Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice – modificări (Legea nr. 19/2018)

19 ian. 2018
Vizualizari: 12335
Actul modificatActul modificatorSumar
Legea nr. 17/2000
(rep. M. Of. nr. 157 din 6 martie 2007; cu modif. ult.)
Legea nr. 19/2018
(M. Of. nr. 44 din 17 ianuarie 2018)
– modifică: art. 7 alin. (2), art. 8 lit. a) și b), art. 9 alin. (2), art. 10, art. 13 alin. (1) și (2), art. 17, art. 18 alin. (1) și (4) și alin. (5) lit. a) și c), art. 21 alin. (2) lit. a^1), art. 22, art. 24 alin. (1), art. 27, art. 28 alin. (2) și (3, art. 29, art. 30, art. 31, art. 32, art. 33, art. 34

– introduce: art. 24 alin. (1^1), art. 25 alin. (5) lit. b), art. 25 alin. (5^1)-(5^3)

– abrogă: art. 25 alin. (5) lit. b^1

În M. Of. nr. 44 din 17 ianuarie 2018, a fost publicată Legea nr. 19/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 34/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice (M. Of. nr. 488 din 30 iunie 2016).

Potrivit art. unic din Legea nr. 19/2018, se aprobă cu modificări O.U.G. nr. 34 din 28 iunie 2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

Astfel, Legea nr. 19/2018 modifică indirect prevederi ale Legii nr. 17/2000.

În continuare, vom prezenta respectivele modificări.

 

Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 7 alin. (2) prevedea:

„(2) În situația în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obținerea consimțământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevăzute la alin. (1) decizia se ia de serviciul social al consiliului local sau de direcția de asistență socială din cadrul direcțiilor de muncă, solidaritate socială și familie județene și a municipiului București, pe baza anchetei sociale și a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea și a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 7, alin. (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) În situația în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obținerea consimțământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevăzute la alin. (1), decizia se ia de serviciul public de asistență socială al autorității administrației publice locale unde are domiciliul sau reședința persoana vârstnică, pe baza anchetei sociale și a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea și a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie”.

 

Art. 8 lit. a) și b) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 8 lit. a) și b) prevedeau:

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

„a) Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt: a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale și sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică și administrativă, sprijin pentru plata unor servicii și obligații curente, îngrijirea locuinței și gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei;

b) servicii sociomedicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacităților fizice și psihice, adaptarea locuinței la nevoile persoanei vârstnice și antrenarea la activități economice, sociale și culturale, precum și îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 8, lit. a) și b) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„a) servicii de îngrijire personală prevăzute la art. 31 și art. 32 alin. (1) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare;

b) servicii prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare;”.

 

Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 9 alin. (2) prevedea:

„(2) Serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) și b) se asigură fără plata contribuției persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, nu au venituri”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, alin. (2) al art. 9 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) și b) se asigură fără plata contribuției persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, se încadrează în una dintre următoarele situații:

a) nu au venituri și nici susținători legali;

b) sunt beneficiari ai ajutorului social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, sau realizează venituri al căror cuantum se situează sub nivelul indemnizației sociale pentru pensionari prevăzute de O.U.G. nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările ulterioare;

c) susținătorii legali ai persoanelor vârstnice prevăzute la lit. b) realizează venituri al căror cuantum se situează sub cuantumurile veniturilor prevăzute la lit. b)”.

 

Art. 10 din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 10 prevedea:

„Persoanele vârstnice care se încadrează în grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptățite să beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) și b) și care realizează venituri, beneficiază de servicii cu plata unei contribuții, în funcție de tipul de servicii acordate și de venitul persoanei, fără a se depăși costul acestora calculat pentru perioada respectivă. Tipurile de servicii și costul acestora se stabilesc de autoritățile administrației publice locale, cu respectarea prevederilor legii”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 10 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Persoanele vârstnice care se încadrează în grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptățite să beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) și b) și care realizează venituri peste cele prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. b) beneficiază de servicii cu plata unei contribuții, stabilite în urma procesului de evaluare complexă, în funcție de tipul de servicii acordate și de venitul persoanei/susținătorilor legali, fără a se depăși costul acestora calculat pentru perioada respectivă. Tipurile de servicii și costul acestora se stabilesc de autoritățile administrației publice locale, respectiv de furnizorul de servicii sociale, cu respectarea prevederilor legale”.

 

Art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 13 alin. (1) și (2) prevedeau:

„(1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situația de dependență sociomedicală, stabilită conform grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracțiuni de normă sau normă întreagă, în funcție de perioada de îngrijire necesară a se acorda și cu respectarea criteriilor prevăzute de standardele de calitate aplicabile în domeniu, conform legislației în vigoare.

(2) Soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Timpul cât soțul și rudele au fost încadrate în aceste condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 13, alin. (1) și (2) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„(1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situația de dependență sociomedicală, stabilită conform grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, autoritățile administrației publice locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracțiuni de normă sau normă întreagă, în funcție de perioada de îngrijire necesară a se acorda și cu respectarea criteriilor prevăzute de standardele de calitate aplicabile în domeniu, conform legislației în vigoare.

(2) Soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Timpul cât soțul și rudele au fost încadrate în aceste condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă”.

 

Art. 17 din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 17 prevedea:

„Activitățile sociale și sociomedicale prevăzute în prezenta lege se monitorizează și se evaluează de personalul de specialitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor locale și al direcțiilor de muncă, solidaritate socială și familie județene și a municipiului București”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 17 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Evaluarea, monitorizarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi se realizează de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială”.

 

Art. 18 alin. (1) și (4) și alin. (5) lit. a) și c) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 18 alin. (1) și (4) și alin. (5) lit. a) și c) prevedeau:

„(1) Căminul pentru persoane vârstnice este instituția de asistență socială cu personalitate juridică, înființată, organizată și finanțată potrivit dispozițiilor prezentei legi, în vederea asigurării serviciilor de îngrijire pe perioadă nedeterminată, în sistem rezidențial.

(…)

(4) Pentru buna funcționare a căminelor pentru persoane vârstnice direcțiile de muncă, solidaritate socială și familie județene și a municipiului București vor asigura îndrumarea metodologică și coordonarea activității de specialitate necesare.

(…)

(5) Cheltuielile de funcționare a căminului pentru persoane vârstnice se asigură cu respectarea principiului subsidiarității, în următoarea ordine:

a) din venituri proprii, încasate din contribuții ale persoanelor vârstnice și/sau, după caz, ale susținătorilor legali ai acestora;

(…)

c) din bugetul de stat – în completarea cuantumului prevăzut la lit. a) și b), din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în proporție de cel mult 10% din necesarul stabilit anual de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, la elaborarea bugetului de stat, în baza standardelor minime de cost aprobate prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 18, alin. (1) și (4) și lit. a) și c) ale alin. (5) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„(1) Căminul pentru persoane vârstnice este centrul rezidențial cu sau fără personalitate juridică, finanțat integral din bugetul local, înființat și organizat potrivit dispozițiilor prezentei legi, care acordă, pe perioadă nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice.

(…)

(4) Serviciile publice de asistență socială asigură îndrumarea metodologică și coordonarea activității de specialitate necesare pentru buna funcționare a căminelor pentru persoane vârstnice.

(…)

a) din venituri proprii;

(…)

c) din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată – în proporție de cel puțin 10% din standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii, în completarea sumelor prevăzute la lit. a) și b), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la elaborarea bugetului de stat”.

 

Art. 21 alin. (2) lit. a^1) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 21 alin. (2) lit. a^1) prevedea:

„(2) De la bugetul local se alocă fonduri pentru:

(…)

a^1) finanțarea cheltuielilor de capital ale căminelor din subordine și pentru asigurarea componenței locale la proiectele ce beneficiază de fonduri externe nerambursabile, implementate de acestea;”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, lit. a^1) a alin. (2) al art. 21 se modifică și va avea următorul cuprins:

„a^1) finanțarea cheltuielilor căminelor din subordine/administrare;”.

 

Art. 22 din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 22 prevedea:

„Investițiile pentru construirea, dotarea, întreținerea, modernizarea, precum și cheltuielile pentru funcționarea căminelor care deservesc mai multe unități administrativ-teritoriale se finanțează potrivit convențiilor încheiate între finanțator și consiliile locale interesate”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 22 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Investițiile pentru construirea, dotarea, întreținerea, modernizarea, precum și cheltuielile pentru funcționarea căminelor care deservesc mai multe unități administrativ-teritoriale se finanțează potrivit parteneriatelor încheiate între autoritățile administrației publice locale, potrivit legii”.

 

Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 24 alin. (1) prevedea:

„(1) Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii și sunt îngrijite în căminele organizate potrivit prezentei legi, precum și susținătorii legali ai acestora au obligația să plătească lunar o contribuție de întreținere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreținere”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 24, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Persoana vârstnică îngrijită în căminul organizat potrivit prezentei legi, precum și susținătorii legali ai acesteia, care dispun de venituri proprii, au obligația să plătească lunar o contribuție de întreținere, stabilită individualizat, în urma evaluării complexe efectuate potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, pe baza costului mediu lunar de întreținere, precum și a veniturilor persoanei vârstnice și, după caz, a susținătorilor legali ai acesteia”.

 

Art. 24 alin. (1^1) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 24, după alin. (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins:

„(1^1) Contribuția de întreținere prevăzută la alin. (1) reprezintă venit la bugetul local”.

 

Art. 25 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 25 alin. (5) lit. b) prevedea:

„(5) Acoperirea valorii integrale a contribuției lunare se stabilește astfel:

(…)

b) diferența până la concurența valorii integrale a contribuției lunare de întreținere se va plăti de către susținătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare de 782 lei;”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, lit. b) a alin. (5) al art. 25 se modifică și va avea următorul cuprins:

„b) diferența până la concurența valorii integrale a contribuției lunare de întreținere se va plăti de către susținătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar pe membru de familie în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit potrivit legii;”.

 

Art. 25 alin. (5) lit. b^1) din Legea nr. 17/2000 (modificată prin Legea nr. 19/2018)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 25 alin. (5) lit. b^1) prevedea:

„b^1) cuantumul prevăzut la lit. b) se indexează prin hotărâre a Guvernului, în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum prognozat an/an anterior;”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 25 alin. (5), lit. b^1) se abrogă.

Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice – modificări (Legea nr. 19/2018) was last modified: ianuarie 19th, 2018 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.