în calitate de membru, respectiv membru supleant, se desemnează prin dispoziția inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.

Autoritățile publice române detașează experți naționali la Europol, în condițiile Legii nr. 105/2012 privind detașarea experților naționali la instituțiile și organismele Uniunii Europene și ale deciziei adoptate potrivit art. 56 alin. (2) din Regulamentul Europol.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

 

Cap. II („Echipe comune de anchetă. Inițierea de anchete penale”) din Legea nr. 56/2018

 

Art. 4 prevede că autoritățile judiciare care constituie echipe comune de anchetă în condițiile art. 182 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în urma analizei proprii sau la solicitarea Europol, propun autorităților celorlalte state participante ca în componența echipelor respective să fie inclus și personal Europol, în măsura în care obiectul anchetelor privește infracțiuni de competența Europol.

Autoritățile judiciare anterior prevăzute transmit Europol solicitarea de participare în cadrul echipelor comune de anchetă, prin intermediul Unității Naționale Europol, numai după obținerea acordului autorităților celorlalte state participante.

Participarea personalului Europol în cadrul echipelor comune de anchetă care funcționează pe teritoriul României se stabilește prin acordul scris prevăzut la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu luarea în considerare a prevederilor art. 5 din Regulamentul Europol.

Personalul Europol participă în cadrul echipelor comune de anchetă care funcționează pe teritoriul României în calitate de membri detașați.

La solicitarea Europol, autoritățile române competente își exprimă acordul cu privire la prelucrarea de către Europol a informațiilor furnizate de acestea echipei comune de anchetă. Autoritățile române competente refuză exprimarea acordului în cazul în care prelucrarea acestora de către Europol ar contraveni unor interese esențiale de securitate națională sau ar pune în pericol reușita unei anchete aflate în curs de desfășurare ori siguranța unei persoane.

Art. 5 dispune faptul că autoritățile române competente analizează cu prioritate solicitările Europol privind inițierea, derularea și coordonarea de anchete penale și răspund la acestea, menționând dacă anchetele solicitate vor fi inițiate sau nu.

În cazul în care autoritățile române competente decid să nu dea curs unei solicitări a Europol, în cuprinsul răspunsului se menționează și motivele care au stat la baza acestei decizii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 6 alin. (3) din Regulamentul Europol în care aceste motive nu pot fi divulgate. Răspunsul se comunică Europol în termen de maximum o lună de la primirea solicitării.

Răspunsurile la solicitările Europol prevăzute la în primul paragraf al acestui articol, precum și informațiile furnizate Europol cu privire la rezultatele anchetelor sunt transmise prin intermediul Unității Naționale Europol.

 

Cap. III („Canale de cooperare cu Europol”) din Legea nr. 56/2018

 

Secț. 1 („Unitatea Națională Europol”)

În art. 6 se prevede că Unitatea Națională Europol din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Centrul de cooperare polițienească internațională se desemnează ca unitate națională în sensul art. 7 alin. (2) din Regulamentul Europol.

Art. 7 stabilește faptul că Unitatea Națională Europol sprijină cooperarea dintre autoritățile naționale și Europol în calitate de punct unic de legătură, îndeplinind următoarele atribuții principale:

a) furnizează către Europol informațiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 3 din Regulamentul Europol, inclusiv informațiile referitoare la formele de criminalitate a căror prevenire sau combatere este considerată prioritară de către Uniunea Europeană, primite din partea autorităților române competente;

b) asigură disponibilitatea neîntreruptă a canalului de comunicare cu Europol;

c) răspunde solicitărilor de date și informații și de consiliere primite de la Europol, în situațiile în care datele sunt disponibile direct la nivelul Uniunii Naționale Europol;

d) transmite solicitările de date și informații și de consiliere primite de la Europol autorităților naționale, în situațiile în care datele nu sunt disponibile direct la nivelul Unității Naționale Europol;

e) actualizează datele și informațiile furnizate Europol;

f) adresează Europol, la cererea unei autorități române competente, solicitări de consiliere, de date și informații, precum și de analiză;

g) participă la activități de pregătire organizate de autoritățile române competente în vederea creșterii gradului de informare cu privire la activitățile Europol;

h) asigură respectarea dispozițiilor legale privind transmiterea datelor și informațiilor către Europol în condițiile prevăzute de lit. c);

i) efectuează schimb de informații cu ofițerii de legătură la Europol ai celorlalte state membre, inclusiv cu privire la infracțiuni care nu sunt de competența Europol, în condițiile legislației din domeniul cooperării polițienești și judiciare internaționale.

În scopul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute anterior, autoritățile române competente pun la dispoziția Unității Naționale Europol, din proprie inițiativă sau la solicitarea acesteia, datele necesare pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor de competența Europol.

Inspectoratul General al Poliției Române asigură resursele necesare pentru menținerea disponibilității neîntrerupte a canalului de comunicare cu Europol.

Secț. a 2-a („Ofițerii de legătură la Europol”)

Art. 8 dispune că Ministrul afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, numește ofițerii de legătură la Europol din rândul ofițerilor de poliție.

Ofițerii de legătură la Europol sunt trimiși în misiune permanentă în străinătate în funcții asimilate atașaților de afaceri interne, cu statut diplomatic.

Ofițerii de legătură la Europol și membrii de familie care se află în îngrijirea acestora și nu dețin cetățenie olandeză beneficiază de privilegii și imunități potrivit Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Țărilor de Jos privind acordarea de privilegii și imunități ofițerilor de legătură români la Oficiul European de Poliție, realizat prin schimb de note verbale la 17 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 267/2006.

Ofițerii de legătură la Europol sunt instruiți de către Unitatea Națională Europol, înainte de începerea activității în cadrul Biroului român de legătură la Europol.

Ofițerii de legătură la Europol reprezintă interesele Unității Naționale Europol în cadrul Europol, în conformitate cu legislația română și cu dispozițiile aplicabile Europol.

Art. 9 prevede că ofițerii de legătură la Europol au ca principală atribuție acordarea de asistență în ceea ce privește schimbul de informații între Europol și Unitatea Națională Europol sau autoritățile române competente, precum și între Unitatea Națională Europol și unitățile naționale ale statelor membre sau ale statelor terțe care au încheiat un acord cu Europol.

Ofițerii de legătură la Europol își exercită atribuțiile fără a prejudicia realizarea atribuțiilor Unității Naționale Europol prevăzute la art. 7.

Art. 10 stabilește faptul că în timpul activității în cadrul Biroului român de legătură la Europol și după încetarea acestei activități, ofițerii de legătură la Europol respectă normele privind obligațiile de discreție și confidențialitate, precum și normele privind protecția informațiilor sensibile neclasificate și a informațiilor UE clasificate, stabilite potrivit art. 67 din Regulamentul Europol.

Încălcarea de către ofițerii de legătură la Europol a normelor stabilite potrivit art. 67 din Regulamentul Europol reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu.

Legea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităților publice române cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) was last modified: martie 14th, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.