Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe – modificări (Legea nr. 53/2015)

27 mart. 2015
Vizualizari: 3543

Despre

  • M. Of. nr. 198 din 25 martie 2015
  • Legea nr. 53/2015
  • Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
Actul modificatActul modificatorSumar
Legea nr. 8/1996 (M. Of. nr. 60 din 26 martie 1996; cu modif. ult)Legea nr. 53/2015 (M. Of. nr. 198 din 25 martie 2015)introduce: art. 27 alin. (3) și art. 1021
modifică: art. 102 alin. (1) și art. 106 alin. (1)


În M. Of. nr. 198 din 25 martie 2015, s-a publicat Legea nr. 53/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (M. Of. nr. 60 din 26 martie 1996; cu modif. ult.).

 

Art. 27 alin. (3) Legea nr. 8/1996 (modificată prin Legea nr. 53/2015)

Noua reglementare

La art. 27, după alin. (2), se introduce un nou alineat, alin. (3).

Potrivit noii reglementări, art. 27 alin. (3) prevede: „Termenul de protecție a unei compoziții muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre textier și compozitor, indiferent dacă aceștia au fost sau nu desemnați drept coautori, cu condiția ca contribuția adusă respectivei compoziții muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta”.

Art. 102 alin. (1) Legea nr. 8/1996 (modificată prin Legea nr. 53/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 102 alin. (1) prevedea faptul că durata drepturilor patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți era de 50 de ani de la data interpretării sau execuției. Totuși, dacă fixarea interpretării sau execuției în decursul acestei perioade făcea obiectul unei publicări licite sau al unei comunicări publice licite, durata drepturilor era de 50 de ani de la data la care avusese loc pentru prima oară oricare dintre acestea.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 102 alin. (1) prevede: „Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți este de 50 de ani de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepții:

a) în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima;

b) în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima”.

 

Art. 1021 Legea nr. 8/1996 (modificată prin Legea nr. 53/2015)

Noua reglementare

După art. 102, se introduce un nou articol, art. 1021.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Potrivit noii reglementări, art. 1021 prevede: „(1) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, în așa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul și momentul alese, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale, denumit în continuare contract de cesiune.

(2) Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiția ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenției sale de a rezilia contractul de cesiune în temeiul alin. (1), să nu desfășoare cele două activități de exploatare prevăzute la alin. (1).

(3) Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.

(4) În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artiști interpreți sau executanți, aceștia își pot rezilia contractele de cesiune în conformitate cu legislația națională aplicabilă. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază în temeiul prezentului articol, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.

(5) În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remunerație unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remunerație suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

(6) Dreptul de a obține o remunerație anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.

(7) Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remunerației suplimentare anuale prevăzute la alin. (5) corespunde unui procent de 20% din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obținut în cursul anului anterior celui pentru care se plătește remunerația, din reproducerea, distribuirea și punerea la dispoziție a fonogramelor respective, după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

(8) Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiștilor interpreți sau executanți care sunt îndreptățiți la plata remunerației suplimentare anuale orice informație necesară pentru asigurarea plății respectivei remunerații.

(9) Dreptul de a obține remunerația suplimentară anuală, astfel cum este prevăzut la alin. (5), este gestionat de organismele de gestiune colectivă.

(10) În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remunerație plătită treptat, nici plățile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plățile efectuate către artist după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia”.

Art. 106 alin. (1) Legea nr. 8/1996 (modificată prin Legea nr. 53/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 106 alin. (1) prevedea faptul că durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări sonore era de 50 de ani de la data primei fixări. Totuși, dacă înregistrarea în decursul acestei perioade făcea obiectul unei publicări licite sau al unei comunicări publice licite, durata drepturilor era de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oară oricare dintre acestea.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 106 alin. (1) prevede: „Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de 50 de ani de la data primei fixări. Cu toate acestea, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecție a drepturilor este de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea”.

 

Alte prevederi ale Legii nr. 53/2015

Respectiva lege transpune Directiva 2011/77/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2011 de modificare a Directivei 2006/116/CE privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 265 din 11 octombrie 2011.

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe – modificări (Legea nr. 53/2015) was last modified: martie 8th, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.